Epistola către Romei, cap. 8, cf. BYZ
1. Așadar, acum nicio osândă [κατάκριμα][nu este] celor în Hristos Iisus, [care] nu după trup umblă [μὴ κατὰ σάρκα περιπατοῦσιν], ci după Duh [ἀλλὰ κατὰ Πνεῦμα].
2. Căci legea Duhului vieții în Hristos Iisus [Ὁ γὰρ νόμος τοῦ Πνεύματος τῆς ζωῆς ἐν Χριστῷ Ἰησοῦ] m-a eliberat pe mine de legea păcatului și a morții [ἠλευθέρωσέν με ἀπὸ τοῦ νόμου τῆς ἁμαρτίας καὶ τοῦ θανάτου].
3. Căci [pentru lucrul] cel neputincios al legii [Τὸ γὰρ ἀδύνατον τοῦ νόμου], în[tru] care [omul] slăbea prin trup [ἐν ᾧ ἠσθένει διὰ τῆς σαρκός], Dumnezeu pe Fiul Său L-a trimis [ὁ Θεὸς τὸν Ἑαυτοῦ Υἱὸν πέμψας], în[tru] asemănarea trupului păcatului [ἐν ὁμοιώματι σαρκὸς ἁμαρτίας], și [καὶ], pentru păcat [περὶ ἁμαρτίας][1], a osândit păcatul în trup [κατέκρινεν τὴν ἁμαρτίαν ἐν τῇ σαρκί][2];
4. pentru ca dreptatea legii să fie împlinită în[tru] noi [ἵνα τὸ δικαίωμα τοῦ νόμου πληρωθῇ ἐν ἡμῖν], cei care umblăm nu după trup [τοῖς μὴ κατὰ σάρκα περιπατοῦσιν], ci după Duhul [ἀλλὰ κατὰ Πνεῦμα].
5. Căci cei fiind după trup [Οἱ γὰρ κατὰ σάρκα ὄντες], cele ale trupului gândesc [τὰ τῆς σαρκὸς φρονοῦσιν], iar cei după Duh [οἱ δὲ κατὰ Πνεῦμα], cele ale Duhului [τὰ τοῦ Πνεύματος].
6. Căci gândirea trupului [este] moartea[3] [Τὸ γὰρ φρόνημα τῆς σαρκὸς θάνατος], dar gândirea Duhului [este] viața și pacea [τὸ δὲ φρόνημα τοῦ Πνεύματος ζωὴ καὶ εἰρήνη][4].
7. Fiindcă gândirea trupului [este] vrăjmașă spre Dumnezeu [διότι τὸ φρόνημα τῆς σαρκὸς ἔχθρα εἰς Θεόν], căci legii lui Dumnezeu nu i se supune, căci nici [nu] poate;
8. iar cei fiind în trup nu pot să-I placă lui Dumnezeu [οἱ δὲ ἐν σαρκὶ ὄντες Θεῷ ἀρέσαι οὐ δύνανται][5].
9. Dar voi nu sunteți în trup [Ὑμεῖς δὲ οὐκ ἐστὲ ἐν σαρκί], ci în Duhul [ἀλλ᾽ ἐν Πνεύματι], dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuiește în[tru] voi [εἴπερ Πνεῦμα Θεοῦ οἰκεῖ ἐν ὑμῖν]. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos [Εἰ δέ τις Πνεῦμα Χριστοῦ οὐκ ἔχει], acesta nu este al Său [οὗτος οὐκ ἔστιν Αὐτοῦ].
10. Dar dacă Hristos [este] în[tru] voi [Εἰ δὲ Χριστὸς ἐν ὑμῖν], trupul [τὸ σῶμα], într-adevăr [μὲν], [este] mort pentru păcat [νεκρὸν διὰ ἁμαρτίαν], iar Duhul [este] viața pentru dreptate [τὸ δὲ πνεῦμα ζωὴ διὰ δικαιοσύνην].
11. Iar dacă Duhul Celui care L-a înviat pe Iisus din morți locuiește în[tru] voi [Εἰ δὲ τὸ Πνεῦμα τοῦ ἐγείραντος Ἰησοῦν ἐκ νεκρῶν οἰκεῖ ἐν ὑμῖν], Cel care L-a înviat pe Hristos din morți va face viu [va face vii] și trupurile voastre cele muritoare [ὁ ἐγείρας τὸν Χριστὸν ἐκ νεκρῶν ζῳοποιήσει καὶ τὰ θνητὰ σώματα ὑμῶν], pentru Duhul Său Cel care locuiește în[tru] voi [διὰ τὸ ἐνοικοῦν Αὐτοῦ Πνεῦμα ἐν ὑμῖν].
