Zi: 13 mai 2023

Hristos a înviat!

Iubiții mei[1],

duminica trecută, la resfințirea Catedralei din Turnu Măgurele[2], s-a turnat peste Sfânta Masă a Bisericii mult Sfânt Mir. Prin care toți ne-am umplut de bună-mireasmă. Dar, în același timp, Dumnezeu a coborât din belșug slava Lui în Biserică și în noi, încât m-a obosit mulțimea slavei Sale celei sfinte. Pentru că prea-multul lui Dumnezeu ne copleșește, ne obosește în mod deplin, pentru că întrece în mod desăvârșit neputința noastră.

Însă, fără prea-plinul lui Dumnezeu, noi nu ne simțim împliniți. Dacă Dumnezeu nu toarnă din belșug slava Lui în noi, nu avem nicio bucurie reală pe pământ. Căci reala noastră bucurie e cea dumnezeiască, e cea de la Dumnezeu, pentru că e slava Lui, pe care El o revarsă în noi înșine din belșug.

Când ne întâlnim cu un om Sfânt, cu un om al lui Dumnezeu, ne bucură cuvintele sale, binecuvântările sale, luminările sale, minunile săvârșite de el în viața noastră, pentru că ne bucură și ne vindecă slava lui Dumnezeu din el însuși. El este o vistierie a slavei și a înțelepciunii lui Dumnezeu, este un om bogat în cele dumnezeiești și, prin cuvintele și faptele sale, el ne dăruie mai mult decât se vede, pentru că ne dăruie slava cea veșnică a lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu din el însuși, cele care ne mântuie pe noi.

Cuvintele și faptele sale au încărcătură mistică, dumnezeiască. Pentru că ele sunt pline de slava lui Dumnezeu. Și de aceea, a-i privi, a-i asculta, a vorbi, a te împrietenii cu Sfinții lui Dumnezeu înseamnă a te umple mereu de viața cea veșnică, de slava lui Dumnezeu cea negrăită, care este împlinirea și viața ta.

Iar Evanghelia de azi [In. 4, 5-42], a convorbirii dintre Domnul și Sfânta Mare Mucenică Fotini [Φωτεινὴ][3], cu cea luminoasă[4], ne arată să scopul convorbirilor teologice și duhovnicește e acela de a ne umple de adevărul și de lumina lui Dumnezeu.

Pentru că atunci când scriu o carte teologică, eu vreau să transmit cititorilor mei adevărul și slava lui Dumnezeu din mine însumi. Cele pe care le-am dobândit în toată viața mea. Căci o scriu cu nevoință, cu multă oboseală și cu multă răbdare, atenție și înțelepciune sfântă, pentru ca ea să lumineze, să odihnească, să bucure, să îl sfințească pe omul credincios.

La fel, când mă pregătesc pentru a predica sau pentru a conferenția, mă gândesc la binele real al celor din fața mea, pentru că slujesc la mântuirea lor. Pentru că, împreună cu Dumnezeu, eu le mărturisesc pe cele ale Sale, pe care le-am cunoscut din mila Lui față de mine. Căci aici, în Biserica lui Dumnezeu, fiecare învață de la Dumnezeu pe cele ale Sale și le dăruie spre folosul tuturor. De la El vin toate și pe ele le facem cunoscute tuturor, lăudându-L pe El pentru toate. Pentru că ne bucurăm în toată cunoașterea Sa cea dumnezeiască, pe care o revarsă întru noi.

Sfințirea Bisericii e reală, e coborâre a slavei lui Dumnezeu în ea, la rugăciunea și ungerea și stropirea ei de către Episcop! Și tot la fel de reală e răscumpărarea noastră de către Domnul prin Botez și umplerea noastră de slava Lui prin Mirul Său și unirea noastră ființială cu El prin Dumnezeiasca Sa Euharistie. Căci intrarea noastră în Biserică e dumnezeiască și plină de minuni și nu una oarecare.

Toate Tainele și Slujbele Bisericii ne umplu de adevărul și de slava Lui! De aceea, nu putem fi nepăsători față de nicio Slujire a Bisericii. Căci a disprețui pe una înseamnă a le relativiza pe toate. Pentru că la orice Slujbă pe care o slujesc în Biserica lui Dumnezeu, eu mă umplu de adevărul, de curăția, de pacea, de luminarea și de sfințenia lui Dumnezeu. Și de aceea vă mărturisesc tuturor că toate Slujbele Bisericii sunt pline de adevărul și de lumina lui Dumnezeu, iar prin ele noi ne curățim, ne luminăm și ne sfințim în mod neîncetat. Așa că, la orice Slujbă ați participa, la fiecare vă umpleți de adevărul și de sfințenia lui Dumnezeu.

