Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [29]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
II. Cartea a doua a Exaimeronului
III. 1. Crezi, probabil, că fragmentul următor este despre diavoli și Îngeri: „Și a despărțit Dumnezeu între apa care era dedesubtul tăriei și între apa cea de deasupra tăriei”[1]. Dacă da, cugetările tale sunt evlavioase.
Însă unii zic că acesta se referă la cele două popoare. Noi am fost așezați deasupra tăriei și ne odihnim pe piatra de temelie a lui Petros și pe neclintirea credinței sale[2]. Dar evreii au căzut și zac sub această tărie.
De asemenea, se poate ca acest pasaj să vorbească despre puterile vrăjmașe și noi. Căci atunci când a venit pe pământ, Iisus a despărțit un mare număr de demoni și i-a alungat în abisul de sub tăria pământului, unde au fost trimiși după ce au intrat în turma de porci[3]. Și dușmanul a fost împuținat, astfel încât noi, cu mai puțină teamă, să învingem în virtute.
La fel, Îngerul Domnului a stat pe mare și l-a despărțit pe Israil de egipteni, astfel încât poporul lui Dumnezeu să fie mântuit[4]. El L-a preînchipuit pe „Îngerul sfatului celui mare”[5], care trebuia să ne smulgă pe noi din înhățarea diavolului.
2. [Sfântul] Grigorios al Nissisului, care este foarte plăcut [prin felul în care tâlcuiește], a învățat că despărțirea celor două ape a arătat orânduirea Oștirilor cerești. Dumnezeu, a zis el, le-a așezat pe unele în ceruri, pentru a aduce dumnezeieștile laude, iar pe altele le-a menit să slujească [oamenilor] celor de pe pământ.
În acord cu aceasta, s-a zis că ele sunt „duhuri liturghisitoare/ slujitoare, întru slujire trimițându-se”[6] întru ajutorul și mântuirea noastră. „Vedeți”, a zis Hristos, „să nu disprețuiți pe vreunul dintre aceștia mici! Căci vă spun vouă, că Îngerii lor, în ceruri, văd întotdeauna fața Tatălui Meu, Care este în ceruri”[7].
Ai putea să întrebi: „Cum este cu putință? Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu[8]”. Atunci, trebuie să știi aceasta: în Fiul, ca într-un fel de oglindă dumnezeiască, vedem slava Tatălui[9]. Așa este scris: „Cel care M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl” pentru că „Eu [sunt] în Tatăl și Tatăl este în Mine”[10].
3. Înțelege împărțirea celor două ape ca despărțire a celor Drepți de păcătoși. Cei dintâi sunt luați pe nori deasupra tăriei[11], cei din urmă sunt trimiși dedesubt, în Iad.
Căci ce nevoie era, atunci, să așeze ape mai sus de cer? Nu pot cugeta alta. Voia Dumnezeu ca Puterile cerești să mănânce pește? El a spânzurat pământul pe ape[12]; și, din ape, El a întărit cerul[13]. [Sau] nu ar fi putut El să păzească această tărie, fără apă, ca să nu se topească de focul soarelui?
[1] Fac. 1, 7.
[2] Cf. Mt. 7, 25; 16, 18; Col, 1, 23.
[3] Cf. Mt. 8, 28-32; Mc. 5, 1-14; Lc. 8, 26-33.
[4] Cf. Ieș. 14, 19-30.
[5] Is. 9, 5. A se vedea Cartea Sfântului Profet Isaias, traducere și note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2020, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2020/10/12/cartea-sfantului-profet-isaias-editia-stiintifica/.
[6] Evr. 1, 14.
[7] Mt. 18, 10.
[8] Cf. In. 1, 18.
[9] Cf. In. 1, 14; I Cor. 13, 12;
[10] In. 14, 9-11.
[11] Cf. I Tes. 4, 17.
[12] Cf. Ps. 135, 6; Iov 26, 7.
[13] Cf. Os. 13, 4.