Lună: martie 2023

1. Și l-am văzut pe Îngerul cel tare coborând din cer, îmbrăcat [în] nor[1], și curcubeul [era] pe capul său [καὶ ἡ ἶρις ἐπὶ τῆς κεφαλῆς αὐτοῦ] și fața sa [era] ca soarele, iar picioarele sale [erau] ca stâlpii de foc.

2. Și având în mâna sa o carte deschisă. Și a pus piciorul său cel drept pe mare și pe cel stâng pe pământ,

3. și a strigat [cu] glas mare, precum leul răcnind. Și când a strigat, au grăit 7 tunete [cu] glasurile lor.

4. Și când au grăit cele 7 tunete, voiam a scrie. Dar am auzit glas din cer, zicându-mi: „Pecetluiește-le [pe cele] pe care le-au grăit cele 7 tunete și să nu le scrii pe acestea!”.

5. Și Îngerul – pe care l-am văzut stat pe mare și pe pământ –, a ridicat mâna sa cea dreaptă spre cer

6. și a jurat [întru] Cel viu întru vecii vecilor, Care a zidit cerul și cele din el, și pământul și cele din el, și marea și cele din ea, că vreme nu va mai fi [ὅτι χρόνος οὐκέτι ἔσται],

7. ci, în zilele glasului celui de-al șaptelea Înger, când are să voiască a trâmbița, și a fost împlinindu-se [se va împlini] taina lui Dumnezeu [καὶ ἐτελέσθη τὸ μυστήριον τοῦ Θεοῦ], precum a[u] bine-vestit robii Săi, Profeții.

8. Și glasul pe care l-am auzit din cer, iarăși grăind cu mine și zicându-mi: „Mergi, ia cărticica [τὸ βιβλιδάριον] cea deschisă din mâna Îngerului care a stat pe mare și pe pământ!”.

9. Și am mers către Înger, zicându-i lui: „Dă-mi mie cărticica!”. Și îmi zice mie: „Ia-o și o mănâncă pe ea! Și îți va amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea”.

10. Și am luat cartea din mâna Îngerului și am mâncat-o pe ea și era în gura mea ca mierea cea dulce. Dar, când am mâncat-o pe ea, a fost amărât pântecele meu.

11. Și îmi zice mie: „Trebuie [ca] tu iarăși să profețești la popoare și la neamuri și limbilor și împăraților celor mulți!”.

---

[1] Îmbrăcat în slava lui Dumnezeu.

1. Și cel de-al cincilea Înger a trâmbițat și am văzut stea din cer căzută spre pământ și i-a fost dată lui cheia fântânii abisului [ἡ κλεὶς τοῦ φρέατος τῆς ἀβύσσου].

2. Și a deschis fântâna abisului și s-a suit fumul din fântână ca fumul cuptorului arzând și a fost întunecat soarele și văzduhul de fumul fântânii.

3. Și din fum au ieșit lăcustele [ἀκρίδες] spre pământ și le-a fost dată lor puterea, precum au putere scorpionii pământului [ὡς ἔχουσιν ἐξουσίαν οἱ σκορπίοι τῆς γῆς].

4. Și le-a fost grăindu-li-se lor ca să nu facă nedreptate ierbii pământului, nici [la] toată verdeața și nici [la] tot pomul, fără numai oamenilor acelora [care] nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunțile lor [εἰ μὴ τοὺς ἀνθρώπους οἵτινες οὐκ ἔχουσιν τὴν σφραγῖδα τοῦ Θεοῦ ἐπὶ τῶν μετώπων αὐτῶν].

5. Și le-a fost dat lor ca să nu-i omoare pe ei, ci ca să-i chinuie [pe ei] cinci luni. Iar chinuirea lor [va fi] precum chinuirea scorpionului când are să-l lovească pe om.

