Epistola către Romei, cap. 7, cf. BYZ
1. Sau [nu] cunoașteți, fraților – căci celor care cunosc legea le grăiesc –, că legea stăpânește asupra omului în câtă vreme [acesta] trăiește[1] [ὁ νόμος κυριεύει τοῦ ἀνθρώπου ἐφ᾽ ὅσον χρόνον ζῇ]?
2. Căci femeia cea măritată, [cu] bărbatul viu[2], a fost legată [cu] legea [δέδεται νόμῳ]. Dar dacă are să moară bărbatul, a fost eliberată de la legea bărbatului [κατήργηται ἀπὸ τοῦ νόμου τοῦ ἀνδρός].
3. Deci, așadar, trăind bărbatul, preacurvară [μοιχαλὶς][3] va fi cunoscută, dacă are să fie [cu] alt bărbat. Dar, dacă are să moară bărbatul, liberă este de lege [ἐλευθέρα ἐστὶν ἀπὸ τοῦ νόμου], [pentru] a nu fi ea preacurvară, cea care a fost [cu] alt bărbat.
4. Astfel încât, frații mei, și voi ați fost omorâți [cu] legea prin trupul lui Hristos [καὶ ὑμεῖς ἐθανατώθητε τῷ νόμῳ διὰ τοῦ σώματος τοῦ Χριστοῦ], spre să vă faceți [a vă face] pe voi [cu] Altul [εἰς τὸ γενέσθαι ὑμᾶς Ἑτέρῳ][4], [cu] Cel care a fost înviat din morți [τῷ ἐκ νεκρῶν ἐγερθέντι], pentru ca să aducem roade lui Dumnezeu [ἵνα καρποφορήσωμεν τῷ Θεῷ].
5. Căci, când eram în trup [ὅτε ἦμεν ἐν τῇ σαρκί][5], patimile păcatelor [τὰ παθήματα τῶν ἁμαρτιῶν][6], cele prin lege [τὰ διὰ τοῦ νόμου], se lucra[u] în mădularele noastre spre să aducă [a aduce] rod morții [ἐνηργεῖτο ἐν τοῖς μέλεσιν ἡμῶν εἰς τὸ καρποφορῆσαι τῷ θανάτῳ].
6. Dar acum am fost desființați de la lege [Νυνὶ δὲ κατηργήθημεν ἀπὸ τοῦ νόμου], am murit de la care eram ținuți [ἀποθανόντες ἐν ᾧ κατειχόμεθα], astfel încât a sluji [să slujim] noi în[tru] înnoirea Duhului [ὥστε δουλεύειν ἡμᾶς ἐν καινότητι Πνεύματος][7] și nu vechimii literei [καὶ οὐ παλαιότητι γράμματος].
7. Așadar, ce vom zice? Legea [este] păcatul? Să nu fie! Ci păcatul nu l-am [fi] cunoscut, dacă nu [îl cunoșteam] prin lege. Căci și pofta nu o cunoscuserăm, dacă legea nu zicea: „Nu vei pofti [Οὐκ ἐπιθυμήσεις]!”.
8. Dar prilej a luat păcatul prin poruncă [ἀφορμὴν δὲ λαβοῦσα ἡ ἁμαρτία διὰ τῆς ἐντολῆς][și] a lucrat în mine toată pofta [κατειργάσατο ἐν ἐμοὶ πᾶσαν ἐπιθυμίαν]. Căci, fără lege, păcatul [este] mort.
9. Iar eu trăiam fără lege odinioară [Ἐγὼ δὲ ἔζων χωρὶς νόμου ποτέ], dar a venit porunca [ἐλθούσης δὲ τῆς ἐντολῆς], păcatul a înviat [ἡ ἁμαρτία ἀνέζησεν], iar eu am murit [ἐγὼ δὲ ἀπέθανον].
10. Și a fost aflându-mi-se mie porunca cea spre viață [καὶ εὑρέθη μοι ἡ ἐντολὴ ἡ εἰς ζωήν], [iar] aceasta spre moarte [αὕτη εἰς θάνατον].
11. Căci păcatul prilej a luat prin poruncă [ἡ γὰρ ἁμαρτία ἀφορμὴν λαβοῦσα διὰ τῆς ἐντολῆς][și] m-a înșelat pe mine [ἐξηπάτησέν με] și prin ea a omorât.
12. Astfel încât, legea [este] sfântă și porunca [este] sfântă și dreaptă și bună.
13. Așadar, cea bună[8] mi s-a făcut mie moarte? Să nu fie! Ci păcatul [Ἀλλὰ ἡ ἁμαρτία], pentru ca să se arate [că este] păcat [ἵνα φανῇ ἁμαρτία], prin cea bună îmi lucrează mie moarte [διὰ τοῦ ἀγαθοῦ μοι κατεργαζομένη θάνατον], pentru ca păcatul [ἵνα ἡ ἁμαρτία], prin poruncă [διὰ τῆς ἐντολῆς], să fie întru totul păcătos [γένηται καθ᾽ ὑπερβολὴν ἁμαρτωλὸς].
