Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [38]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
III. Cartea a treia a Exaimeronului
2. Nu este nicio diferență între aceste două ziceri: „Să se adune apa de sub cer într-o adunare”[1] și „mulțimea” întreagă a popoarelor a fost adusă împreună, cu adevărat „a fost revărsată laolaltă, în casa Apostolilor”[2]. „A fost revărsată laolaltă” se poate înțelege în mod armonios și despre ape și [această zicere] poate fi frumos însușită [și de către acestea]. Și prin această unică vestire, [se înțelege că] viața, în [sensul ei] general, a fost dată apelor, iar calea Vieții a fost dată de obște apelor raționale[3] și, de asemenea, pescarilor lui Hristos[4].
„Să se adune apa de sub cer într-o adunare”[5]. Așadar, această zicere este întru totul potrivită pentru Împăratul Hristos. „Să se adune apa”, căci El a pregătit pescarii[6]. „Să se adune apa”, căci Petros deja a scufundat Crucea, ca pe o vâslă, în marea lumii[7]. „Să se adune apa”, căci mreaja Cuvântului este gata[8]. Să fie strânsă apa, căci plasa de pescuit nu se poate rupe[9]. Să curgă repede apa, căci bărcile pescărești sunt aici[10]. Să vină împreună apa, căci botezătorii așteaptă. Să se sfințească apa, căci Înaintemergătorul deja a venit, iar apele popoarelor au alergat și l-au înconjurat, ca să fie aduse împreună și unite[11].
3. Acea curgere [laolaltă] a vechilor ape a fost o înaintemergere și vestire a acestei revărsări. A fost un chip și model al apelor raționale curgând către Hristos, însoțindu-se și crezând în El. Când vechile ape au curs, „izvoarele apelor” s-au unit „și s-au descoperit temeliile lumii”[12] locuibile. Și când apele neamurilor au curs, s-au zidit și s-au întărit temeliile Bisericii locuibile.
Celelalte ape, [cele dintâi,] curgând cu vărsare năvalnică, au făcut să se descopere toți munții, care mai înainte fuseseră acoperiți. Aceasta era o preînchipuire a curgerii neamurilor, care a descoperit și a făcut să se arate munții Bisericilor creștine, care, mai înainte de această primă tălăzuire a apelor, fuseseră acoperite și înăbușite de întuneric.
Stâncă nu era [încă] pe fața pământului [până la strângerea apelor]. Asemenea, mai înainte de vărsarea [la un loc a] apelor neamurilor, noi n-am știut despre Piatra Hristos[13].
Când celelalte ape[14] s-au adunat, pământul a văzut lumina. Când popoarele au curs împreună, atunci Soarele Dreptății a răsărit[15]. Înainte de cealaltă curgere [laolaltă a] a apelor, nicio pasăre nu și-a făcut cuibul pe pământ[16]. Înainte de curgerea întru adunare a popoarelor[17], porumbița Duhului Sfânt[18] nu S-a sălășluit întru noi[19].
Înainte de cealaltă adunare a apelor, pământul nu a dat nicio recoltă[20]. Înainte de adunarea Bisericii lui Hristos, firea noastră pământească nu a produs niciodată secerișul – al virtuților, adică. Datorită strângerii apei dintâi, omul a putut mânca pâine. Și când noi, popoarele, ne-am adunat, S-a arătat Pâinea cea cerească, ca să ne hrănească [duhovnicește][21]. Căci din cer au venit toate lucrurile bune pentru pământul omului.
[1] Fac. 1, 9.
[2] F. Ap. 2, 6
[3] Primele comunități creștine. Cf. F. Ap. 2, 44; 4, 32.
[4] Cf. Mt. 4, 18-19; Mc. 1, 16-17; Lc. 5, 2.
[5] Fac. 1, 9.
[6] Cf. Mt. 4, 19; Mc. 1, 17.
[7] Cf. Lc. 5, 3.
[8] Cf. Mt. 13, 47.
[9] Cf. Lc. 5, 4-7.
[10] Cf. Lc. 5, 2.
[11] Cf. F. Ap. 2, 1-11.
[12] Ps. 17, 16.
[13] Cf. I Cor. 10, 4.
[14] Cele dintâi, prototipice.
[15] Cf. Mal. 3, 20.
[16] Cf. Ps. 103, 12.
[17] Cf. F. Ap. 2, 5-11.
[18] Cf. Mt. 3, 16; Mc. 1, 10; Lc. 3, 22; In. 1, 32.
[19] Cf. F. Ap. 2, 2-4; Rom. 8, 11; II Tim. 1, 14.
[20] Cf. Fac. 1, 9-12.
[21] Cf. In. 6: 31-35, 41, 48-51, 58; F. Ap. 2, 42.