Acatistele și alte poeme ale Fericitului Ieroschimonah Daniil Tudor [33]
Preasfânta Fecioară este numită „Stăpână Porfirogenetă”– adică cea născută în porfira harului, a rugăciunii Sfinților ei părinți, Ioachim și Ana, cea cu naștere nobilă și minunată – „și Doamnă a dimineții” care Îl naște pe Soarele Hristos, „Logodnica Mângâietorului”, a Duhului Sfânt, Cel ce este „Preschimbător al vieții” noastre și care ne dăruie transfigurarea.
De aceea Fericitul Daniil se roagă ei: „Ia-ne și pe noi părtași ai sfântului munte Tabor”, adică ai vederii luminii dumnezeiești, ca „să-și afle și firea/ noastră înnoirea/ dintru plămadă de har”. Adică să redevenim făptura umană creată dintru început de Dumnezeu plină de harul Duhului Sfânt. Căci Dumnezeu nu a creat omul doar ca ființă rațională, cu trup și suflet, ci și duhovnicească, asupra căreia a suflat harul Duhului Său Sfânt (Fac. 2, 7).
Icosul I are ca supratitlu: „Ipostasul rugăciunii: Sfânta Fecioară”. Și aici a preluat și a versificat, de asemenea, o idee a lui Miniat (după mărturisirea autorului): „Cinzeci [de] veacuri, să-mplinească/ prin Avraam și prin David,/ spița ta proorocească/ cerurile au obosit/ cu lacrimi și plecăciune,/ hărăzind neprihănit/ carnea ta din rugăciune,/ vajnic Rug nemistuit”.
Adică Maica Domnului, Rugul cel adevărat, aprins și nemistuit de întruparea Cuvântului în pântecele ei neprihănit, este rodul a 50 de secole (5000 de ani) de rugăciuni făcute de oameni către Dumnezeu.
După cum ne lămurește autorul în Epilog: „Neamul nostru cel stricat a obosit cerurile timp de cincizeci de veacuri cu rugăciuni fierbinți. Și, ca să spunem așa, neîntreruptele lacrămi ale suspinătoarei noastre firi au silit de a odrăslit [s-a zămislit] Fecioara în pântecele cel sterp al Anei”.
Deci Preasfânta Fecioară nu a fost numai rodul rugăciunilor fierbinți ale Sfinților ei părinți, ci și ale întregului neam omenesc, de la căderea lui din Paradis, pentru ca să se nască Mesia cel promis (Fac. 3, 15)[1]. Iar aceea care a fost rodul rugăciunilor a multe generații de oameni, a devenit ea însăși „rugăciune întrupată” și, pogorând asupra sa mila Înduratului Dumnezeu, a plecat cerurile și Fiul lui Dumnezeu a luat trup din ea, făcându-se și Om.
Deci, avându-L pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu ca Prunc în pântecele său, Maica Domnului s-a făcut „vajnic Rug nemistuit”, pentru că a pogorât în ea focul dumnezeirii. „Căci Dumnezeul nostru este foc mistuind” (Evr. 12, 29)[2], dar pe ea, fiind preacurată, nu a mistuit-o, ci a făcut-o locuință potrivită pentru Dumnezeu întrupat. De aceea, autorul spune: „Focul sfânt în tine cântă/ ca-ntr-o floare de slăvire./ Firea prin tine cuvântă/ dorul ei de izbăvire”. Este vorba despre firea omenească, căci Preacurata Fecioară este reprezentanta cea mai înaltă și mai desăvârșită a neamului omenesc, întruparea tuturor așteptărilor și speranțelor speței umane.
Întru ea s-a împlinit profeția Sfântului Împărat și Profet David: „pământul nostru își va da rodul lui” (Ps. 84, 13)[3]. Iar Fericitul Daniil începe astfel heretisirile primului icos: „Bucură-te, rod învăluit cu sinaitic soroc”. Pentru că muntele Sina, ca și, mai târziu, Taborul, a fost loc al revelației dumnezeiești.
Aici, pe muntele Sina, Dumnezeu S-a revelat Sfântului Profet Moisis și i-a dat tablele pe care era scrisă legea. Fapt care a reprezentat și o profeție, mai înainte vestind scrierea Cuvântului, de către Duhul Sfânt, în pântecele fecioresc al Maicii Domnului.
De aceea, îi cântă Preacuratei Stăpâne: „Bucură-te, rug al răpirii [întru Duhul, al extazului duhovnicesc] cum altul nu se mai poate/ Bucură-te, unitate și salbă a simboalelor toate”, adică a simbolurilor profetice din Vechiul Testament.
[1] A se vedea traducerea Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: https://www.teologiepentruazi.ro/2022/02/19/facerea-cap-3-cf-lxx/
Sau: https://www.teologiepentruazi.ro/2023/04/04/apocalipsis-ed-byz/;
https://www.teologiepentruazi.ro/2023/04/04/apocalipsis-byz-editia-liturgica/.
[2] Idem: https://www.teologiepentruazi.ro/2019/04/18/epistola-catre-evrei-cap-12-cf-byz/.
Sau: https://www.teologiepentruazi.ro/2019/05/24/epistola-catre-evrei/.
[3] Idem : https://www.teologiepentruazi.ro/2017/01/18/psalmul-84-cf-lxx/.
Sau: Psalmii liturgici, ediție alcătuită de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2017, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2017/03/05/psalmii-liturgici/.