Predică la Duminica a 2-a după Învierea Domnului [2023]
Hristos a înviat!
Iubiții mei[1],
Biserica lui Dumnezeu este apostolică [ἀποστολικὴν][2]. Pentru că e Biserica pe care Dumnezeu a întemeiat-o prin Sfinții Săi Apostoli în secolul întâi al erei creștine. Și pentru că El a întemeiat-o, ea e Biserica creștină, e Biserica dintru început, e una [μίαν] și e sfântă [ἁγίαν][3] și e pentru toată lumea. De aceea, Crezul Bisericii ne spune că Biserica e catolică [καθολικὴν][4]. Și ceea ce e catolic e pentru toți oamenii, căci καθολικός [catolicos] înseamnă comun, universal, obștesc[5].
Iar dacă Biserica nu e pentru toți, nu e pentru niciunul, pentru că atunci este exclusivistă. Și dacă Biserica nu vine de la Apostoli, atunci nu e din secolul I. Căci dacă Biserica a apărut în secolul al 4-lea sau al 11-lea sau al 16-lea de la nașterea Domnului nostru Iisus Hristos înseamnă că ea nu e a Lui. Pentru că a Lui a fost întemeiată în secolul I prin Sfinții Săi Apostoli și ea dăinuie până azi, pentru că este cea în care noi suntem acum și trăim zi de zi.
Dumnezeul nostru treimic e unul și Biserica Lui e una. Și Biserica Lui e sfântă, pentru că sfințenia Bisericii este slava lui Dumnezeu care sălășluiește în întreaga Sa Biserică și pe care o primim prin Sfintele Taine și Sfintele Slujbe ale Bisericii. Și singura Biserică a lui Dumnezeu e pentru toți oamenii, e catolică, e universală, e atotcuprinzătoare, pentru că toți oamenii trebuie să intre în Biserică prin Botez și să se mântuie, trăind creștinește.
Iar Biserica nu e numai pe pământ, ci și în cer! Dumnezeu, Sfinții și Îngerii Lui sunt în cer, iar noi suntem credincioșii Lui de pe pământ, care zburăm continuu spre cer, spre acasa noastră cea veșnică. Iar în cer și pe pământ, în toată Biserica Sa din cer și de pe pământ, în singura Sa Biserică cerească și pământească în același timp, Dumnezeu e Stăpânul a toate, Care ne umple pe toți de slava Lui cea veșnică.
De aceea, când spunem că Biserica e sfântă, spunem că Dumnezeu e izvorul sfințeniei pentru toți cei credincioși Lui și că, prin slava Lui, noi ne sfințim cu toții. Iar când spunem că Biserica Lui e apostolică, spunem că ea e cea de la început, e cea zidită prin propovăduirea Sfinților Apostoli și care s-a îmbogățit continuu prin toți Sfinții Lui cei din fiecare secol. Pentru că Sfinții Apostoli sunt începutul Bisericii, iar Sfinții din fiecare veac, având rădăcină apostolică, au devenit cele mai frumoase exemple de umanitate. Căci Biserica e cea mai frumoasă realitate a lumii prin Sfinții ei. Sfinții ei, începând cu Sfinții Apostoli, sunt frumusețea negrăită a lumii. Căci la Sfinți cuvântul și viața au fost una. Ceea ce au crezut, au și trăit și mărturisit până la capăt. Iar toată lucrarea lor dumnezeiască se vede până azi, în Biserica de pretutindeni, pentru că Biserica a rămas întemeiată în propovăduirea Sfinților ei.
E nevoie însă de citirea cărților Sfinților Părinți pe secole ca să vedeți continuitatea credinței și a vieții Bisericii până azi. Dumnezeiasca Scriptură a Bisericii, păstrată, tradusă și citită cu atenție, se vede peste tot în cărțile lor cele dumnezeiești. Detaliile despre Dumnezeiasca Tradiție și viață a Bisericii sunt la tot pasul. Istoria și mărturia Bisericii sunt impunătoare. Cine se uită cu obstinație la păcatele oamenilor nu mai vede măreția pocăinței și a sfințeniei lor. Dar cine iubește să învețe de la Sfinți are în fiecare secol cărți de teologie unice, care, sintetizate în viața noastră, ne dau să fim și noi unici în mod impunător.