14. Căci am cunoscut că legea este duhovnicească [Οἴδαμεν γὰρ ὅτι ὁ νόμος πνευματικός ἐστιν], iar eu sunt trupesc [ἐγὼ δὲ σαρκικός εἰμι], vândut sub păcat [πεπραμένος ὑπὸ τὴν ἁμαρτίαν].
15. Căci [γὰρ], ce lucrez [ὃ κατεργάζομαι], nu cunosc [οὐ γινώσκω]. Căci nu ce voiesc [οὐ γὰρ ὃ θέλω], aceea săvârșesc [τοῦτο πράσσω], ci ce urăsc [ἀλλ᾽ ὃ μισῶ], aceea fac [τοῦτο ποιῶ].
16. Iar dacă ce nu voiesc, aceea fac, împreună zic [cu] legea că [este] bună.
17. Iar acum [Νυνὶ δὲ], eu nu îl mai lucrez pe acesta [οὐκέτι ἐγὼ κατεργάζομαι αὐτό], ci păcatul care locuiește în[tru] mine [ἀλλ᾽ ἡ οἰκοῦσα ἐν ἐμοὶ ἁμαρτία].
18. Căci am cunoscut că nu locuiește în[tru] mine, adică în trupul meu, [ce este] bun. Căci a voi se află în mine [τὸ γὰρ θέλειν παράκειταί μοι], dar a lucra [ce este] bun nu aflu [τὸ δὲ κατεργάζεσθαι τὸ καλὸν οὐχ εὑρίσκω].
19. Căci nu [fac] ce voiesc [Οὐ γὰρ ὃ θέλω], [nu] fac [ce este] bun [ποιῶ ἀγαθόν], ci ce[ea ce] nu voiesc [ἀλλ᾽ ὃ οὐ θέλω], [ce este] rău [κακόν], aceea săvârșesc [τοῦτο πράσσω].
20. Iar dacă eu ce nu voiesc, aceea fac, eu nu îl mai lucrez pe acesta, ci păcatul care locuiește în[tru] mine.
21. Așadar [ἄρα], aflu legea Celui care voiește [în] mine a face [ce este] bun [εὑρίσκω τὸν νόμον τῷ θέλοντι ἐμοὶ ποιεῖν τὸ καλόν], că[ci][în] mine se află [ce este] rău [ὅτι ἐμοὶ τὸ κακὸν παράκειται].
22. Căci împreună mă veselesc [în] legea lui Dumnezeu [Συνήδομαι γὰρ τῷ νόμῳ τοῦ Θεοῦ] după omul cel dinăuntru [κατὰ τὸν ἔσω ἄνθρωπον],
23. dar văd altă lege în mădularele mele [βλέπω δὲ ἕτερον νόμον ἐν τοῖς μέλεσίν μου], războindu-se [cu] legea minții mele [ἀντιστρατευόμενον τῷ νόμῳ τοῦ νοός μου], și mă robește pe mine [cu] legea păcatului [καὶ αἰχμαλωτίζοντά με τῷ νόμῳ τῆς ἁμαρτίας], cea fiind în mădularele mele [τῷ ὄντι ἐν τοῖς μέλεσίν μου].
24. Eu [ἐγὼ], omul cel nenorocit [ταλαίπωρος ἄνθρωπος]! Cine mă va izbăvi pe mine de trupul morții acesteia [τίς με ῥύσεται ἐκ τοῦ σώματος τοῦ θανάτου τούτου]?
25. Îi mulțumesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Deci, așadar, eu însumi [cu] mintea slujesc legii lui Dumnezeu [αὐτὸς ἐγὼ τῷ μὲν νοῒ δουλεύω νόμῳ Θεοῦ], dar [cu] trupul legii păcatului [τῇ δὲ σαρκὶ νόμῳ ἁμαρτίας].
[1] Legea stăpânește asupra omului cât timp acesta trăiește, cât timp e în viața aceasta.
[2] Al cărei bărbat încă trăiește.
[3] Adulteră.
[4] Spre a vă face pe voi să fiți cu Altul, cu Domnul nostru.
[5] Când eram trupești, nerăscumpărați duhovnicește de către Domnul prin Botez.
[6] Patimile care ne fac mereu să păcătuim.
[7] Astfel încât să-I slujim lui Dumnezeu mereu întru înnoirea noastră duhovnicească interioară, pe care Dumnezeu Duhul Sfânt o lucrează întru noi.
[8] Porunca lui Dumnezeu.