6. Și în zilele acelea oamenii vor căuta moartea și nu o vor afla pe ea [Καὶ ἐν ταῖς ἡμέραις ἐκείναις ζητήσουσιν οἱ ἄνθρωποι τὸν θάνατον καὶ οὐ μὴ εὑρήσουσιν αὐτόν]. Și vor pofti să moară și moartea va fugi de la ei [καὶ ἐπιθυμήσουσιν ἀποθανεῖν καὶ φεύξεται ἀπ᾽ αὐτῶν ὁ θάνατος].

7. Iar asemănările lăcustelor [vor fi] asemenea cailor pregătiți spre război și pe capetele lor [vor fi] precum cununile cele de aur și fețele lor [vor fi] ca fețele oamenilor.

8. Și aveau păr precum părul femeilor, iar dinții lor erau ca ai leilor.

9. Și aveau platoșe ca platoșele cele de fier, iar glasul aripilor lor [era] ca glasul carelor multe de cai alergând spre război.

10. Și au cozi asemenea [cu] scorpionii și ace. Și în cozile lor au puterea să-i nedreptățească pe oameni cinci luni,

11. având împărat peste ele pe Îngerul abisului [Ἄγγελον τῆς ἀβύσσου]. Numele lui, în evreiește, [este] Abbadon [Ἀββαδών], iar în limba greacă are numele Apollion [Ἀπολλύων]/ Nimicitorul.

12. Un vai a trecut [Ἡ οὐαὶ ἡ μία ἀπῆλθεν]! Iată [ἰδού], vin încă două vaiuri după acestea [ἔρχεται ἔτι δύο οὐαὶ μετὰ ταῦτα]!

13. Și cel de-al șaselea Înger a trâmbițat și am auzit un glas din cele patru coarne ale jertfelnicului celui de aur de dinaintea lui Dumnezeu,

14. zicându-i celui de-al șaselea Înger care are trâmbița: „Dezleagă-i pe cei 4 Îngeri, pe cei legați la râul cel mare, la Eufratis [Εὐφράτης[1]]!”.

15. Și au fost dezlegați cei 4 Îngeri, cei pregătiți spre ceasul și spre ziua și luna și anul, pentru ca să omoare cea de-a treia [parte din] oameni.

16. Iar numărul armatelor [pe] cal [cai era] zeci de mii de zeci de mii [μυριάδες μυριάδων]. Am auzit numărul lor.

17. Și așa am văzut caii în vedenie și pe cei șezând pe ei: având platoșele de focuri și de hiacinturi și de pucioase [ἔχοντας θώρακας πυρίνους καὶ ὑακινθίνους καὶ θειώδεις]. Iar capetele cailor [erau] precum capetele leilor și din gurile lor ieșind foc și fum și pucioasă.

18. De aceste trei plăgi au fost omorâți a treia [parte din] oameni: de focul și de fumul și de pucioasa care ieșea din gurile lor.

19. Căci puterea cailor în gura lor este și în cozile lor. Căci cozile lor [sunt] asemenea șerpilor, având capete, și cu ele nedreptățesc.

20. Iar cei rămași [dintre] oameni, care nu au fost omorâți cu plăgile acestea, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor [οὐ μετενόησαν ἐκ τῶν ἔργων τῶν χειρῶν αὐτῶν], ca să nu se închine demonilor [ἵνα μὴ προσκυνήσωσιν τὰ δαιμόνια] și idolilor celor de aur și celor de argint și celor de bronz și celor de piatră și celor de lemn, care nici a vedea [nu] pot, nici a auzi, nici a umbla.

21. Și nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curviile lor, nici de hoțiile lor.

---

[1] Forma de N., pentru că în text avem forma de D.

1. Și când a deschis cea de-a șaptea pecete, s-a făcut tăcere în cer ca o jumătate de ceas [ἐγένετο σιγὴ ἐν τῷ οὐρανῷ ὡς ἡμιώριον].

2. Și i-am văzut pe cei 7 Îngeri, care înaintea lui Dumnezeu au stat, și le-au fost date lor 7 trâmbițe.

