Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [35]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
III. Cartea a treia a Exaimeronului
IV. 1. Pe pământ, Dumnezeu Cuvântul este Cel care aduce apa împreună, într-o singură adunare. Dar înălțând-o prin tăria/ firmamentul atmosferic, El, de asemenea, o aduce între ceruri[1].
El a lățit această apă și a împrăștiat-o în mod cuprinzător de la un capăt la celălalt capăt al creației[2], atât apa abisului, cât și cea a mărilor. Iar deasupra tăriei, El a desfășurat-o și a întins-o ca pe o perdea/ cortină[3].
Aceasta s-a făcut pentru ca să învățăm că apele, care sunt neamurile de pe pământ, care odinioară erau în întuneric[4], sunt aduse împreună într-o singură adunare a unei singure minți, Biserica lui Hristos. Apoi, într-o anumită vreme, vor fi răpite în nori pentru a-L întâmpina pe Domnul în ceruri[5]. Și vor fi împrăștiate peste tot: unele în pământul celor vii[6], altele în Paradis[7], iar altele în corturile cele veșnice[8], unele în lumina celor vii[9], altele în Împărăția lui Dumnezeu[10], iar altele în cetatea Puterilor Domnului[11]. După cum a zis Hristos: „În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri”[12].
Când Hristos a vorbit despre adunarea acestor ape, a popoarelor cugetătoare, nu a fost numai de dragul oilor lui Israil[13], ci de asemenea pentru a-i aduna pe copiii lui Dumnezeu cei împrăștiați[14].
2. David Îi grăiește lui Dumnezeu despre aceste ape ale mării: „Adunând ca burduful apele mării, punând în vistierii abisurile”[15]. Prin „visteriile” lui Dumnezeu el înțelege Bisericile. În acestea, aurul și argintul cuvântului Scripturii sunt tăinuite – ascunse și duhovnicești[16]. În acestea sunt păzite mărgăritarele Tainelor dumnezeiești, pe care ni s-a poruncit să nu le aruncăm porcilor, pentru că porcii ca Iudas nu le prețuiesc[17].
Vistieriile lui Hristos sunt Bisericile. În acestea, cinci talanți sunt dați unor credincioși, zece altora, doi altora, și iarăși altora, unul[18]. În aceste vistierii El a început să păstreze abisurile, care sunt popoarele; acestea erau mai înainte opace/ terne, pentru că întunericul zăcea deasupra abisului[19].
3. Profetul Amvacum a spus aceasta despre abisul popoarelor: „A dat adâncul glasul lui” și L-a lăudat pe Cel care l-a luminat și a ridicat/ a înlăturat „înălțimea strălucirii [φαντασίας] [false a] lui”[20], adică idolatria elenistică/ grecească. Iar David zice aceasta despre abisul apelor raționale: „Glasul Domnului este peste ape. Dumnezeul slavei a tunat” prin Evanghelie. „Domnul” Dumnezeu „este peste ape multe”[21] și popoare nenumărate.
Pentru aceasta, Domnul va face din nou curgerea [lor] într-o singură adunare. Și El va ședea deasupra ei, ca odihnindu-Se pe un tron, și va împărăți peste ea pururea[22].
[1] Cf. Fac. 1, 7.
[2] Cf. Înț. lui Sal. 8, 1. A se vedea: Înțelepciunea lui Salomon, traducere din LXX de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2017, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2017/12/16/intelepciunea-lui-salomon/.
[3] Cf. Fac. 1, 7.
[4] Cf. Is. 9, 1; Mt. 4, 16; Lc. 1, 79.
[5] Cf. I Tes. 4, 17.
[6] Cf. Ps, 26, 13; Mt. 5, 5.
[7] Cf. Lc. 23, 43; Apoc. 2, 7.
[8] Cf. Lc. 16, 9.
[9] Cf. Ps. 55, 14; Iov. 33: 28, 30.
[10] Cf. I Cor. 15, 50; Gal. 5, 21.
[11] Cf. Ps. 47, 9.
[12] In. 14, 2.
[13] Cf. Mt. 10, 6.
[14] Cf. In. 11, 52.
[15] Ps. 32, 7.
[16] Cf. Col. 2, 3.
[17] Cf. Mt. 7, 6.
[18] Cf. Mt. 25, 15.
[19] Cf. Fac. 1, 2.
[20] Amv. 3, 10-11.
[21] Ps. 28, 3.
[22] Cf. Ps. 28, 10.