Predică la Izvorul cel purtător de Viață [2023]
Hristos a înviat[1]!
Iubiții mei,
Sinaxarul zilei o numește pe Stăpâna noastră, pe Născătoarea de Dumnezeu, Izvorul cel purtător de Viață [Ζωηφόρος Πηγὴ][2], spunându-ne că azi noi prăznuim sfințirea [τὰ ἐγκαίνια] Bisericii sale[3], cea de la izvorul ei cel minunat din Istanbul[4], dar și minunile cele suprafirești [ὑπερφυῶν θαυμάτων] ale sale, săvârșite la acest izvor[5]. Și când Stăpâna lumii e numită purtătoare de Viață, prin Viață ni se indică persoana Mântuitorului Iisus Hristos, Care este Viața lumii. Și ea este un izvor al Vieții, ca una care primește slava lui Dumnezeu de la Fiul ei, de la Însăși Viața lumii, și ne-o dăruie și nouă prin apa milei sale. Căci apa cea sfințită astăzi e purtătoare de viață veșnică, e purtătoare de slava lui Dumnezeu, pe care o simt din destul cei care o beau cu credință. Pentru că se curățesc, se luminează și se sfințesc cei care beau apa aceasta de la Dumnezeu. Însă, cel care nu crede că Dumnezeu Se lasă simțit de către noi prin slava Lui, bea Aghiasma, bea apa sfințită, ca pe o apă oarecare. Pentru că e nevoie de credință, de nădejde și de iubire pentru Dumnezeu, pentru ca să simți sfințenia acestei ape lucrând în tine în mod minunat.
E nevoie de credință, pentru că Cel în care noi credem, revarsă în noi slava Lui, care e viața Sa. E nevoie de nădejde, pentru că Dumnezeu, Cel care ne umple pe noi de slava Lui, ne dă să trăim mereu după voia Sa. Și când noi cerem să se facă voia Lui în noi, atunci trăim prin nădejdea în El, căci știm că El ne va duce pe noi la Sine. Dar e nevoie și de iubire imensă pentru Dumnezeu, pentru că le așteptăm pe toate, cu credință și cu nădejde, de la Cel pe care Îl iubim, pentru că El ne-a iubit mai întâi.
Izvorul cel minunat al Născătoarei de Dumnezeu e o realitate istorică, pentru că îl putem vedea până azi în Biserica din Istanbul. E o realitate locală. Dar el este, în același timp, și o realitate duhovnicească universală. Pentru că oriunde se sfințește apa, Aghiasma cea Mică, harul Preacuratei Stăpâne este cu noi și îl simțim duhovnicește. Pentru că slava lui Dumnezeu, cea care se revarsă prin persoana ei cea cu totul curată, datorită rugăciunilor sale cele neîncetate pentru noi, ne dă să simțim curăția și sfințenia ei în apa cea sfințită. Pentru că atunci când Născătoarea de Dumnezeu se roagă pentru noi, slava lui Dumnezeu ne dă să simțim iubirea ei pentru noi. Și toți Sfinții și Îngerii Lui ne ating pe noi duhovnicește prin slava lui Dumnezeu, căci slava Lui e cea care poartă iubirea și grija lor spre noi, pentru ca noi să le simțim și să ne întărim duhovnicește în mod neîncetat.
Iar dacă la Vecernia Învierii Domnului, am primit din cer o lumină sfântă, o lumină plină de slava lui Dumnezeu, care ne-a reconfirmat Învierea Lui cea de a treia zi, acum, în această vinere duhovnicească, am primit din cer apa lui Dumnezeu, apa plină de slava Lui, dar și de iubirea Născătoarei de Dumnezeu pentru noi. Căci ea, ca Maică a Vieții, se roagă neîncetat pentru noi, fiii ei duhovnicești, ca să fim vii duhovnicește, ca să fim vii pentru veșnicie.
Însă, lumina sfântă de la Ierusalim, coborâtă în Mormântul Domnului, ca și apa cea sfântă de azi, au în ele slava lui Dumnezeu cea nevăzută și tainică, care se vede numai în vedenie, în vedere extatică, dar care e simțită duhovnicește de sufletul și trupul nostru. Căci noi simțim duhovnicește slava Lui cea veșnică, dar, pentru a o vedea extatic, pentru a o vedea duhovnicește, trebuie să ne curățim, să ne luminăm și să ne îndumnezeim în mod continuu. Pentru că atunci când citim o vedenie relatată în Dumnezeiasca Scriptură sau în Dumnezeieștile Vieți ale Sfinților, noi citim despre o vedere mai presus de fire, despre o vedere întru slava lui Dumnezeu cea necreată și veșnică. Pentru că Dumnezeu le dă Sfinților Lui să vadă dumnezeiește, să vadă taine ale Sale, care sunt folositoare pentru ei și pentru întreaga Biserică.
Dar niciodată vedenia nu este văzută cu ochii trupești! Pentru că vedeniile sunt cu totul dumnezeiești și mai presus de fire, pentru că pe ele le lucrează în noi Dumnezeu Însuși prin slava Lui. După cum, nu poți să simți slava lui Dumnezeu lucrând în tine, dacă nu ești un membru viu al Bisericii. Și ca să fii membru al Bisericii, ca să fii mădular viu al ei, trebuie să fii intrat prin Botez, prin Mirungere și prin Euharistie în Biserică, prin Tainele cele Dumnezeiești ale Bisericii, și să trăiești dumnezeiește în Biserica lui Dumnezeu. Pentru că toate simțirile cele de taină și îndumnezeitoare ale slavei lui Dumnezeu le trăiești în Biserică și ca membru real al Bisericii.
