Zi: 4 aprilie 2023

Traduceri patristice

vol. 6

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

II. Cartea a doua a Exaimeronului

VI. E bine să spunem și aceasta: omul nu trebuie să respingă diversitatea tradiției exegeților Dumnezeieștii Scripturi, care vor fi pomeniți pururea. Căci ei au învățat această diversitate de la însuși textul de Dumnezeu insuflat.

De aceea, este drept să ascultăm tâlcuirile lor la Moisis și la Profeți și la David, când ei înțeleg apele ca însemnând, aici, popoarele, iar dincolo ispitele; ba chiar ca însemnând învățăturile dumnezeiești, pe Duhul Sfânt sau harul Botezului. La fel când „cer” înseamnă această tărie[1], ori Puterile cerești sau fiecare inimă în care Dumnezeu Se odihnește[2].

De asemenea, munții sunt înțeleși în multe feluri. Ei sunt considerați ca [reprezentând simbolic] cerurile, Biserica, Îngerii, altarul, puterile împotrivitoare sau [dimpotrivă] pe Sfânta Fecioară și Maica lui Dumnezeu.

La fel, râurile, izvoarele, vegetația, pământul, întunericul, norii, vânturile și – ca să vorbim în general – toată creația văzută și nevăzută[3] sunt înțelese în feluri multe și diferite de către oamenii duhovnicești[4].

Acestea sunt astfel, pentru ca tu să nu suferi din cauza lipsei de înțelegere, ca și cum Duhul Sfânt n-ar fi avut putea să dăruie, precum ploaia, un har diferit plantelor pentru a face roade bune de mâncare. Apa Dumnezeieștii Scripturi are multe chipuri și multe străluciri, dar este lumină desăvârșită, pentru că se revarsă dintr-un singur izvor: Duhul cel Atotsfânt. Slava și puterea este a Lui acum și pururea! Amin!

III.    Cartea a treia a Exaimeronului

 Aceasta este cartea a treia a aceluiași autor. Este despre ziua a treia din creația cea-de-șase-zile

I. Am scris acest prim capitol, o, Teofile[5], despre ceea ce Dumnezeu a creat în prima zi, care este numită Duminică. În această zi, Dumnezeu a dat la iveală toate, [aducându-le] de la neființă la ființă. Apoi le-a despărțit și, din ceea ce a rămas, ca dintr-o plămadă, a făcut lumea.

Și după ziua întâi a Domnului, am înaintat spre înălțimea tăriei, ca spre o a doua treaptă sfântă a scării. Acum, de acolo, să mergem mai departe cu îndrăzneală către lățimea și adâncimea și lungimea apelor. Îl avem pe Hristos drept cârmaci către Tatăl – Hristos, care a fost Sfătuitorul Său adevărat și deoființial, la facere.

II. 1. „Și a zis Dumnezeu: «Să se adune apa de sub cer într-o adunare și să se arate uscatul!»”[6].

Adu-ți aminte, o, cititorule, că am spus că noi nu distrugem sensul literal, ci urmărim anagogia[7] sa nescrisă. Suntem ucenicii lui Pavlos, care a zis: „Litera ucide”[8]. Așa i-a ucis [literalitatea] pe evrei.

Despre aceasta, după ce am cercetat înțelesul literal, Îl căutăm pe Duhul. Umbra Sa poate fi văzută între cuvinte, dar împlinirea[9] Sa este Hristos.

Privește aici! Apa a fost adusă laolaltă, este nedespărțită și, cumva, stă ca o singură mare. Dar dacă tăria aerului/ văzduhului, fiind creată din ea, a despărțit apa de sus de apa de jos, cum poate Dumnezeu să spună: „Să se adune apa de sub cer într-o adunare”? Toată apa era deja o singură adunare. Întreaga față a pământului era o singură mare, un inel, un adânc strâns la un loc. Deci cum poate zice El: „Să se adune”? Expresia „Să se adune” se spune atunci când se au în vedere lucruri care au fost împrăștiate.

2. De aceea, dacă interpretăm acest pasaj literal, evreiește, porunca lui Dumnezeu nu s-a înfăptuit în aceste lucruri[10]. Și totuși, Dumnezeiasca Scriptură aduce mărturie, zicând: „Și a fost așa”[11]. Și a fost așa – chiar dacă la sfârșitul vremurilor[12]. Căci, la început, cu apele văzute s-a întâmplat chiar opusul poruncii lui Dumnezeu – dacă urmărești sensul literal. El a zis: „Să se adune apa de sub cer într-o adunare”. Porunca Sa pare să fi fost în legătură cu o apă și o adunare. Totuși, apele s-au strâns în multe adunări, nu într-o adunare.

3. O, cititorule, nu te mira de interpretarea noastră, căci Dumnezeiasca Scriptură aduce aici mărturie pentru aceasta. Cel ce scrie continuă a zice: „Și a fost adunată apa cea de sub cer întru adunările lor”[13]. Iată, nu zice că apa s-a adunat întru adunarea ei, ci întru „adunările lor” multe. Multe ape, multe adunări s-au ivit.

Din acea primă adunare și mare a unei singure ape au ieșit multe ape, multe mări. Multe lacuri au fost despărțite [din corpul acvatic primordial]. Multe izvoare s-au despărțit [și au curs separat] în multe râuri. Acea apă care era la început adunată/ unită sub cer a fost împărțită în multe forme [lichide, răspândite] în multe locuri [pe pământ].

---

[1] Cf. Fac. 1, 8.

[2] Cf. Par. lui Sal. 14, 33.

[3] Cf. Col. 1, 16.

[4] Cf. Evr. 1, 1.

[5] Cf. F. Ap. 1, 1.

[6] Fac. 1, 9.

[7] Semnificația mistică.

[8] II Cor, 3, 6. „Litera” adică literalitatea, acceptarea sensului literal, superficial, în locul semnificației mistic-duhovnicești.

[9] Împlinirea sensului mistic al cuvintelor insuflate de Duhul Sfânt.

[10] Pentru că nu avea ce să se înfăptuiască. Adică Dumnezeu a poruncit ceva ce nu avea sens.

[11] Fac. 1, 9.

[12] Cf. I Petr. 1, 20.

[13] Fac. 1, 9. A se vedea traducerea Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: https://www.teologiepentruazi.ro/2022/02/13/facerea-cap-1-cf-lxx/.

Și aici: https://www.teologiepentruazi.ro/2023/03/06/facerea-editia-lxx/.