Episcopul în viața Bisericii [12]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Episcopul în viața Bisericii
*
Carte dedicată
Preasfințitului Părinte
Galaction Stângă,
Episcopul meu hirotonitor,
la împlinirea a 70 de ani
de viață
(17 mai 1953-17 mai 2023
*
Chipul abisal al Sfinților Episcopi ai Bisericii
Sfântul Sfințit Mucenic Irineos [Εἰρηναῖος], Episcopul de Lugdunum (Lyon), și-a scris impunătorul său tratat teologic, Împotriva ereziilor, la Lyon[1]. Pe care l-am tradus cu mult entuziasm și l-am publicat în două volume la începutul muncii mele online[2]. Iar în introducerea pe care am scris-o la primul volum, spuneam printre altele: „Pare imposibil să lupți cu toată lumea pentru a apăra autenticitatea credinței ortodoxe. Însă cartea de față ne arată, că munca enormă de deparazitare de ideile rele, eterodoxe, este necesară acelora care vor să afle viața veșnică, chiar dacă nu se schimbă lumea peste noapte, pentru că această carte sau altele ca ea s-au scris sau se pot scrie. Sfântul Irineu se lupta cu idei, noi ne luptăm astăzi cu relativizarea tuturor ideilor, cu bășcălia demențială la adresa celor mai sfinte certitudini și realități, cu dorința omenirii de a se sinucide într-un fel anume, mai lent sau cu viteză maximă. […] Sfântul Irineu a scris această carte cu dragoste și cu conștiință pentru un prieten al său, pentru un singur cititor. Nu ne dă nici numele său în carte. Însă, ce prieten a fost acela și ce dragoste trebuie să fi avut față de acest om, pentru care a scris o asemenea carte, care este plină de cunoaștere a Scripturii și de înțelepciune, cât și de râvnă pentru dreapta credință?
Am iubit și am respectat acest dumnezeiesc efort al său. Am tradus cartea cu bucurie și cu mult folos, fiind învățat de preaiubitul nostru Ierarh lucruri valoroase din Tradiția de început a Bisericii. Preasfinția sa ne-a predat gândul apostolic, modul de a gândi al Sfinților Apostoli și al Sfinților Ierarhi de la începuturile Bisericii, cât și starea de spirit a creștinilor de atunci, care erau asaltați de tot felul de filosofii eteroclite și de secte orgolioase. Aveți în fața dumneavoastră o carte esențială pentru Teologia Dogmatică, pentru Istoria Bisericii, pentru Istoria Religiilor și un manual bogat de Sectologie, pe care, citindu-l, veți deprinde gustul pentru normalitate, pentru autenticitatea credinței și pentru continuitatea și trăirea vieții duhovnicești a Bisericii”[3].
Sfântul Ierarh Augustinus de Hippo Regius avea o mare erudiție gramaticală și lui îi plăcea să vorbească despre etimologia cuvintelor[4]. Avea lecturi întinse și destul de diverse[5]. Pentru că trăia cu nevoia profundă de a cunoaște[6]. Înainte de a se converti la dreapta credință, Sfântul Augustinus a fost un filosof[7]. Dar unul care nu și-a făurit un limbaj tehnic[8], pentru că avea o gândire foarte mobilă[9]. Sfântul Augustinus a fost autodidact în filosofie[10], la fel fiind și în teologie. Dar când a devenit un om credincios, el „s-a dăruit lui Dumnezeu cu avântul întregii sale ființe”[11]. Iar contactul direct cu viața păstoriților săi a produs în el o mare lărgire și adâncire a vieții sale duhovnicești[12]. Pentru că a început să se gândească în mod profund la realitatea vieții lor. Și imensa lui teologie e făcută cu vocația apostolatului[13], cu vocația celui care vrea să îi învețe în mod real pe oameni voia lui Dumnezeu.
Întreaga operă teologică a Sfântului Fotios [Φώτιος] cel Mare are forță didactică[14], învățătorească. Și, datorită erudiției sale și a vieții sale curate, el a fost făcut din simplu credincios, în câteva zile, Patriarh al Constantinopolului: pe 20 decembrie 858 a fost făcut Monah, pe 21 decembrie Citeț, pe 22 decembrie Ipodiacon, pe 23 decembrie Ierodiacon, pe 24 decembrie Ieromonah, iar pe 25 decembrie 858 a fost hirotonit Episcop și întronizat ca Patriarh al Constantinopolului[15]. Multe cărți, din cele 279 prezentate în Μυριόβιβλος [Miriobiblos][16], s-au pierdut de-a lungul timpului și ele sunt atestate numai în cartea sa: 211 nu au supraviețuit în versiunile lor complete, cunoscute de Sfântul Fotios, 110 nu mai există și doar 89 se mai păstrează până azi[17]. Iar el își începe Biblioteca cu mărturia despre Sfântul Dionisios Areopagitul, numindu-l Dionisios cel Mare, pe care îl mărturisește ca fiind σύγχρονος τοῖς Ἀποστόλοις [contemporan cu Apostolii], pentru că este cel la care face referire Faptele Apostolilor[18].
