Epistola către Romei, cap. 6, cf. BYZ
1. Așadar, ce vom zice? Rămânem [în] păcat, pentru ca harul să se înmulțească?
2. Să nu fie! Care am murit păcatului [Οἵτινες ἀπεθάνομεν τῇ ἁμαρτίᾳ], cum încă vom trăi în[tru] el?
3. Sau nu cunoașteți că, câți am fost botezați întru Hristos Iisus [ὅσοι ἐβαπτίσθημεν εἰς Χριστὸν Ἰησοῦν], întru moartea Sa am fost botezați [εἰς τὸν θάνατον Αὐτοῦ ἐβαπτίσθημεν]?
4. Așadar, împreună am fost îngropați cu El, prin Botez, întru moarte, pentru ca, precum a fost înviat Hristos din morți prin slava Tatălui [ὥσπερ ἠγέρθη Χριστὸς ἐκ νεκρῶν διὰ τῆς δόξης τοῦ Πατρός], așa și noi în[tru] înnoirea vieții să umblăm [οὕτως καὶ ἡμεῖς ἐν καινότητι ζωῆς περιπατήσωμεν].
5. Căci, dacă împreună-sădiți ne-am făcut în[tru] asemănarea morții Sale [Εἰ γὰρ σύμφυτοι γεγόναμεν τῷ ὁμοιώματι τοῦ θανάτου Αὐτοῦ], ci și ai învierii vom fi [ἀλλὰ καὶ τῆς ἀναστάσεως ἐσόμεθα];
6. aceasta știind, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu [El][ὅτι ὁ παλαιὸς ἡμῶν ἄνθρωπος συνεσταυρώθη], pentru ca să fie anulat trupul păcatului [ἵνα καταργηθῇ τὸ σῶμα τῆς ἁμαρτίας], [pentru] a nu mai sluji noi păcatului [τοῦ μηκέτι δουλεύειν ἡμᾶς τῇ ἁμαρτίᾳ].
7. Căci Cel care a murit a fost îndreptat de la păcat [ὁ γὰρ ἀποθανὼν δεδικαίωται ἀπὸ τῆς ἁμαρτίας].
8. Iar dacă am murit împreună cu Hristos [Εἰ δὲ ἀπεθάνομεν σὺν Χριστῷ], credem că vom și trăi împreună cu El [πιστεύομεν ὅτι καὶ συζήσομεν Αὐτῷ];
9. știut [fiind] că Hristos, Cel care a fost înviat din morți, nu mai moare; moartea pe El nu-L mai stăpânește.
10. Căci, care a murit, odată [cu] păcatul a murit; iar care trăiește, trăiește [cu] Dumnezeu.
11. Așa și voi socotiți-vă pe voi înșivă morți a fi păcatului, dar vii [cu] Dumnezeu, în Hristos Iisus, [în] Domnul nostru!
12. Așadar, să nu împărățească păcatul în trupul vostru cel muritor [μὴ βασιλευέτω ἡ ἁμαρτία ἐν τῷ θνητῷ ὑμῶν σώματι], spre a-i asculta lui[1] întru poftele sale!
13. Și nici [nu] supuneți mădularele voastre [ca] arme ale nedreptății [în] păcat [μηδὲ παριστάνετε τὰ μέλη ὑμῶν ὅπλα ἀδικίας τῇ ἁμαρτίᾳ]! Ci supuneți-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu precum din morți vii [ἀλλὰ παραστήσατε ἑαυτοὺς τῷ Θεῷ ὡς ἐκ νεκρῶν ζῶντας] și mădularele voastre [ca] arme ale dreptății lui Dumnezeu [καὶ τὰ μέλη ὑμῶν ὅπλα δικαιοσύνης τῷ Θεῷ]!
14. Căci păcatul pe voi nu vă va stăpâni; căci nu sunteți sub lege, ci sub har.
15. Așadar, ce [facem]? Vom păcătui, că[ci] nu suntem sub lege, ci sub har? Să nu fie!
16. Nu ați cunoscut, că cui vă supuneți pe voi înșivă robi spre ascultare, robi sunteți cui ascultați [δοῦλοί ἐστε ᾧ ὑπακούετε], fie păcatului spre moarte sau ascultării spre dreptate?
17. Dar har lui Dumnezeu [Χάρις δὲ τῷ Θεῷ], că[ci] erați robii păcatului [ὅτι ἦτε δοῦλοι τῆς ἁμαρτίας], dar ați ascultat din inimă [ὑπηκούσατε δὲ ἐκ καρδίας], întru care ați fost dați tip[2] al învățăturii [εἰς ὃν παρεδόθητε τύπον διδαχῆς];
18. și ați fost eliberați de păcat [și] ați fost înrobiți dreptății.
19. Omenește zic, pentru slăbiciunea trupului vostru; căci, precum ați supus mădularele voastre [ca] robii necurăției și fărădelegii spre fărădelege, așa acum supuneți-vă mădularele voastre [ca] robii dreptății spre sfințire [δοῦλα τῇ δικαιοσύνῃ εἰς ἁγιασμόν]!
20. Căci, când erați robii păcatului, liberi erați dreptății.
21. Așadar, ce rod aveați atunci, de care acum vă rușinați? Căci sfârșitul acelora [este] moartea.
22. Dar acum ați fost eliberați de păcat [ἐλευθερωθέντες ἀπὸ τῆς ἁμαρτίας] și ați fost robiți lui Dumnezeu [δουλωθέντες δὲ τῷ Θεῷ] [și] aveți rodul vostru spre sfințire, iar sfârșitul [este] viața cea veșnică.
23. Căci răsplățile păcatului [sunt] moartea [Τὰ γὰρ ὀψώνια τῆς ἁμαρτίας θάνατος], iar harisma lui Dumnezeu [este] viața cea veșnică [τὸ δὲ χάρισμα τοῦ Θεοῦ ζωὴ αἰώνιος] în[tru] Hristos Iisus, [în] Domnul nostru.
[1] Trupului.
[2] Ați fost dați exemple de oameni credincioși.