Zi: 12 mai 2023

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Episcopul în viața Bisericii

*

Carte dedicată
Preasfințitului Părinte
Galaction Stângă,
Episcopul meu hirotonitor,
la împlinirea a 70 de ani
de viață
(17 mai 1953-17 mai 2023)

*

Pericolul continuu al reducționismului teologic

Toate ereziile și opiniile teologice extremiste s-au născut și se nasc din reducționismul teologic. Din maximalizarea părții în detrimentul întregii învățături de credință a Bisericii. Tocmai de aceea, eu am oroare față de cei care își aleg doar ceea ce vor din credința și istoria Bisericii în loc să își asume întreaga istorie, credință și experiență a ei.

ÎPS Ioannis Ziziulas [Ιωάννης Ζηζιούλας][1] ne spune că slujirea Episcopului a apărut în perioada apostolică[2], în secolul I al Bisericii. Însă el reducea rolul liturgic al Episcopului la slujirea Dumnezeieștii Liturghii[3]. Pentru că teza sa era aceea că unitatea Bisericii se formează numai în Euharistia Bisericii, care e o unitate în Episcop[4]. Însă ieri și azi, Episcopul nu slujește doar Dumnezeiasca Liturghie, ci toate Slujbele Bisericii. Și prin toată slujirea și predicarea Episcopului se păstrează unitatea Bisericii, nu doar prin slujirea sa euharistică. De aceea, maximalizarea Dumnezeieștii Liturghii relativizează profund întregul cult al Bisericii.

În Enciclica Sfântului și Marelui Sinod din Creta (2016) se afirmă faptul că sfințenia [ἡ ἁγιότης] înseamnă împărtășirea omului de taina Bisericii [τό μυστήριον τῆς Ἐκκλησίας] și, în același timp, de Sfintele ei Taine, în epicentrul [ἐπίκεντρον] cărora este Dumnezeiasca Euharistie[5].  Pentru că trebuie să vorbim cu entuziasm sfânt despre centralitatea Dumnezeieștii Euharistii în viața Bisericii, dar fără a minimaliza celelalte Sfinte Taine și Sfinte Slujbe ale Bisericii. Căci fiecare Taină și Slujbă în parte are rolul ei fundamental în viața noastră. Altfel, transformăm întregul cult al Bisericii în ceva „opțional”, de care ne putem „debarasa” oricând, dacă nouă ne trebuie „doar” împărtășirea cu Domnul. Iar Episcopul nu poate minimaliza niciodată cultul Bisericii, pentru că el e chemat să îl slujească, să îl apere și să îl tâlcuiască continuu în viața Bisericii.

Același document sinodal ne vorbește despre Episcopii canonici [κανονικῶν] ai Bisericii, despre cei hirotoniți legal și cunoscuți de toți ca fiind ai Bisericii, dar și despre faptul că fiecare dintre ei au jurisdicții canonice [τάς κανονικάς δικαιοδοσίας][6], adică un anume teritoriu în care slujesc. Pentru că toate în Biserică se fac în bună rânduială și potrivit treptei ierarhice în care ești. Și după cum nu poți sluji decât potrivit treptele tale ierarhice, tot la fel nu poți să accepți doar o parte din învățătura, istoria și modul de viețuire al Bisericii, ci trebuie să le accepți pe toate ale ei în mod deplin.

Referindu-se la numărul de Episcopi participanți la Sinoadele Ecumenice, Dr. Răzvan Perșa afirma că „numărul Episcopilor participanți la Sinoadele Ecumenice nu reprezintă un criteriu real al ecumenicității Sinodului. Unele Sinoade locale au avut un număr mai mare de Episcopi decât majoritatea Sinoadelor Ecumenice. […] Mai mult, unele sinoade eretice, care au avut pretenție de ecumenicitate, au avut un număr mult mai mare de episcopi decât Sinoadele Ecumenice”[7]. Cu toate acestea, „valoarea ecumenică a unui Sinod a fost dată în timp, după ce acel Sinod a fost considerat normativ din punct de vedere doctrinar și canonic”[8]. Pentru că rolul Episcopilor în Sinod nu e acela de „a inventa” dogme, ci de a mărturisi dreapta credință a Bisericii cea dintotdeauna. Și când Sinoadele Bisericii sunt glasuri ale adevărului lui Dumnezeu, ele devin autoritative în Biserică.

Arhim. Kirilo Hovorun [Кирило Говорун][9] afirmă faptul că eclesiologia euharistică este creația teologului romano-catolic Henri de Lubac. De la el a preluat-o Părintele Ioannis Romanidis [Ιωάννης Ρωμανίδης][10], ÎPS Kallistos Ware[11], Părintele Nikolai Afanasiev [Николай Афанасьев][12], ÎPS Ioannis Ziziulas[13].