3. Și alt Înger a venit și a fost stând peste jertfelnic, având cădelniță de aur [ἔχων λιβανωτὸν χρυσοῦν]. Și i-a[u] fost dat[e] lui tămâile cele multe [θυμιάματα πολλα], pentru ca să [le] aducă, [dimpreună cu] rugăciunile tuturor Sfinților [ταῖς προσευχαῖς τῶν Ἁγίων πάντων], pe altarul cel de aur, cel [care este] înaintea tronului.

4. Și s-a suit fumul tămâilor din mâna Îngerului, [dimpreună cu] rugăciunile Sfinților, înaintea lui Dumnezeu.

5. Și a luat Îngerul cădelnița și a umplut-o pe ea din focul jertfelnicului și a aruncat-o spre pământ. Și au fost tunete și glasuri și fulgere și cutremur.

6. Iar cei 7 Îngeri, cei care au cele 7 trâmbițe, s-au pregătit pe ei înșiși ca să trâmbițeze.

7. Și cel dintâi a trâmbițat și s-a făcut grindină și foc amestecat cu sânge și a fost aruncat spre pământ. Și a treia [parte] a pământului a fost arsă și a treia [parte] a pomilor a fost arsă și toată iarba cea verde a fost arsă.

8. Și cel de-al doilea Înger a trâmbițat și ca muntele cel mare, arzând, a fost aruncat întru mare. Și s-a făcut a treia [parte] a mării sânge.

9. Și a murit a treia [parte] a vietăților [celor] din mare, cele având suflete [τὰ ἔχοντα ψυχάς], și a treia [parte] a corăbiilor a fost nimicită cu totul.

10. Și cel de-al treilea Înger a trâmbițat și a căzut din cer steaua cea mare, arzând ca făclia, și a căzut pe[ste] a treia [parte] a râurilor și pe[ste] izvoarele apelor.

11. Și numele stelei se zice Absint [ὁ Ἄψινθος][1]. Și s-a făcut a treia [parte] a apelor întru absint și mulți oameni au murit din cauza apelor, că[ci] au fost amărându-se [ὅτι ἐπικράνθησαν][2].

12. Și cel de-al patrulea Înger a trâmbițat și a fost stricând a treia [parte] a soarelui și a treia [parte] a lunii și a treia [parte] a stelelor, pentru ca să fie întunecată a treia [parte] a lor, și a treia parte a ei [a lor] să nu strălucească ziua, și noaptea de asemenea.

13. Și am văzut și am auzit un vultur zburând în mijlocul cerului [ἑνὸς ἀετοῦ πετομένου ἐν μεσουρανήματι], zicând [cu] glas mare: „Vai [Οὐαί], vai, vai celor care locuiesc pe pământ, din cauza glasurilor celor rămase ale trâmbiței, ale celor trei Îngeri care voiesc a trâmbița!”.

---

[1] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Absint.

[2] S-au umplut de amăreala apei.

1. Și după aceasta i-am văzut pe cei 4 Îngeri care au stat la cele 4 colțuri ale pământului, prinzând cele 4 vânturi ale pământului, pentru ca să nu sufle vântul pe pământ, nici peste mare și nici pe[ste] vreun pom.

2. Și am văzut alt Înger suindu-se de la răsăritul soarelui, având pecetea Dumnezeului Celui viu. Și a strigat [cu] glas mare celor 4 Îngeri, cărora lor le-a fost dat să nedreptățească [ἀδικῆσαι] pământul și marea,

3. zicându-le: „Să nu nedreptățiți [Μὴ ἀδικήσητε] pământul, nici marea, nici pomii, până nu avem să-i pecetluim pe robii Dumnezeului nostru pe frunțile lor [ἄχρι οὗ σφραγίσωμεν τοὺς δούλους τοῦ Θεοῦ ἡμῶν ἐπὶ τῶν μετώπων αὐτῶν]!”.