De aceea, nu trebuie să mințim conștiința nimănui. Nu trebuie să spunem nimănui minciuna înfiorătoare că poate trăi vedenii dumnezeiești și poate avea simțiri și luminări dumnezeiești în afara Bisericii lui Dumnezeu. Pentru că toate cele ale mântuirii noastre le trăim numai în Biserică și pe toate le trăim prin slava lui Dumnezeu cea veșnică. Iar Sfinții lui Dumnezeu sunt Sfinții Bisericii și Sfinții Bisericii nu au de-a face cu ereziile și cu lupta continuă împotriva lui Dumnezeu a eterodocșilor.
Fapt pentru care, noi nu îi amestecăm pe Sfinții noștri cu cei din afara Bisericii, nu amestecăm viețile lor cele sfinte și cărțile lor și cultul lor cu ale celor pseudo-sfinți, pentru că toate ale Bisericii sunt înăuntrul ei. Biserica are credința ei, are viața ei, are modul ei de a trăi continuu și nu are nevoie de „adevărurile” și de „manifestările religioase” ale altora. Dar în măsura în care alții se apropie de adevăr, de adevărul lui Dumnezeu sau au fărâme de adevăr în viața lor, noi recunoaștem adevărul Lui pretutindeni, chiar și în cele mai decăzute erezii și religii păgâne. Pentru că Îl slăvim prin această recunoaștere sfântă pe Cel care e tot Adevărul. Dar asta nu înseamnă că ne înfrățim cu cei care stau în afara Bisericii, dacă ne asumăm părțile lor de adevăr. Pentru că noi iubim tot adevărul Bisericii, tot adevărul lui Dumnezeu, și acesta e cel care ne mântuie.
Într-o „biserică” penticostală, dar și pe Arena Națională, la o „evanghelizare” neoprotestantă de Paști – am văzut filmările pe TikTok – s-a cântat troparul Învierii Domnului așa cum îl cântă Biserica. Asta nu înseamnă că ei au devenit creștini, ci că ei profită de învățătura și cultul Bisericii în propaganda lor religioasă. Însă Biserica lui Dumnezeu nu are nevoie să împrumute slujbe, învățături de credință sau „sfinți” de la alții, pentru că ea le are pe toate acestea. Ci Biserica, în fiecare zi, îi cinstește pe Sfinții lui Dumnezeu, pe fiecare zi slujește cultul Bisericii, pe fiecare zi trăiește în slava lui Dumnezeu și pe toate ale ei le cere de la Dumnezeu.
Iar în înțelegerea cultului, a învățăturii și a vieții Bisericii, noi creștem neîncetat. Nimeni dintre noi nu poate să spună că le știe pe toate sau că le-a înțeles pe toate cele ale Bisericii lui Dumnezeu, ci fiecare dintre noi suntem ucenicii lui Dumnezeu, suntem studenții Lui, pe care El îi învăță mereu cele ale Sale. Căci pe fiecare zi creștem în înțelegerea lui Dumnezeu, în înțelegerea vieții Sale celei duhovnicești, în înțelegerea istoriei și a vieții Bisericii Sale.
Iar ritmul continuu al vieții Bisericii nu ne plictisește, ci ne ține în priză, ne ține mereu în lucrare sfântă. Pentru că perioadele de post alternează cu cele de bucurie, Slujbele sunt diverse și prea-pline de teologie și de viață duhovnicească, iar noi creștem și cu anii și cu vârsta duhovnicească, umplându-ne tot mai mult de fapte și de virtuți dumnezeiești și de o experiență duhovnicească și teologică copleșitoare.
Așadar, iubiții mei, perioada pascală e perioada bucuriei celei mari, dar a bucuriei de adevăr și de viață sfântă. Pentru că suntem împreună cu Domnul Cel răstignit și înviat, Cel care ne învață pe noi că orice clipă a vieții noastre trebuie să fie o înviere duhovnicească a noastră. Și dacă am urcat duhovnicește spre Moartea și Învierea Lui, acum urcăm duhovnicește spre Înălțarea Lui la cer. Căci Domnul a rămas încă 40 de zile cu Ucenicii Lui, arătându-li-Se duhovnicește din când în când, pentru ca să îi încredințeze în mod deplin că El e viu, că El e pururea viu. Și prin aceasta ne-a arătat tuturor că viața pascală e viața duhovnicească. Căci noi, cei care am murit și am înviat cu Domnul, trebuie să trăim mereu duhovnicește, pentru ca viața noastră să aibă multe vederi, luminări și simțiri dumnezeiești, prin care noi să ne mântuim.
Vă doresc multă pace, bucurie și împlinire în tot ceea ce faceți! Bucurați-vă de toate ale vieții dumneavoastră cu mulțumire și recunoștință! Amin!
[1] Începută la 6. 55, în Miercurea Luminată, pe 19 aprilie 2023. Cer înnorat, 8 grade, vânt de 2 km/ h.
[2] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Pen/p05.html.
[3] Ibidem.
[4] A se vedea: https://doxologia.ro/locuri-sfinte/locul-unde-s-descoperit-izvorul-tamaduirii-constantinopol-turcia-galerie-foto.