Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [30]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
II. Cartea a doua a Exaimeronului
IV. 1. Noi am învățat din Dumnezeiasca Scriptură faptul că crearea a două și numai două ceruri reprezintă un chip al celor două corturi ale templului[1]. Și acestea arată cele două firi ale lui Iisus și de asemenea ale celor două popoare și ale celor două Biserici: Ierusalimul cel de sus și noi, credincioșii[2]. Căci așa după cum Dumnezeu este Lumina pentru cerul de sus, așa soarele este lumina cerului de jos, iar Evanghelia pentru tăria Bisericii. Și așa cum Sfinții Îngeri luminează în cerul nevăzut, așa stelele sunt pe tăria [cea văzută] și Sfinții în Biserică.
2. Când auzi în psalmii lui David cuvintele „cerurile cerurilor”[3], aceasta este o particularitate a limbii ebraice. Adesea numește la plural un lucru ce este la singular. Dar când îl vezi pe Pavlos răpit până la al treilea cer[4], trebuie să înțelegi primul cer ca fiind aerul din interior[ul atmosferei pământului]. După cum zice: „Cunoscut-am toate păsările cerului”[5], adică: ale aerului dinăuntru. Apoi, al doilea cer al lui Pavlos este cerul stelelor. Iar al treilea este cel mai înalt cer, al Îngerilor.
De asemenea, în partea dinafară a templului a stat marea majoritatea din Israil. Numai preoții au intrat în interior[6], dar numai arhiereul a intrat înăuntrul celui de-al doilea cort[7].
Vei afla aceleași și în ceea ce privește cerurile. În partea dinafară a cerului, care este aproape de noi – adică tăria aerului – trăiesc împreună neamurile păsărilor. Ele reprezintă mulțimea obișnuită a lui Israil. Însă, în partea dinăuntru a acestei tării văzute [ἐσωτέρω δέ τοῦ φαινόμενο στερεώματος] intră Puterile gânditoare – conducând, slujind și sfătuind[8] – și, desigur, și sufletele Drepților. Mai sus de al doilea cer – unde anume ar putea fi, nu știu – adică mai sus de cel de-al doilea cort, nimeni nu a intrat, în afară de adevăratul Arhiereu, Hristos, după rânduiala lui Melhisedec[9].
Cred că acest cer de sus este sânul Tatălui[10].
3. Când auzi din Dumnezeiasca Scriptură că Dumnezeu există[11] și locuiește în ceruri[12] sau că este înăuntrul celui de-al doilea cort[13], să nu îți închipui hotare sau așezări în spațiu sau mutări sau intrări ori ieșiri. Firea noastră este slabă, iar Duhul Sfânt îi grăiește după puterea sa de a înțelege.
De altfel, cuvintele Sfântului Moisis care stau înaintea noastră aduc dovezi în sprijinul a ceea ce am spus. Sunt ziceri care sunt grosolane și nevrednice de Dumnezeu, care nu pot fi înțelese. Moisis nu le-a spus pe acestea din imaginația sa, ci Dumnezeu i le-a dictat prin Sfinții Săi Îngeri, în cortul lui Moisis de pe muntele Sina[14].
[1] Cf. Evr. 10, 20.
[2] Cf. Gal. 4, 25-26.
[3] Cf. Ps. 148, 4.
[4] Cf. II Cor. 12, 2.
[5] Ps. 49, 11.
[6] Cf. Num. 18, 2-7; Evr. 9, 6.
[7] Cf. Ieș. 30, 10; Lev. 16: 2-3, 15; Evr. 9, 7.
[8] Cf. Mt. 4, 11; Evr. 1, 14.
[9] Cf. Ps. 109, 4; Evr. 5, 5-10; 6, 19 – 7, 28; 9, 7.
[10] Cf. In. 1, 18.
[11] Cf. II Cr. 20, 6; Dan. 2, 28; 3, 17; Mt. 6, 9; 7, 11; 23, 9; etc.
[12] Cf. Ps. 2, 4; 122, 1.
[13] Cf. Ieș. 40, 20-21; Lev. 16, 2; Evr. 9, 3-5.
[14] Cf. Ieș. 19: 3, 19, 20-21; 24, 15-18; 25, 1-9; Fapt. 7, 38; Evr. 2, 2.