12. Deci, așadar, fraților, datornici suntem, [dar] nu trupului, [ca] după trup a trăi [să trăim].
13. Căci, dacă după trup trăiți, veți a muri [veți muri]; dar [δὲ], dacă omorâți [cu] Duhul faptele trupului [εἰ Πνεύματι τὰς πράξεις τοῦ σώματος θανατοῦτε], veți trăi [ζήσεσθε].
14. Căci câți [prin] Duhul lui Dumnezeu sunt călăuziți [Ὅσοι γὰρ Πνεύματι Θεοῦ ἄγονται], aceștia sunt fiii lui Dumnezeu [οὗτοί εἰσιν υἱοὶ Θεοῦ].
15. Căci nu ați luat iarăși duhul robiei [πνεῦμα δουλείας] spre frică, ci ați luat Duhul înfierii [ἀλλ᾽ ἐλάβετε Πνεῦμα υἱοθεσίας], în[tru] Care strigăm: „Avva [Ἀββᾶ]! Părinte!”.
16. Acesta, Duhul, împreună mărturisește cu duhul nostru, că suntem copiii lui Dumnezeu [τέκνα Θεοῦ].
17. Iar dacă [suntem] copiii, [suntem] și moștenitorii; moștenitorii, într-adevăr, ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitorii lui Hristos; dacă într-adevăr împreună pătimim, ca împreună să ne și slăvim.
18. Căci socotesc că nu [sunt] vrednice pătimirile vremii de acum [οὐκ ἄξια τὰ παθήματα τοῦ νῦν καιροῦ] față de slava cea viitoare [πρὸς τὴν μέλλουσαν δόξαν], [care are] să fie descoperită întru noi [ἀποκαλυφθῆναι εἰς ἡμᾶς].
19. Căci așteptarea nerăbdătoare a zidirii [Ἡ γὰρ ἀποκαραδοκία τῆς κτίσεως] descoperirea fiilor lui Dumnezeu așteaptă [τὴν ἀποκάλυψιν τῶν υἱῶν τοῦ Θεοῦ ἀπεκδέχεται].
20. Căci deșertăciunii zidirea a fost supusă [Τῇ γὰρ ματαιότητι ἡ κτίσις ὑπετάγη], [dar] nu de bunăvoie [οὐχ ἑκοῦσα], ci pentru cel ce s-a supus, spre nădejde;
21. că[ci] și aceasta, zidirea, va fi eliberată din robia stricăciunii [ἐλευθερωθήσεται ἀπὸ τῆς δουλείας τῆς φθορᾶς] întru libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu [εἰς τὴν ἐλευθερίαν τῆς δόξης τῶν τέκνων τοῦ Θεοῦ].
22. Căci am cunoscut că toată zidirea împreună suspină [Οἴδαμεν γὰρ ὅτι πᾶσα ἡ κτίσις συστενάζει] și împreună suferă chinurile nașterii până acum [καὶ συνωδίνει ἄχρι τοῦ νῦν].
23. Dar nu numai, ci și ei [noi], pârga Duhului având [ἀπαρχὴν τοῦ Πνεύματος ἔχοντες], și noi înșine în noi înșine suspinăm [καὶ ἡμεῖς αὐτοὶ ἐν ἑαυτοῖς στενάζομεν], înfierea așteptând [υἱοθεσίαν ἀπεκδεχόμενοι], răscumpărarea trupului nostru [τὴν ἀπολύτρωσιν τοῦ σώματος ἡμῶν].
24. Căci [întru] nădejde am fost mântuiți [Τῇ γὰρ ἐλπίδι ἐσώθημεν]; iar nădejdea văzută nu este nădejde. Căci ce vede cineva și ce nădăjduiește?
25. Iar dacă ce nu vedem nădăjduim, prin răbdare așteptăm.
26. Iar la fel și Duhul împreună-ajută neputințelor noastre [Ὡσαύτως δὲ καὶ τὸ Πνεῦμα συναντιλαμβάνεται ταῖς ἀσθενείαις ἡμῶν]. Căci ce ne vom ruga, precum trebuie, nu am cunoscut, ci Însuși Duhul mijlocește pentru noi [cu] suspine negrăite [ἀλλ᾽ Αὐτὸ τὸ Πνεῦμα ὑπερεντυγχάνει ὑπὲρ ἡμῶν στεναγμοῖς ἀλαλήτοις].