4. Și am auzit numărul celor pecetluiți: 144.000 [ἑκατὸν καὶ τεσσαράκοντα τέσσαρες χιλιάδες], pecetluiți din toată seminția fiilor lui Israil:

5. din seminția lui Iuda: 12.000 de pecetluiți, din seminția lui Rubin: 12.000, din seminția lui Gad: 12.000,

6. din seminția lui Asir: 12.000, din seminția lui Neftalim: 12.000, din seminția lui Manassis: 12.000,

7. din seminția lui Simeon: 12.000, din seminția lui Levi: 12.000, din seminția lui Issahar: 12.000,

8. din seminția lui Zabulon: 12.000, din seminția lui Iosif: 12.000, din seminția lui Veniamin: 12.000 de pecetluiți.

9. După acestea, am văzut…Și, iată, mulțimea cea multă, pe care nimeni [nu] putea să o numere, din tot [toate] semințiile și popoarele și limbile! [Și] care au stat înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați [în] veșminte albe și [cu] palmieri[1] în mâinile lor,

10. și strigă [strigau cu] glas mare, zicând: „Mântuirea Dumnezeului nostru, a Celui șezând pe tron, și a Mielului!”.

11. Și toți Îngerii stătuseră împrejurul tronului și a bătrânilor și a celor 4 vietăți și au căzut înaintea tronului pe fețele lor și I s-au închinat lui Dumnezeu,

12. zicând: „Amin! Binecuvântarea și slava și înțelepciunea și mulțumirea [ἡ εὐχαριστία] și cinstea și puterea și tăria [sunt] ale Dumnezeului nostru întru vecii vecilor! Amin!”.

13. Și a răspuns unul dintre cei bătrâni, zicându-mi mie: „Aceștia, cei îmbrăcați [în] veșminte albe, cine sunt și de unde au venit?”.

14. Și i-am zis lui: „Doamne al meu, tu ai cunoscut!”. Și mi-a zis mie: „Aceștia sunt cei care vin din necazul cel mare și și-au spălat veșmintele lor [καὶ ἔπλυναν τὰς στολὰς αὐτῶν] și le-au albit în sângele Mielului [καὶ ἐλεύκαναν ἐν τῷ αἵματι τοῦ Ἀρνίου].

15. Pentru aceasta sunt înaintea tronului lui Dumnezeu și Îi slujesc Lui ziua și noaptea în templul Său. Iar Cel șezând pe tron îi va sălășlui pe ei.

16. Nu vor mai flămânzi încă și nu vor mai înseta încă, și nici nu or să mai cadă pe ei soarele și nici toată arșița,

17. că[ci] Mielul, Cel din mijlocul tronului, îi păstorește pe ei și îi călăuzește pe ei la izvoarele apelor vieții și va șterge Dumnezeu toată lacrima de la ochii lor [καὶ ἐξαλείψει ὁ Θεὸς πᾶν δάκρυον ἐκ τῶν ὀφθαλμῶν αὐτῶν]”.

---

[1] Cu ramuri de palmier.

1. Și am văzut că a deschis Mielul una din cele 7 peceți și am auzit-o pe una din cele 4 vietăți zicându-mi ca glasul de tunet: „Vino și vezi [Ἔρχου καὶ ἴδε]!”.

2. Și, iată, calul cel alb [ἵππος λευκός]! Și cel care șade pe el având arc. Și i-a fost dată lui cununa și a ieșit biruind și pentru ca să biruie.

3. Și când a deschis cea de-a doua pecete, am auzit-o pe cea de-a doua vietate zicându-mi: „Vino [și vezi]!”.

4. Și a ieșit altul: calul de foc [ἵππος πυρός]. Și celui șezând pe el i-a fost dat lui să ia pacea de pe pământ [λαβεῖν τὴν εἰρήνην ἐκ τῆς γῆς], pentru ca unul pe altul să se înjunghie [ἵνα ἀλλήλους σφάξωσιν]. Și i-a fost dată lui sabia cea mare [καὶ ἐδόθη αὐτῷ μάχαιρα μεγάλη].

5. Și când a deschis cea de-a treia pecete, am auzit-o pe cea de-a treia vietate zicându-mi: „Vino și vezi!”. Și, iată, calul cel negru [ἵππος μέλας]! Și cel care șade pe el având cumpăna în mâna sa.