Pentru că slujesc cel mai adesea Înmormântări, pe lângă Dumnezeiasca Liturghie, bucuria lui Dumnezeu mă umple din destul la orice cântare și rugăciune pe care o cânt și o rostesc. Pentru că în fiecare sunt adevăruri sfinte pentru viața noastră. Și dacă credinciosul lui Dumnezeu le-ar culege pe toate și le-ar pune în inima lui neîncetat, ar fi plin de teologie dumnezeiască. Pentru că la orice Slujbă a Bisericii e multă teologie dăruită tuturor prin cântare și prin rugăciune.

Căci teologia cultului Bisericii e teologia Sfinților lui Dumnezeu care l-au scris. De-a lungul timpului, Slujbele Bisericii au fost scrise și extinse neîncetat de către oamenii lui Dumnezeu. Și fiecare dintre ei și-a concentrat teologia în cântări și în rugăciuni dumnezeiești, fapt pentru care, ceea ce auzim în cult rimează cu ceea ce citim în cărțile lor. Pentru că în cărțile Sfinților lui Dumnezeu găsim aceeași teologie din cultul Bisericii. Dar există nuanțe și nuanțe în cult și în cărțile Dumnezeieștilor Părinți, de aceea cultul și Părinții trebuie studiați împreună. Căci toată arhiva de carte a Bisericii, în mod fundamental, are aceeași gură dumnezeiască, pentru că ni le vestește pe cele ale lui Dumnezeu.

Și când ne întâlnim și vorbim unii cu alții despre teologia lui Dumnezeu și despre viața cu El, vorbim din ceea ce am acumulat și am trăit în toată viața noastră. Pentru că, pe de o parte, am auzit și am citit despre cele ale lui Dumnezeu, iar, pe de altă parte, am început să trăim ceea ce am auzit și am citit. Lecturile noastre au început să fie viața noastră, pentru că am început să le trăim și noi pe cele ale lui Dumnezeu. Și când punem mărturia noastră în cărți, ea este o unire armonioasă dintre acumularea ideatică și experiența directă. Pentru că cele ale Dumnezeieștii Tradiții a Bisericii au devenit ale noastre prin metabolizare continuă, prin asumarea lor în viața noastră.

Însă Evanghelia de azi ne mai spune și aceea că orice întâlnire cu Dumnezeu este unică și irepetabilă. După cum unică și irepetabilă e viața noastră cu Dumnezeu. Domnul a voit să vorbească cu samaritisa [de la forma de N. sg. σαμαρεῖτις] și ea s-a lăsat luminată de Dumnezeu în mod treptat. A vorbit cu o femeie păgână și păcătoasă pentru ca să ne arate tuturor că nu trebuie să excludem pe nimeni de la vestirea adevărului. Căci cu orice păcătos trebuie să vorbim la modul serios, fiindcă adevărul poate încolți, cu harul lui Dumnezeu, oricând în inima lui. Poți să vorbești acum cu el, când el glumește și blasfemiază, dar adevărul spus de tine rămâne înfipt în el. Și nu poate scăpa de adevărul mărturisit de tine, căci el rămâne în memoria lui. Și Dumnezeu Se folosește de orice amănunt pe care l-am auzit și l-am văzut, pentru ca să ne întoarcă la El.

Știu cât de mult au contat pentru mine puținele cuvinte adevărate pe care le-am auzit și gesturile liturgice pe care le-am văzut. Căci adevărul și slava lui Dumnezeu ne întorc mereu la Dumnezeu. Pentru că noi ne plimbăm, pierdem timpul, uităm, păcătuim din destul, dar adevărul lui Dumnezeu e cel care nu ne lasă în pace niciodată. Fiindcă El ne amintește, prin cuvintele Sale, că neîmplinirea noastră ne aparține în întregime. Și noi nu putem să dăm vina pe El și nici pe alții, pentru că noi suntem triști și neîmpliniți, pentru că știm că păcatele noastre ne umplu de tristețe și de singurătate.

