Apocalipsis, cap. 22, cf. BYZ

1. Și mi-a arătat mie râul cel curat al apei vieții, luminat ca cristalul, ieșind din tronul lui Dumnezeu și al Mielului.

2. În mijlocul lărgimii ei[1], și a râului deoparte și de alta, [este] pomul vieții, făcând 12 roade, în fiecare lună dându-și rodul său. Și frunzele pomului [sunt] spre vindecarea neamurilor.

3. Și tot blestemul nu va [mai] fi încă; și tronul lui Dumnezeu și al Mielului în aceasta[2] va fi; și robii Săi Îi vor sluji Lui

4. și vor vedea fața Sa; și numele Său [va fi] pe frunțile lor.

5. Și noapte nu va [mai] fi acolo, și nu au nevoie de luminător și de lumina soarelui, că[ci] Domnul Dumnezeu îi va lumina pe ei; și vor împărăți [βασιλεύσουσιν] întru vecii vecilor.

6. Și îmi zice mie: „Aceste cuvinte [sunt] credincioase și adevărate; și Domnul, Dumnezeul duhurilor Profeților [Κύριος, ὁ Θεὸς τῶν πνευμάτων τῶν Προφητῶν][3], l-a trimis pe Îngerul Său, [ca] să le arate robilor Săi [pe cele] care trebuie să fie în grabă [ἃ δεῖ γενέσθαι ἐν τάχει][4].

7. Și iată, [Eu] vin curând! Fericit [este] cel care păzește cuvintele profeției cărții acesteia!”.

8. Și eu, Ioannis, [sunt] cel care aud și care văd acestea [ὁ ἀκούων καὶ βλέπων ταῦτα]. Și când am văzut și am auzit, am căzut să mă închin înaintea picioarelor Îngerului, care îmi arată mie acestea.

9. Și [Îngerul] îmi zice mie: „Vezi să nu [faci asta]! Împreună-rob [σύνδουλός] sunt [cu] tine și [cu] frații tăi, Profeții, și [cu] cei ce păstrează cuvintele cărții acesteia. Lui Dumnezeu închină-te [τῷ Θεῷ προσκύνησον]!”.

10. Și [Îngerul] îmi zice mie: „Să nu pecetluiești [Μὴ σφραγίσῃς] cuvintele profeției cărții acesteia, căci vremea este aproape.

11. Cel care e nedrept, să nedreptățească încă! Și cel care este spurcat, să se spurce încă! Și cel Drept, să facă încă dreptate! Și cel Sfânt, să se sfințească încă!

12. Iată, vin curând, și plata Mea [este] împreună cu Mine, [ca] să răsplătesc fiecăruia precum va fi fapta sa!

13. Eu [sunt] Alfa și O[mega] [Ἐγὼ τὸ Ἄλφα καὶ τὸ Ὦ], Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul.

14. Fericiți [sunt] cei care fac poruncile Sale [Μακάριοι οἱ ποιοῦντες τὰς ἐντολὰς Αὐτοῦ], că[ci] va fi puterea lor pe[ste] pomului vieții [ἵνα ἔσται ἡ ἐξουσία αὐτῶν ἐπὶ τὸ ξύλον τῆς ζωῆς] și [prin] porți să intre întru cetate [καὶ τοῖς πυλῶσιν εἰσέλθωσιν εἰς τὴν πόλιν][5].

15. Afară câinii [οἱ κύνες] și vrăjitorii [οἱ φαρμακοὶ] și curvarii [οἱ πόρνοι] și ucigașii [οἱ φονεῖς] și idolatrii [οἱ εἰδωλολάτραι] și tot cel care iubește și face minciuna [καὶ πᾶς φιλῶν καὶ ποιῶν ψεῦδος]!

16. Eu, Iisus, l-am trimis pe Îngerul Meu [ca] să vă mărturisească vouă acestea în Biserici [ἐπὶ ταῖς Ἐκκλησίαις]. Eu sunt rădăcina [Ἐγώ εἰμι ἡ ῥίζα] și odrasla lui David [καὶ τὸ γένος Δαυίδ], steaua cea luminoasă [și] de dimineață [ὁ ἀστὴρ ὁ λαμπρὸς ὁ πρωϊνός].

17. Și Duhul[6] și Mireasa[7] zic: «Vino![8]». Și cel care aude, să zică: «Vino![9]». Și cel însetat, să vină! Cel care voiește, să ia în dar apa vieții!”.