27. Iar Cel care cercetează inimile a cunoscut ce [este] gândirea Duhului [Ὁ δὲ ἐρευνῶν τὰς καρδίας οἶδεν τί τὸ φρόνημα τοῦ Πνεύματος], că[ci] către Dumnezeu mijlocește pentru Sfinți [ὅτι κατὰ Θεὸν ἐντυγχάνει ὑπὲρ Ἁγίων].
28. Și am cunoscut că celor care Îl iubesc pe Dumnezeu toate împreună-lucrează spre [ce este] bun [Οἴδαμεν δὲ ὅτι τοῖς ἀγαπῶσιν τὸν Θεὸν πάντα συνεργεῖ εἰς ἀγαθόν], celor [ce], după punerea-înainte, sunt cei chemați [τοῖς, κατὰ πρόθεσιν, κλητοῖς οὖσιν].
29. Că[ci], pe care mai înainte l-a [i-a] cunoscut [Ὅτι οὓς προέγνω], mai înainte l-a [i-a] și orânduit [καὶ προώρισεν] asemănători la chip chipului Fiului Său [συμμόρφους τῆς εἰκόνος τοῦ Υἱοῦ Αὐτοῦ], spre a fi El cel întâi-născut în[tre] mulți frați [εἰς τὸ εἶναι Αὐτὸν πρωτότοκον ἐν πολλοῖς ἀδελφοῖς].
30. Și pe care mai înainte l-a [i-a] orânduit [οὓς δὲ προώρισεν], pe aceștia i-a și chemat [τούτους καὶ ἐκάλεσεν]; și pe care i-a chemat, pe aceștia i-a și îndreptat [τούτους καὶ ἐδικαίωσεν]; și pe care i-a îndreptat, pe aceștia i-a și slăvit [τούτους καὶ ἐδόξασεν].
31. Așadar, ce vom zice despre acestea? Dacă Dumnezeu [este] pentru noi [Εἰ ὁ Θεὸς ὑπὲρ ἡμῶν], cine [este] împotriva noastră [τίς καθ᾽ ἡμῶν]?
32. Care, într-adevăr, pe al Său Fiu nu L-a cruțat [τοῦ Ἰδίου Υἱοῦ οὐκ ἐφείσατο], ci pentru noi toți L-a dat pe El [ἀλλ᾽ ὑπὲρ ἡμῶν πάντων παρέδωκεν Αὐτόν], cum nu [πῶς οὐχὶ], și împreună cu El [καὶ σὺν Αὐτῷ], toate nouă ni le va dărui [τὰ πάντα ἡμῖν χαρίσεται]?
33. Cine va învinui împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu [este] Cel care îndreaptă!
34. Cine [este] Cel care osândește? Hristos, Cel care a murit [Ὁ ἀποθανών], dar, mai mult, a și fost înviat [μᾶλλον, δὲ, καὶ ἐγερθείς], Care și este în dreapta lui Dumnezeu [Ὃς καὶ ἔστιν ἐν δεξιᾷ τοῦ Θεοῦ], Care și mijlocește pentru noi [Ὃς καὶ ἐντυγχάνει ὑπὲρ ἡμῶν].
35. Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigoana sau foametea sau golătatea sau primejdia sau sabia?
36. Precum a fost scris că: „Pentru Tine suntem omorâți toată ziua, am fost socotiți ca oile înjunghierii”.
37. Dar în[tru] acestea toate biruim și mai mult [Ἀλλ᾽ ἐν τούτοις πᾶσιν ὑπερνικῶμεν], prin Cel care ne-a iubit pe noi [διὰ τοῦ ἀγαπήσαντος ἡμᾶς].
38. Căci am fost încredințat că nici moartea, nici viața, nici Îngerii, nici Începătoriile, nici Puterile, nici cele care sunt, nici cele viitoare,
39. nici înălțimea, nici adâncimea, nici vreo altă zidire [nu] va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea [care este] în Hristos Iisus, [în] Domnul nostru.
[1] Pentru păcatul nostru.
[2] A osândit păcatul în trupul Domnului pe când El era pe Cruce.
[3] Gândirea trupească, păcătoasă, este moartea omului.
[4] Gândirea duhovnicească, gândirea pe care o ai, atunci când trăiești și gândești teologic având în tine slava Duhului Sfânt, este viața și pacea ta. Pentru că afli cum să trăiești după voia lui Dumnezeu, slujindu-I Lui întru toate.
[5] Nu-I plac cei trupești, cei care trăiesc păcătos, ci numai cei duhovnicești, cei care trăiesc cu El și fac voia Lui.