Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [33]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
III. Cartea a treia a Exaimeronului
4. Apa din abis: iată, o adunare. Apa oceanului: privește, din nou, o altă adunare. Marea cea mare: iată, o a treia adunare. Marea Roșie, învecinată cu noi: vezi, a patra adunare a apei. Râul din Edem[1]: vezi, o mare adunare de apă. Fison, Gheon, Tigris și Evfratis: iată, patru adunări de ape[2]. Izvorul țâșnind din pământ și udând toată fața pământului[3]: iată încă o mare adunare de apă, maica a multe ape. Și adunarea Mării Moarte: privește, încă o adunare de apă, care este un chip al adunării evreiești, neroditoare și lipsite de viață.
5. Apele care erau neroditoare, așa după cum erau odinioară apele Ierihonului, dar care acum sunt roditoare: acestea sunt un chip al nostru, pentru că noi ne naștem unii pe alții în apa și Duhul viu ale Botezului[4].
Da, există apă roditoare, precum apa foarte roditoare a Egiptului. Și sunt ape bune de băut, precum cele pe care le folosim. Și ape nepotabile, precum apa amară a Marah-ului[5]. Apă care nu poate fi străbătută, precum apa [din] Ammonic: iată ce adunare ciudată de apă. Ape [aflate] pe insule la distanță: cu adevărat, adunări de sine stătătoare. Râuri pe continente; lacuri la locurile lor. În fiecare loc, apă care se deosebește de celelalte după calitate și efect. Apă care este sărată, apă care este amară, apă care miroase precum păcura, apă otrăvitoare, precum cea de lângă pustia Etiopiei. Izvoare calde și sănătoase. Miriade de adunări de multe feluri de apă.
6. Și totuși Dumnezeu nu a poruncit apei să se împartă astfel, ci să se unească într-o singură adunare. Cu adevărat, de ce a avut Creatorul nevoie să împrăștie apa pe toată fața pământului și apoi să o adune la loc împreună? De ce nu, mai degrabă, să creeze imediat și să așeze fiecare creație la locul său?
III. 1. Cu siguranță, a fost astfel pentru ca noi să nu cădem în cursele maniheilor. Ei gândesc în mod literal despre această poruncă cu privire la ape și consideră că Dumnezeu a mințit. Apa nu a fost strânsă la un loc într-o singură adunare, ci mai degrabă s-au petrecut cele dimpotrivă.
Uite, ce înseamnă aceasta: „Să se adune apa”?
2. Veniți, preadumnezeieștilor adunări ale dumnezeieștilor ape ale Bisericii și conduceți-mă pe mine întru adâncul acestor ape!
Dumnezeu zice: „Să se adune apa de sub cer într-o adunare”. Aceasta înseamnă:
Toată mulțimea popoarelor de sub cer să se strângă într-o singură adunare a Bisericii Mele credincioase, așa precum apa de sub ceruri este strânsă – adică mulțimea Puterilor îngerești – într-o singură adunare a lui Dumnezeu, întru unire, într-o singură desfătare, într-un singur imn, într-un unic Ierusalim ceresc[6], într-o singură cetate a luminii. În lăuntrul ei nu există parte sau despărțire. În interiorul ei nu se află neînvoire sau împotrivire. În interiorul ei nu există evreu sau grec. În ea nu există scit sau barbar, cel fărădelege sau cel necredincios, șarpe sau scorpie sau jivine târâtoare sau păcat sau întunecime[7]. Ci o singură apă, un singur șuvoi, una și aceeași izvorâre și o singură fântână de apă vie – lângă care stă Hristos – și o singură adunare, cinstită și sfințită[8].
[1] Cf. Fac. 2, 10.
[2] Cf. Fac. 2, 10-14.
[3] Cf. Fac. 2, 6.
[4] Cf. In. 3, 5.
[5] Cf. Ieș. 15, 23.
[6] Cf. Evr. 12, 22.
[7] Cf. Col. 3, 11.
[8] Cf. In. 4: 6, 10-11.