Duminica de azi e dedicată de Biserică Sfinților Apostoli, pentru ca să ne arate cum au trecut ei de la frică și de la ascundere la cea mai mare îndrăzneală duhovnicească. Încredințarea Sfântului Apostol Tomas este încredințarea Sfinților Apostoli și a noastră prin mărturia lor. Căci Sfântul Apostol Tomas a pus mâna în coasta cea de foc [ἐν τῇ πυρίνῃ πλευρᾷ][6] a lui Hristos Cel înviat din morți, adică a atins trupul Său cel îndumnezeit și plin de slavă dumnezeiască acolo unde a fost străpuns cu sulița, și a mărturisit: „Domnul meu și Dumnezeul meu [Ὁ Κύριός μου καὶ ὁ Θεός μου]!” [In. 20, 28, BYZ]. Pentru că Domnul Cel răstignit și înviat e Dumnezeul nostru. Cel care a murit și a înviat pentru noi e Fiul Cel întrupat al Tatălui, Care dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt e închinat și slăvit de către toți.
Și Sfântul Tomas a avut o experiență dublă a întâlnirii cu Domnul, deopotrivă fizică și duhovnicească. Pentru că el a atins coasta Sa cea dătătoare de viață, dar a simțit că trupul Său este îndumnezeit, că e plin de slava Lui. Și prin aceasta ne-a mărturisit nouă că El este Dumnezeu și om. Și că El, prin Învierea Sa cea de a treia zi, a înviat cu trupul Său transfigurat, plin de lumină dumnezeiască și că aceasta, lumina Lui cea veșnică, e lumina pe care o revarsă mereu în toți cei care cred în El.
De aceea, când Sfinții Apostoli s-au umplut de slava lui Dumnezeu la Cincizecime, ei s-au arătat de neînvins în propovăduirea lor. Pentru că ei au ascultat mereu de Dumnezeu și nu de oameni [F. Ap. 4, 19]. S-au lăsat conduși de către Dumnezeu, s-au lăsat luminați de către El la tot pasul și de aceea au biruit în toată propovăduirea lor. Pentru că au mărturisit mereu tot adevărul lui Dumnezeu. Și Sfinții Apostoli, ca cei care aveau toată Preoția lui Dumnezeu, au hirotonit Episcopi, Preoți și Diaconi în Bisericile pe care le întemeiau, învățându-le să rămână în propovăduirea lor, care era cea a Domnului nostru.
Așa stând lucrurile, noi nu putem inventa „biserici”, pentru că o avem pe cea de la început, pe cea zidită de Domnul prin mărturia Sfinților Săi Apostoli. Și în ea trebuie să intrăm cu smerenie și în ea trebuie să ne mântuim, pentru că aceasta e Biserica Lui, singura Lui Biserică.
Însă, inventatorii de „biserici”, nu iubesc Biserica cea una a lui Dumnezeu, ci se iubesc pe ei înșiși. Își iubesc răstălmăcirile lor. Și nu îi iubesc pe Sfinții Lui Apostoli, pentru că ei au nebunia să creadă că pot fi „apostolii” Lui, în ciuda faptului că nu I-au ucenicit niciodată.
Dar dacă îi iubim pe Apostolii și pe Sfinții Lui din toate secolele, atunci rămânem în Biserica cea una, singura a lui Dumnezeu, în care s-au sfințit și ei dimpreună cu El. Rămânem în Biserică și ne smerim continuu înaintea lui Dumnezeu, pentru ca să ne facem mintea proprie înțelegerii Bisericii Sale. Fiindcă El, Dumnezeul nostru, așa cum i-a înțelepțit și i-a umplut de știință și de putere dumnezeiască pe Sfinții Lui, așa ne umple și pe noi, dacă ne smerim înaintea Lui și dacă Îi slujim Lui cu dragoste.
Nici nu ne putem imagina câte harisme dumnezeiești dăruie El celor care Îl iubesc pe El. Nici nu ne putem imagina câtă curăție, simplitate și sfințenie dăruie El celor care se nevoiesc dumnezeiește. De aceea, nu trebuie decât să ne dăruim Lui întru toate și să așteptăm de la El toate, pentru ca să vedem ce bogăție dumnezeiască revarsă El în sufletele și în trupurile noastre.
Sfinții Apostoli sunt fundamentul credinței și al mântuirii noastre. Biserica României e Biserică apostolică pentru că Apostolul Domnului ne-a creștinat pe noi. Și toți Sfinții români, cei de-a lungul secolelor, s-au sfințit aici, în Biserica lui Dumnezeu, dându-ne nouă mărturie să le urmăm lor întru toate. Fericiți suntem noi dacă le ascultăm rugăciunea! Fericiți suntem noi dacă le continuăm propovăduirea din veac în veac! Multă pace și împlinire în tot ceea ce faceți! Și mărturisiți tuturor bucuria Învierii Domnului prin modul dumneavoastră de a fi! Amin!
[1] Începută la 9. 01, în Miercurea Luminată, pe 19 aprilie 2023. Soare, 11 grade, vânt de 3 km/ h.
[2] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Oro/Sun_Liturgy.html.