„Apa cea vie [ὕδωρ ζῶν]” [In. 4, 10, BYZ] este slava cea veșnică a lui Dumnezeu. Și când o primim la Botez și creștem mereu în viața cu Dumnezeu, slava Lui se face în noi „izvor de apă izvorând întru viață veșnică [πηγὴ ὕδατος ἁλλομένου εἰς ζωὴν αἰώνιον]” [In. 4, 14, BYZ]. Pentru că ea izvorăște mereu în noi din Dumnezeu și, din noi, izvorăște în viața celor care ne ascultă și ne văd și vorbesc cu noi și se bucură în mod sfânt împreună cu noi. Pentru că darul Lui se dăruie prin noi tuturor. Și acesta e și scopul darului lui Dumnezeu în viața noastră: ca el să înmulțească tot binele în noi toți.

Dumnezeul nostru treimic Își revarsă viața Lui cea veșnică în Biserica Sa, pentru ca prin toți Slujitorii Săi să reverse slava Lui în viața întregii lumi. În slujirea și în viața Bisericii, noi ne umplem de viața lui Dumnezeu, pentru că ea e adevărata noastră viață. Și viața Lui, dăruită nouă în Biserica Sa, ne umple de râvna de a cunoaște și de a iubi tot adevărul Său.

Căci Sfânta Fotini, după ce a aflat despre apa Lui, a vrut să Îl cunoască pe El ca persoană. Și L-a întrebat dacă El e Profet [Προφήτης][In. 4, 19, BYZ]. Însă, după ce i-a vorbit despre voia lui Dumnezeu cu oamenii, adică despre teologia lui Dumnezeu [In. 4, 21-24], El i-a confirmat faptul că este Μεσίας, că este Χριστός [In. 4, 25-26, BYZ]. Pentru că toți oamenii au nevoie să știe adevărul lui Dumnezeu și să se mântuie. Căci adevărul lui Dumnezeu ne umple de slava Lui, iar slava Lui ne luminează continuu spre tot adevărul lui Dumnezeu.

Așa că minciuna nu ne poate lumina, nu ne poate duce la Dumnezeu, pentru că ea e potrivnică lui Dumnezeu. Minciunea ne păstrează în întunericul ei, în înșelarea ei, în moartea ei. Ca să ieși din minciună trebuie să te lepezi de păcatele tale și să înveți voia lui Dumnezeu cu tine. Și pe cât te desparți interior de patimile tale, pe atât te umpli și mai mult de slava lui Dumnezeu și de tot adevărul Său cel mântuitor.

Sfânta Fotini a crezut în Domnul și s-a luminat dumnezeiește. Ea, cea născută în Sihar [Σιχάρ], L-a propovăduit pe El în Africa și la Roma, fiind martirizată de Împăratul Neron pentru că a convertit-o pe fiica Domninei și pe unii dintre robii ei[5]. Și împreună cu Sfânta Fotini au fost martirizate și cele 5 surori ale Sfintei Fotini, Sfintele Mucenice Foto, Fotis, Paraschevi, Chiriachi și Anatoli [Φωτώ, Φῶτις, Παρασκευή, Κυριακὴ καὶ Ἀνατολὴ][6], dar și cei doi copii ai ei, Sfinții Mucenici Iosis și Victor [Ἰωσῆς καὶ Βίκτωρ], cărora li s-au tăiat capetele[7]. Pentru că Sfânta Fotini nu a păstrat adevărul și bucuria lui Dumnezeu numai pentru sine, ci le-a mărturisit tuturor.

De aceea, iubiții mei, și Domnul ne cere să ne mărturisim bucuria noastră sfântă tuturor. El ne cere să fim martorii Lui în generația de azi, mărturisitorii bucuriei Sale celei veșnice, care ne odihnește pe noi. Căci, pe măsură ce vestim adevărul Lui, pe atât ne umplem de și mai multă înțelegere și bucurie sfântă. Adevărul, împărtășit tuturor, se înmulțește și nu scade la noi, pentru că toată fapta cea bună se înmulțește în viața noastră.

Vă doresc multă pace, bucurie, curăție și înțelepciune sfântă! Dumnezeu să vă lumineze mereu spre tot lucrul cel bun! Amin!

---

[1] Începută la 9. 40, în zi de miercuri, pe 10 mai 2023. Soare, 12 grade, vânt de 8 km/ h.

[2] Pe 7 mai 2023. Resfințită de către Preasfințitul nostru Părinte, Galaction Stângă, dimpreună cu mulți Slujitori și credincioși.

[3] Pomenită pe 26 februarie: https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2245/sxsaintinfo.aspx.

[4] Cf. https://en.wiktionary.org/wiki/Φωτεινή.

[5] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2245/sxsaintinfo.aspx.

[6] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2246/sxsaintinfo.aspx.

[7] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2247/sxsaintinfo.aspx.