Epistola către Romei, cap. 1, cf. BYZ

1. Pavlos [Παῦλος][1], robul lui Iisus Hristos, cel chemat Apostol, rânduit spre buna-vestire a lui Dumnezeu [ἀφωρισμένος εἰς εὐαγγέλιον Θεοῦ],

2. Care mai înainte a făgăduit, prin Profeții Săi, în Scripturile cele Sfinte,

3. despre Fiul Său, Cel care s-a născut din sămânța lui David după trup,

4. Cel care a fost rânduit Fiul lui Dumnezeu în[tru] putere, după Duhul sfințeniei [κατὰ Πνεῦμα ἁγιωσύνης], din învierea [din] morți a lui Iisus Hristos, a Domnului nostru,

5. prin Care am luat har și apostolat [δι᾽ Οὗ ἐλάβομεν χάριν καὶ ἀποστολὴν] spre ascultarea credinței în[tru] toate neamurile [εἰς ὑπακοὴν πίστεως ἐν πᾶσιν τοῖς ἔθνεσιν], pentru numele Său,

6. în[tre] care sunteți și voi, cei chemați ai lui Iisus Hristos.

7. Tuturor celor care sunteți în Roma, celor iubiți ai lui Dumnezeu, celor chemați Sfinți: Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și [de la] Domnul Iisus Hristos!

8. Așadar, mai întâi Îi mulțumesc Dumnezeului meu, prin Iisus Hristos, pentru voi toți, că[ci] credința voastră este vestită în toată lumea.

9. Căci martor îmi este mie Dumnezeu, Căruia Îi slujesc în duhul meu [ᾯ λατρεύω ἐν τῷ πνεύματί μου], în[tru] buna-vestire a Fiului Său, că neîncetată pomenire vă fac vouă,

10. pururea în rugăciunile mele rugându-mă, [ca], dacă cum[va], acum în sfârșit, voi fi bine călătorind prin voia lui Dumnezeu, să vin către voi.

11. Căci poftesc să vă văd pe voi, pentru ca să vă dau vouă vreo harismă duhovnicească [ἵνα τι μεταδῶ χάρισμα ὑμῖν πνευματικόν], spre [aceea ca] să vă întăriți voi [εἰς τὸ στηριχθῆναι ὑμᾶς],

12. iar aceasta este [ca] să fiu împreună-mângâiat în[tru] voi, prin credința [care este] în unii și alții, a voastră și a mea.

13. Și nu voiesc a nu ști voi, fraților, că adesea am pus înainte să vin către voi – și am fost oprit până cum [καὶ ἐκωλύθην ἄχρι τοῦ δεῦρο] – ca oarecare rod să am și în voi, precum și în celelalte neamuri.

14. [Căci] și ellinilor și barbarilor, și înțelepților și celor fără de minte datornic le sunt.

15. Așadar, [cu] râvnă, pe cea despre mine și vouă, celor din Roma, [voiesc] să vă binevestesc.

16. Căci nu mă rușinez de Evanghelia lui Hristos. Căci puterea lui Dumnezeu este spre mântuirea [la] tot cel care crede, iudeului mai întâi, dar și ellinului.

17. Căci dreptatea lui Dumnezeu în aceasta este descoperită, din credință spre credință, precum a fost scris: „Iar Dreptul din credință va trăi [Ὁ δὲ Δίκαιος ἐκ πίστεως ζήσεται]”.

18. Căci este descoperită urgia lui Dumnezeu din cer pe[ste] toată neevlavia și nedreptatea oamenilor, a celor [care] adevărul în[tru] nedreptate îl înăbușă.

19. Pentru că, [ce este] cunoscut lui Dumnezeu, arătat este în[tru] ei, căci Dumnezeu le-a arătat lor.

20. Căci, cele nevăzute ale Sale, de la zidirea lumii, [din] lucruri înțelegându-le se văd, [cât] și veșnica Sa putere și dumnezeire, spre a fi ei fără de iertare.

21. Pentru că L-au cunoscut pe Dumnezeu, [dar] nu ca pe Dumnezeu L-au slăvit sau I-au mulțumit, ci au fost deșerți în gândurile lor și a fost întunecată inima lor cea fără de înțelegere.

22. Zicând a fi înțelepți, au fost înnebuniți[2]

23. și au schimbat slava nestricăciosului Dumnezeu [καὶ ἤλλαξαν τὴν δόξαν τοῦ ἀφθάρτου Θεοῦ] în[tru] asemănarea chipului celui stricăcios al omului și al păsărilor și al animalelor cu patru picioare și al târâtoarelor.

24. Și pentru aceasta i-a dat pe ei Dumnezeu în[tru] poftele inimilor lor spre necurăție [Διὸ καὶ παρέδωκεν αὐτοὺς ὁ Θεὸς ἐν ταῖς ἐπιθυμίαις τῶν καρδιῶν αὐτῶν εἰς ἀκαθαρσίαν], [pentru] a-și necinsti trupurile lor în ei înșiși [τοῦ ἀτιμάζεσθαι τὰ σώματα αὐτῶν ἐν ἑαυτοῖς].

25. Cei care au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu minciuna [οἵτινες μετήλλαξαν τὴν ἀλήθειαν τοῦ Θεοῦ ἐν τῷ ψεύδει] și s-au închinat și au slujit făpturii mai degrabă decât Celui care a zidit-o, Care este binecuvântat întru veci. Amin!

26. Pentru aceasta i-a dat pe ei Dumnezeu spre patimi de necinste [Διὰ τοῦτο παρέδωκεν αὐτοὺς ὁ Θεὸς εἰς πάθη ἀτιμίας]. Căci și cele femeiești ale lor au schimbat fireasca folosire spre cea împotriva firii [αἵ τε γὰρ θήλειαι αὐτῶν μετήλλαξαν τὴν φυσικὴν χρῆσιν εἰς τὴν παρὰ φύσιν][3].

27. Și asemenea și cei bărbătești au lăsat fireasca folosire [a părții] femeiești, [căci] au fost aprinși cu pofta lor între ei, cei bărbătești cu cei bărbătești rușinea lucrând-o, și răsplata care trebuia, cea a rătăcirii lor, în ei înșiși luând-o.

28. Și precum nu L-au încercat pe Dumnezeu [pentru] a-L avea în[tru] cunoaștere, Dumnezeu i-a dat pe ei spre minte neîncercată [παρέδωκεν αὐτοὺς ὁ Θεὸς εἰς ἀδόκιμον νοῦν], [pentru] a le face pe cele care nu se cuvin:

29. au fost plini [cu] toată nedreptatea, [cu] curvie, [cu] viclenie, [cu] lăcomie, [cu] răutate. Plini de invidie, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de rea-voință. Bârfitori,

30. clevetitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, mândri, lăudăroși, făuritori de cele rele, neascultători părinților,

31. neînțelegători, neserioși, neiubitori, neiertători, nemilostivi.

32. Care dreptatea lui Dumnezeu au cunoscut-o – că[ci] cei care fac asemenea vrednici sunt de moarte –, nu numai acestea fac, ci și consimt celor care le fac.


[1] Titlul cărții este Epistola către Romei, pentru că am transliterat forma de N. pl. Ρωμαίοι. În titlul cărții avem forma de Ac. pl. Ρωμαίους.

[2] De către Dumnezeu.

[3] Femeile își folosesc sexualitatea lor nu pentru scopul ei firesc, ci pentru perversiuni sexuale, pentru lucruri nefirești.