Epistola către Romei, cap. 4, cf. BYZ
1. Așadar, ce vom zice [despre] Avraam, părintele nostru? Să afle după trup [εὑρηκέναι κατὰ σάρκα]?
2. Căci, dacă Avraam din fapte a fost îndreptat, are laudă, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
3. Căci ce zice Scriptura? „Și a crezut Avraam lui Dumnezeu [Ἐπίστευσεν δὲ Ἀβραὰμ τῷ Θεῷ] și i-a fost socotită[1] lui întru dreptate [καὶ ἐλογίσθη αὐτῷ εἰς δικαιοσύνην]”.
4. Iar celui care lucrează, plata nu i se socotește după har, ci după datorie.
5. Iar celui care nu lucrează, dar crede în Cel care îl îndreaptă pe cel neevlavios, i se socotește credința sa întru dreptate [λογίζεται ἡ πίστις αὐτοῦ εἰς δικαιοσύνην].
6. Precum și David zice [despre] fericirea omului [τὸν μακαρισμὸν[2] τοῦ ἀνθρώπου], căruia Dumnezeu îi socotește dreptatea fără fapte [ᾧ ὁ Θεὸς λογίζεται δικαιοσύνην χωρὶς ἔργων]:
7. „Fericiți [sunt] cărora le-au fost iertate fărădelegile [Μακάριοι ὧν ἀφέθησαν αἱ ἀνομίαι] și cărora le-au fost acoperite păcatele [καὶ ὧν ἐπεκαλύφθησαν αἱ ἁμαρτίαι]!
8. Fericit [este] omul căruia nu are să-i socotească Domnul păcatul [Μακάριος ἀνὴρ ᾧ οὐ μὴ λογίσηται Κύριος ἁμαρτίαν]!”.
9. Așadar, fericirea aceasta [este] în tăierea împrejur sau și în netăierea împrejur? Căci zicem că: „I-a fost socotită lui Avraam credința întru dreptate [Ἐλογίσθη τῷ Ἀβραὰμ ἡ πίστις εἰς δικαιοσύνην]”.
10. Așadar, cum i-a fost socotită? În[tru] tăierea împrejur fiind sau în[tru] netăierea împrejur? Nu în[tru] tăierea împrejur, ci în[tru] netăierea împrejur;
11. și semn a luat tăierea împrejur, pecetea dreptății credinței cea din netăierea împrejur [σφραγῖδα τῆς δικαιοσύνης τῆς πίστεως τῆς ἐν τῇ ἀκροβυστίᾳ]; spre a fi el părintele tuturor celor care cred prin netăierea împrejur, spre a li se socoti și lor dreptatea;
12. și [este] părintele tăierii împrejur nu numai al celor din tăierea împrejur, ci și al celor care urmează urmelor credinței [τοῖς ἴχνεσιν τῆς πίστεως] celei din netăierea împrejur a părintelui nostru Avraam.
13. Căci nu prin lege este făgăduința lui Avraam sau a seminței sale, [pentru] a fi el moștenitor al lumii [τὸ κληρονόμον τοῦ κόσμου], ci prin dreptatea credinței [ἀλλὰ διὰ δικαιοσύνης πίστεως].
14. Căci, dacă cei din lege [sunt] moștenitorii, [atunci] a fost golită credința [κεκένωται ἡ πίστις] și a fost anulată făgăduința [καὶ κατήργηται ἡ ἐπαγγελία].
15. Căci legea urgie lucrează [ὁ γὰρ νόμος ὀργὴν κατεργάζεται]; căci unde nu este lege, nici călcare [a ei nu este].
16. Pentru aceea din credință, ca după har, spre a fi sigură făgăduința [la] toată sămânța, nu numai celui din lege, ci și celui din credința lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor[3] –
17. precum a fost scris că: „Tată a multe neamuri te-am pus pe tine” –, înaintea lui Dumnezeu [în] Care a crezut [κατέναντι Οὗ ἐπίστευσεν Θεοῦ], a Celui care îi face vii pe cei morți [τοῦ ζῳοποιοῦντος τοὺς νεκρούς] și Care le cheamă pe cele nefiind ca fiind [καὶ καλοῦντος τὰ μὴ ὄντα ὡς ὄντα].
18. Care[4], în afară de nădejde [fiind], prin nădejde a crezut [ἐπ᾽ ἐλπίδι ἐπίστευσεν][5], spre a se face el tată a multe neamuri, după [cum] a fost zis: „Așa va fi sămânța ta”.
19. Și nu a slăbit [cu] credința [Καὶ μὴ ἀσθενήσας τῇ πίστει], nu a socotit trupul său deja omorât – fiind de circa 100 de ani – și [nici] moartea pântecelui Sarrei;
20. iar întru făgăduința lui Dumnezeu nu a fost îndoindu-se [cu] necredința, ci a fost întărindu-se [în] credință [ἀλλ᾽ ἐνεδυναμώθη τῇ πίστει], a dat slavă lui Dumnezeu [δοὺς δόξαν τῷ Θεῷ]
21. și a fost pe deplin încredințat că, ceea ce a făgăduit[6], puternic este și să facă.
22. Pentru aceasta i-a fost și socotită lui întru dreptate[7].
23. Dar nu s-a scris numai despre el că i-a fost socotită lui,
24. ci și despre noi, cărora li se va socoti, celor care cred în Cel care a înviat din morți, [în] Iisus, Domnul nostru,
25. Care a fost dat pentru fărădelegile noastre [Ὃς παρεδόθη διὰ τὰ παραπτώματα ἡμῶν] și a fost înviat pentru îndreptarea noastră [καὶ ἠγέρθη διὰ τὴν δικαίωσιν ἡμῶν].
[1] I-a fost socotită credința în Dumnezeu.
[2] Formă unică în BYZ.
[3] Al tuturor celor credincioși.
[4] Sfântul Avraam.
[5] Prin nădejdea în El a crezut în Dumnezeu.
[6] Ceea ce Dumnezeu a făgăduit.
[7] Credința lui i-a fost socotită ca dreptate personală.