18. [Și] eu mărturisesc tot celui care aude cuvintele profeției cărții acesteia: dacă cineva are să adauge la acestea [ἐάν τις ἐπιθῇ ἐπ᾽ αὐτά], Dumnezeu să adauge asupra lui plăgile care au fost scrise în cartea aceasta [ἐπιθήσαι ὁ Θεὸς ἐπ᾽ αὐτὸν τὰς πληγὰς τὰς γεγραμμένας ἐν τῷ βιβλίῳ τούτῳ];

19. și dacă cineva are să scoată din cuvintele cărții profeției acesteia [καὶ ἐάν τις ἀφέλῃ ἀπὸ τῶν λόγων τοῦ βιβλίου τῆς προφητείας ταύτης], Dumnezeu să scoată partea sa de la pomul vieții și din cetatea cea sfântă [și din] cele care au fost scrise în cartea aceasta [ἀφέλοι ὁ Θεὸς τὸ μέρος αὐτοῦ ἀπὸ τοῦ ξύλου τῆς ζωῆς καὶ ἐκ τῆς πόλεως τῆς ἁγίας τῶν γεγραμμένων ἐν τῷ βιβλίῳ τούτω].

20. Cel care mărturisește[10] acestea zice: „Da, vin curând!”. Amin! Da, vino, Doamne Iisuse!

21. Harul Domnului Iisus Hristos [să fie] cu toți Sfinții [Ἡ χάρις τοῦ Κυρίου Ἰησοῦ Χριστοῦ μετὰ πάντων τῶν Ἁγίων][11]! Amin.


[1] A cetății lui Dumnezeu.

[2] În cetatea Lui.

[3] O sintagmă unică în Noul Testament.

[4] Iar graba lui Dumnezeu, din marea Sa iubire față de oameni, nu s-a împlinit nici după 2.000 de ani. Pentru că El așteaptă mântuirea noastră. El dorește ca noi să credem Lui întru toate și să facem voia Sa cu inimă de fii.

[5] În ed. BOR 1988 însă, acest verset arată astfel: „Fericiți cei ce spală veșmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieții și prin porți să intre în cetate!”. Biblia de la 1688, Biblia de la Blaj de la 1795 și ed. BOR 1914 au textul cf. BYZ.

Tocmai în ed. BOR 1939 apare fragmentul „cei ce spală veșmintele lor”. De unde l-a luat? El nu apare în GOC, MGK, SCR, STE, TBT, GNV, KJV, TNT, dar apare în BGT [οἱ πλύνοντες τὰς στολὰς αὐτῶν], BNT, GNT, TIS, VUL [qui lavant stolas suas], NAS [are those who wash their robes], NJB.

[6] Duhul Sfânt.

[7] Biserica.

[8] „Vino, Doamne Iisuse!”. Pentru că se referă la a doua Sa venire întru slavă.

[9] Cu același sens: Vino, Doamne, întru slava Ta!

[10] Cu referire la Domnul Hristos.

[11] În Biblia de la 1688, în loc de „cu toți Sfinții”, avem: „cu toți cu voi”. În Biblia de la Blaj din 1795 și în ed. BOR 1939, 1988 și 2001: „cu voi cu toți”. În ed. BOR 1914: „cu voi toți”. Pentru că traduc varianta MGK: „Ἡ χάρις τοῦ Κυρίου ἡμῶν Ἰησοῦ Χριστοῦ εἴη μετὰ πάντων ὑμῶν [Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi, [cu] toți!]”.

În BGT, BNT, GNT, Codex Alexandrinus avem: „Harul Domnului Iisus [să fie] cu toți [Ἡ χάρις τοῦ Κυρίου Ἰησοῦ μετὰ πάντων]!”. La fel avem și în VUL: „gratia Domini nostri Iesu Christi cum omnibus”.

Unde mai găsim însă varianta BYZ? În GOC: „Ἡ χάρις τοῦ Κυρίου Ἰησοῦ Χριστοῦ μετὰ πάντων τῶν  Ἁγίων”. Dar și în Codex Vaticanus [Vat. gr. 1209, p. 1536], cf.

http://digi.vatlib.it/view/MSS_Vat.gr.1209/1540?sid=4448a0ec6ec29b1b8783406f2f8ecd71&zoomlevel=3, cât și în Codex Sinaiticus: „η χαριϲ του Κυ Ιυ μετα των Αγιων”.