Sfântul Fotios cel Mare avea cunoștințe profunde de „teologie, filosofie, gramatică, drept, științele naturii și medicină…demonstrând o remarcabilă erudiție, profunzime de gândire, independență și siguranță în judecățile sale; în fiecare caz în parte, el oferă, în câteva cuvinte, ceea ce este esențial”[19]. Pentru că oamenii credincioși au nevoie de sintezele noastre punctuale în materie de teologie.
Sfântul Grigorios Palamas [Γρηγόριος Παλαμᾶς], sub conducerea Părintelui său duhovnicesc, atunci când s-a făcut Monah, „a dus o viață de post, de veghe, de înfrânare și de rugăciune neîntreruptă, ziua și noaptea”[20]. Iar după doi ani de viețuire monahală, Sfântul Ioannis Teologul i s-a arătat în vedenie și l-a asigurat că Născătoarea de Dumnezeu îl va ajuta și lumina totdeauna[21]. Fiind un om erudit, Sfântul Grigorios cunoștea valoarea cunoașterii umane, a educației științifice, dar când venea vorba de cunoașterea lui Dumnezeu, el afirma răspicat că „adevărurile din științe nu sunt necesare, nici mântuitoare, [ci] adevărul din învățăturile inspirate de Dumnezeu e necesar pentru mântuire”[22]. Pentru că adevărul lui Dumnezeu ne duce la viața cu El, cea în care noi trăim vederea Lui întru slava Sa cea dumnezeiască.
Împotriva detractorilor experienței mistice, Sfântul Grigorios Palamas a afirmat necesitatea personală a experienței celei îndumnezeitoare a Bisericii. Pentru că trebuie să vedem acum, curățindu-ne mereu de patimile noastre, lumina lui Dumnezeu cea necreată în vedere dumnezeiască, care „este lumina veacului viitor”[23], a veșniciei.
Sfântul Dosoftei Barilă, Mitropolitul Moldovei, pentru truda sa continuă de traducător teologic, a fost numit de Ștefan Berechet „un mucenic al cărții”[24]. Pentru că traducerea teologică este o continuă istovire și răstignire interioară pentru a-i lumina pe oameni. Sfântul Dosoftei era „unul din cei mai culți oameni ai timpului său”[25] și el „și-a îndreptat toate energiile spre consolidarea limbii naționale a românilor în viața bisericească, către crearea limbii literare românești, spre traduceri și editări de cărți în limba română”[26].
Pe când era Monah la Mănăstirea Probota, Sfântul Dosoftei, potrivit propriei sale mărturii, se ocupa „cu studiul limbilor greacă, latină, română și polonă”[27]. A fost hirotonit Episcop la 34 de ani, în 1658[28], iar din „manuscrisele-autografe ale lui Dosoftei, care ni s-au păstrat, [acestea] ne arată că el nu numai că stăpânea bine câteva limbi: greaca, latina, ebraica, polona, româna, slava bisericească și rusa de sud-vest literară, dar avea cunoștințe foarte temeinice și despre gramaticile clasice”[29]. Avea ample cunoștințe poetice și teologice, mai cu seamă în domeniul dogmatic[30]. „Traducerile și notele sale îl trădează pe omul care a primit o foarte serioasă instrucție”[31] în viața sa.
Psaltirea în versuri a publicat-o la Uniev în 1673[32]. Avea pe atunci 49 de ani. Capodoperă literară pe care am actualizat-o împreună cu soția mea, Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș, și am publicat-o în 2022[33]. Psaltirea în versuri, Sfântul Dosoftei a scris-o între 1660-1670 pe când era Episcop de Roman[34]. Însă această carte „a fost prima încercare serioasă în crearea versurilor literare”[35] în limba română. Pentru că Sfântul Dosoftei „este cel dintâi care a recunoscut limbii ro- mâne dreptul de a îmbrăca, în forma versului, înalta lirică poetică a sufletului omenesc”[36] existentă în Psaltire.
Sfântul Pavle Stoicevici [Павле Стојчевић], Patriarhul Serbiei, „putea fi văzut deseori prin Belgrad călătorind cu mijloacele de transport în comun sau pășind pe jos, cu toiagul arhieresc în mână, mergând spre magazine, întâlniri, vizitarea bolnavilor sau cu felurite alte treburi”[37]. A fost crescut de mătușa sa, Senka, care îi era adevărata sa mamă[38], și după ce s-a vindecat în mod minunat de tuberculoză, acesta se face Monah[39]. Când a fost ales Episcop, Sfântul Pavle „a fost surprins de veste”[40], pentru că nu se aștepta la acest lucru. A fost Episcop „mai bine de treizeci și trei de ani…[iar albanezii necredincioși], atunci când mergea pe stradă, îl ocărau, îl înjurau și-l loveau, îl împingeau și-l dădeau jos din autobuz”[41].
Deși era Episcop, el nu avea mașină personală, ci călătorea cu autobuzul sau cu trenul[42]. Reședința sa episcopală era simplă, n-avea telefon și nici secretar personal, scriindu-și singur, la mașina de scris, actele și scrisorile[43]. Salariul său de Episcop „îl împărțea elevilor săraci, multora le repara pantofii sau le cârpea hainele, iar altora le lega cărțile”[44].