Iar ÎPS Ioannis Ziziulas „deriva întâietatea Episcopului în comunitate din prezidarea sa asupra Euharistiei. Astfel, el extrapola această întâietate la nivelele regional și universal ale Bisericii”[14]. Însă Biserica este în mod ontologic ierarhică, iar Episcopul, fără doar și poate, este culmea ierarhiei bisericești[15]. Dar Episcopul e primul în sinaxa liturgică prin hirotonia lui ca Episcop și nu pentru că e protosul Liturghiei. Fiindcă el e protosul Liturghiei tocmai pentru că este Episcop, iar slujirea Episcopului e aceea de a fi întâistătătorul Bisericii.

Îi dau dreptate Arhim. Kirilo Hovorun când critică eclesiologia euharistică, acest împrumut nefast din teologia romano-catolică, dar el este un negaționist penibil când se referă la teologia Sfântului Dionisios Areopagitul. Negând realitatea istorică a  Sfântului Dionisios, „expulzându-l” din secolul I în secolele V-VI, Părintele Kirilo Hovorun afirmă nerozia că ierarhia tripartită a Bisericii este o concepție neoplatonică[16]. Numai că explicațiile sale filosofice n-au nimic de-a face cu faptul că ierarhia bisericească e formată din Episcopi, Preoți și Diaconi, iar Sfintele Ierarhii cerești, văzute în mod extatic de Sfinții lui Dumnezeu, sunt tot la fel de reale ca și ierarhia bisericească din care fac parte.

Însă îi dau dreptate Părintelui Kirilo Hovorun când vine vorba despre constituirea întâietății în Biserică. El afirmă, pe baza canonului al 28-lea de la Calcedon, că întâietatea eclesială s-a dat Romei pentru că era cetatea imperială. De aceea, noua Romă, Constantinopolul, a primit întâietatea din același motiv. Astfel, el concluzionează: „întâietatea a fost făcută pentru Biserică, nu Biserica pentru întâietate”[17]. Iar rolul Patriarhului Ecumenic în zilele noastre, după cum spunea actualul Patriarh al României, e acela de „a promova în mod constant rolul și locul fiecărei Biserici locale…pentru întărirea și aprofundarea unității panortodoxe”[18]. Dar când vine vorba de statutul Episcopului în Biserică, el e primit prin hirotonie sacramentală și e precizat în mod expres în canoanele și în teologia Bisericii. De aceea, rolul Episcopului în Biserică nu se poate reduce la săvârșirea parțială a cultului sau la predicarea doar a unei părți din învățătura Bisericii, ci el trebuie să săvârșească întregul cult al Bisericii și să predice întreaga ei învățătură.

---

[1] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Μητροπολίτης_Γέρων_Περγάμου_Ιωάννης.

[2] John D. Zizioulas, Metropolitan of Pergamon, Eucharist, Bishop, Church: The Unity of the Church in the Divine Eucharist and the Bishop During the First Three Centuries, translated by Elizabeth Theokritoff, Pub. Holy Cross Orthodox Press, Brookline, Massachusetts, 2001, p. 65.

[3] Idem, p. 67.

[4] Idem, p. 68.

[5] ΕΓΚΥΚΛΙΟΣ τῆς Ἁγίας και Μεγάλης Συνόδου τῆς Ὀρθοδόξου Ἐκκλησίας (Κρήτη, 2016), I. 4, cf.

https://www.holycouncil.org/encyclical-holy-council_el.

[6] I, 5, cf. Ibidem.

[7] Asist. Univ. Dr. Răzvan Perșa, Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016). Câteva interogări canonice, eclesiologice și doctrinare, în Pr. Conf. Dr. Patriciu Vlaicu, Asist. Univ. Dr. Răzvan Perșa (editori), Sfântul și Marele Sinod. Eveniment eshatologic sau normalitate canonică?, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2018, p. 129, 130.

[8] Idem, p. 131.

[9] Cf. https://uk.wikipedia.org/wiki/Кирило_(Говорун).

[10] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/John_Romanides.

[11] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Kallistos_Ware.

[12] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Nicholas_Afanasiev.

[13] Cyril Hovorun, Does Primacy Belong to the Nature of the Church? in Primacy in the Church. The Office of Primate and the Authority of Councils, vol. 2, Contemporary and Contextual Perspectives, edited by John Chryssavgis, Pub. St. Vladimir’s Seminary Press, Yonkers, New York, 2016, p. 514.

[14] Ibidem.

[15] Idem, p. 518.

[16] Ibidem.

[17] Idem, p. 530.

[18] † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Mesaj de felicitare adresat Patriarhului Ecumenic. 25 de ani de la alegerea și întronizarea Sanctității Sale, 22 octombrie 2016, București, cf. https://patriarhia.ro/mesaj-de-felicitare-adresat-patriarhului-ecumenic-25-de-ani-de-la-alegerea-si-intronizarea-sanctitatii-sale-9165.html.