Epistola către Romei, cap. 2, cf. BYZ
1. Pentru aceasta, fără de scuză ești, o, omule, [tu,] tot cel care judeci[1]. Căci, în ce îl judeci pe altul, pe tine însuți te osândești, căci aceleași faci [și tu,] cel care judeci.
2. Și am cunoscut că judecata lui Dumnezeu este după adevăr [κατὰ ἀλήθειαν] în cei care fac acestea.
3. Și socotești aceasta, o, omule, cel care îi judeci pe cei care fac acestea și, făcând acestea, [crezi] că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4. Sau bogăția bunătății Sale și răbdarea și îndelunga [Sa] răbdare le disprețuiești, necunoscând că bunătatea lui Dumnezeu te aduce pe tine spre pocăință?
5. Iar după încăpățânarea ta și nepocăita-ți inimă [Κατὰ δὲ τὴν σκληρότητά σου καὶ ἀμετανόητον καρδίαν], îți strângi ție urgie în ziua urgiei [θησαυρίζεις σεαυτῷ ὀργὴν ἐν ἡμέρᾳ ὀργῆς] și a descoperirii și a dreptei judecăți a lui Dumnezeu [καὶ ἀποκαλύψεως καὶ δικαιοκρισίας τοῦ Θεοῦ],
6. Care va răsplăti fiecăruia după faptele sale:
7. celor după răbdarea lucrului celui bun, slavă și cinste și nestricăciune căutând, viața cea veșnică,
8. iar celor [care fac toate] din ambiție și neascultând adevărului, ci ascultând nedreptății, mânia și urgia,
9. necazul și strâmtorarea, în tot sufletul omului care lucrează răul, și a iudeului mai întâi, [apoi] și a ellinului;
10. și slavă și cinste și pace [la] tot cel care lucrează binele, și iudeului mai întâi, [apoi] și ellinului;
11. căci nu este părtinire lângă Dumnezeu [οὐ γάρ ἐστιν προσωποληψία παρὰ τῷ Θεῷ].
12. Căci câți au păcătuit fără de lege [Ὅσοι γὰρ ἀνόμως ἥμαρτον], fără de lege vor și pieri [ἀνόμως καὶ ἀπολοῦνται]; și câți cu legea au păcătuit [καὶ ὅσοι ἐν νόμῳ ἥμαρτον], prin lege vor fi judecați [διὰ νόμου κριθήσονται].
13. Căci nu auzitorii legii [sunt] Drepții de lângă Dumnezeu [οὐ γὰρ οἱ ἀκροαταὶ τοῦ νόμου Δίκαιοι παρὰ τῷ Θεῷ], ci făcătorii legii vor fi îndreptați [ἀλλ᾽ οἱ ποιηταὶ τοῦ νόμου δικαιωθήσονται][2].
14. Căci, când neamurile, cele care nu au lege, [din] fire or să facă cele ale legii [φύσει τὰ τοῦ νόμου ποιῇ], aceștia, neavând lege, sunt lor înșiși lege [ἑαυτοῖς εἰσιν νόμος];
15. care arată fapta legii scrisă în inimile lor [οἵτινες ἐνδείκνυνται τὸ ἔργον τοῦ νόμου γραπτὸν ἐν ταῖς καρδίαις αὐτῶν], împreună mărturisindu-le lor conștiința [συμμαρτυρούσης αὐτῶν τῆς συνειδήσεως], și între unul și altul gândurile învinuindu-i sau și apărându-i,
16. în ziua când va judeca Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor, după Evanghelia mea, prin Iisus Hristos.
17. Vezi [că] tu te numești iudeu și te odihnești [în] lege și te lauzi în[tru] Dumnezeu
18. și cunoști voia și le încerci pe cele care sunt deosebite, învățat [fiind] din lege!
19. Și ai nădăjduit [în] tine însuți a fi povățuitorul orbilor, lumina celor din[tru] întuneric,
20. certătorul celor nebuni, învățătorul celor prunci, având întruchiparea cunoașterii și a adevărului în lege [ἔχοντα τὴν μόρφωσιν τῆς γνώσεως καὶ τῆς ἀληθείας ἐν τῷ νόμω].
21. Așadar, cel care îl înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Cel care propovăduiește a nu fura, furi?
22. Cel care zice a nu preacurvi, preacurvești? Cel care urăște idolii, jefuiești cele sfinte [ἱεροσυλεῖς]?
23. Care te lauzi cu legea, prin călcarea legii pe Dumnezeu Îl necinstești?
24. „Căci numele lui Dumnezeu este blasfemiat pentru voi în[tre] neamuri [Τὸ γὰρ ὄνομα τοῦ Θεοῦ δι᾽ ὑμᾶς βλασφημεῖται ἐν τοῖς ἔθνεσιν]”, precum a fost scris.
25. Căci tăierea împrejur folosește, dacă ai să faci legea; dar dacă ai să fii călcător de lege, tăierea ta împrejur s-a făcut netăiere împrejur.
26. Așadar, dacă netăierea împrejur are să păzească dreptățile legii, [oare] netăierea împrejur a sa nu îi va fi socotită întru tăiere împrejur?
27. Și te va judeca pe tine netăierea împrejur cea din fire, făcând legea, cel [care] prin literă și tăiere împrejur [ești] călcătorul legii?
28. Căci iudeul nu este în afară [ἐν τῷ φανερῷ][3] și nici tăierea împrejur [nu este] în afară, în trup,
29. ci iudeul [este] în ascuns [ἐν τῷ κρυπτῷ] și tăierea împrejur a inimii [este] în Duhul [καὶ περιτομὴ καρδίας ἐν Πνεύματι], nu [în] literă [οὐ γράμματι]; a cărui laudă nu [este] de la oameni [οὗ ὁ ἔπαινος οὐκ ἐξ ἀνθρώπων], ci de la Dumnezeu [ἀλλ᾽ ἐκ τοῦ Θεοῦ].
[1] Cel care îi judeci pe alții.
[2] Vor fi îndreptați de către Dumnezeu.
[3] Nu e iudeu prin cele din afară ale sale.