În 1990, când a fost ales Patriarh, a fost iarăși surprins de alegerea Sinodului Serbiei. Iar ca al 44-lea Patriarh al Serbiei, la întronizarea sa, el le-a spus tuturor că programul său patriarhal este Evanghelia lui Dumnezeu[45]. De aceea, ca Patriarh al Serbiei, Sfântul Pavle s-a luptat pentru pacea tuturor, îndemnându-i pe toți să fie oameni[46]. Căci, spunea el: „Datori suntem să ne purtăm ca oameni și în cele mai grele împrejurări. Nu este pricină, nici națională, nici personală, care ar putea să ne îndreptățească a fi neoameni”[47].
[1] Prof. Eric Osborn, Irenaeus of Lyons, Pub. Cambridge University Press, 2003, p. 4.
[2] Sfântul Sfințit Mucenic Irineu al Lyonului, Aflarea și respingerea falsei cunoașteri sau Contra ereziilor, trad. din lb. engl., introd. și note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, vol. 1, Teologie pentru azi, București, 2007, 341 p. și Sfântul Sfințit Mucenic Irineu al Lyonului, Aflarea și respingerea falsei cunoașteri sau Contra ereziilor, trad. din lb. engl., introd. și note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, vol. 2, Teologie pentru azi, București, 2007, 457 p. Regăsibile aici:
[3] Sfântul Sfințit Mucenic Irineu al Lyonului, Aflarea și respingerea falsei cunoașteri sau Contra ereziilor, vol. 1, op. cit., p. 4-5.
[4] Henri-Irénée Marrou, Profesor la Sorbona, Sfântul Augustin și sfârșitul culturii antice, trad. de Dragan Stoianovici și Lucia Wald, Ed. Humanitas, București, 1997, p. 114.
[5] Idem, p. 129.
[6] Idem, p. 131.
[7] Idem, p. 145.
[8] Idem, p. 207.
[9] Ibidem.
[10] Idem, p. 208.
[11] Idem, p. 275.
[12] Idem, p. 278.
[13] Idem, p. 314.
[14] Dimitri Kepreotes, The Essence of Greek Education since Antiquity. Plato, Photios the Great and Nicodemos the Athonite, Pub. Gorgias Press, River Road, Piscataway, New Jersey, 2022, p. 96.
[15] Idem, p. 105.
[16] Textul cărții îl găsim în PG 103, col. 41-1588.
[17] Dimitri Kepreotes, The Essence of Greek Education since Antiquity. Plato, Photios the Great and Nicodemos the Athonite, op. cit., p. 122-123. A se vedea aici, care sunt cărțile care s-au pierdut de-a lungul istoriei:
https://en.wikipedia.org/wiki/Bibliotheca_(Photius).
[18] PG 103, col. 45.
[19] Constantin Cavarnos, Sfântul Fotie cel Mare, Filosof și Teolog, trad. de Prof. Paul Bălan, Ed. Doxologia, Iași, 2014, p. 10.
[20] Preot Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Membru al Academiei Române, Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama. Cu patru tratate traduse, ed. a 2-a, cu o prefață revăzută de autor, Ed. Scripta, București, 1993, p. 11.
[21] Ibidem.
[22] Idem, p. 27.
[23] Idem, p. 207.
[24] Ștefan Berechet, Introducere, în Ștefan Ciobanu, Directorul Învățământului din Basarabia, Dosoftei, Mitropolitul Moldovei și activitatea lui literară, tradusă din lb. rusă de Ștefan Berechet, Iași, 1918, p. I.
[25] Idem, p. 66.
[26] Idem, p. 68. Am actualizat textul citat, lucru pe care îl voi face și în continuare la această carte.
[27] Idem, p. 74.
[28] Idem, p. 76.
[29] Ibidem.
[30] Idem, p. 78.
[31] Ibidem.
[32] Idem, p. 114-115.
[33] Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș, Psaltirea în versuri a Sfântului Dosoftei al Moldovei (în formă actualizată), Teologie pentru azi, București, 2022, 434 p., cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2022/08/10/psaltirea-in-versuri-a-sfantului-dosoftei-al-moldovei-in-forma-actualizata/.
[34] Ștefan Ciobanu, Directorul Învățământului din Basarabia, Dosoftei, Mitropolitul Moldovei și activitatea lui literară, op. cit., p. 119.
[35] Idem, p. 122.
[36] Idem, p. 123.
[37] Iovan Ianici, Să fim oameni! Viața și cuvântul Patriarhului Pavel al Serbiei, trad. din lb. sârbă de Ionuț și Sladjana Gurgu, Ed. Predania, București, 2011, p. 12.
[38] Idem, p. 12-13.
[39] Idem, p. 21-22.
[40] Idem, p. 33.
[41] Ibidem.
[42] Idem, p. 34.
[43] Idem, p. 35.
[44] Ibidem.
[45] Idem, p. 36.
[46] Idem, p. 37.
[47] Ibidem.