6. Și am auzit glas din mijlocul celor patru vietăți zicându-mi: „Hinixul[1] de grâu un dinar și trei hinixuri de orz un dinar! Și [la] ulei și [la] vin să nu faci nedreptate!”.

7. Și când a deschis cea de a patra pecete, am auzit-o pe cea de a patra vietate zicându-mi: „Vino și vezi!”.

8. Și, iată, calul cel palid [ἵππος χλωρός]! Și cel șezând deasupra sa, numele său [fiind] Moartea [ὁ Θάνατος], iar Iadul [ὁ ᾍδης] îi urma lui. Și i-a fost dată lui puterea pe[ste] cea de a patra [parte] a pământului, [pentru ca] să ucidă cu sabia și cu foametea și cu moartea și cu fiarele pământului.

9. Și când a fost deschisă cea de-a cincea pecete, am văzut dedesubtul jertfelnicului sufletele celor înjunghiați pentru cuvântul lui Dumnezeu [εἶδον ὑποκάτω τοῦ θυσιαστηρίου τὰς ψυχὰς τῶν ἐσφαγμένων διὰ τὸν λόγον τοῦ Θεοῦ] și pentru mărturia Mielului [διὰ τὴν μαρτυρίαν τοῦ Ἀρνίου], pe care o aveau,

10. și au strigat [cu] glas mare, zicând: „Până când, Stăpânul, Cel Sfânt și Cel adevărat, nu judeci și [nu] răzbuni sângele nostru [οὐ κρίνεις καὶ ἐκδικεῖς τὸ αἷμα ἡμῶν] de la cei care locuiesc pe pământ?”.

11. Și le-a fost dat lor, fiecăruia, veșmântul cel alb și le-a fost grăindu-le lor ca să se odihnească încă o vreme, până ce or să se împlinească și cei împreună robi [cu] ei și frații lor și care vor fi omorâți ca și ei.

12. Și am văzut când s-a deschis cea de-a șasea pecete și cutremurul cel mare [σεισμὸς μέγας] a fost și soarele s-a făcut negru ca sacul cel de păr [ὁ ἥλιος μέλας ἐγένετο ὡς σάκκος τρίχινος] și luna s-a făcut întreagă ca sângele [καὶ ἡ σελήνη ὅλη ἐγένετο ὡς αἷμα].

13. Iar stelele cerului au căzut spre pământ, precum smochinul a lepădat smochinele necoapte ale lui, de vântul cel mare clătinându-se.

14. Și cerul a fost dat la o parte [Καὶ ὁ οὐρανὸς ἀπεχωρίσθη], precum cartea înfășurată [ὡς βιβλίον ἑλισσόμενον], iar tot muntele și [toată] insula din locurile lor au fost clătinate.

15. Și împărații pământului și cei mari și conducătorii și cei bogați și cei tari și tot robul și cel liber s-au ascuns pe ei înșiși întru peșteri și întru pietrele munților [ἔκρυψαν ἑαυτοὺς εἰς τὰ σπήλαια καὶ εἰς τὰς πέτρας τῶν ὀρέων]

16. și zic munților și pietrelor: „Cădeți pe[ste] noi și acoperiți-ne pe noi de la fața Celui șezând pe tron [Πέσετε ἐφ᾽ ἡμᾶς καὶ κρύψατε ἡμᾶς ἀπὸ προσώπου τοῦ καθημένου ἐπὶ τοῦ θρόνου] și de la urgia Mielului [καὶ ἀπὸ τῆς ὀργῆς τοῦ Ἀρνίου]!

17. Că[ci] a venit ziua cea mare a urgiei Sale [ὅτι ἦλθεν ἡ ἡμέρα ἡ μεγάλη τῆς ὀργῆς Αὐτοῦ] și cine poate să stea [împotriva ei]?”.

---

[1] L-am transliterat pe χοῖνιξ. A se vedea: https://www.biblicalcyclopedia.com/C/choenix.html.