Zi: 16 mai 2023

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Episcopul în viața Bisericii

*

Carte dedicată
Preasfințitului Părinte
Galaction Stângă,
Episcopul meu hirotonitor,
la împlinirea a 70 de ani
de viață
(17 mai 1953-17 mai 2023

*

Predica predicilor sale

Iubiți credincioși[1],

fiecare zi e o zi închinată Sfinților. Pentru că Sfinții sunt ocrotitorii noștri, mijlocitorii noștri către Dumnezeu. De aceea, cinstirea Sfinților și săvârșirea tuturor Slujbelor Bisericii, noi le facem întemeindu-ne pe Sfintele Evanghelii. Pe cel credincios, Dumnezeu nu îl părăsește niciodată, ci îl călăuzește și îi poartă de grijă pe calea mântuirii. Căci Dumnezeu ne ajută în mod minunat să ieșim la limanul mântuirii[2].

De la Sfântul Constantin cel Mare avem duminica ținută ca zi de odihnă. El a introdus principiile morale în legile Statului și a socotit familia ca celula de bază a societății. De aceea, ziua de 21 mai ar trebui să o cinstească întreaga lume, pentru că el a făcut lucruri esențiale pentru modul de viețuire socială a popoarelor lumii[3].

Trupul Preacuratei Stăpâne a fost ridicat la ceruri de Domnul ca un sicriu însuflețit. Și ea stă de-a dreapta Fiului ei în ceruri, mijlocind pentru noi toți. Iar noi nu trebuie să cerem ani mulți de la Dumnezeu, dacă dorim să îi trăim în nepăsare. Căci tot folosul de la Dumnezeu este pentru mântuirea noastră. Ci noi trebuie să folosim viața noastră cu înțelepciune, fără să risipim timpul și darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu[4].

Bogăția e păgubitoare pentru noi, dacă o folosim în mod egoist. Căci toate cele ale noastre sunt darul lui Dumnezeu pentru viața noastră pământească, dar și pentru ca, printr-o bună chivernisire a lor, prin fapte de milostenie, să dobândim cele de folos mântuirii noastre. Trebuie să împlinim sfaturile duhovnicești pe care le primim. Pentru că în fața lui Dumnezeu contează în primul rând faptele noastre. Căci trebuie să dobândim viața veșnică, cea întru Împărăția lui Dumnezeu[5].

E mare păcat mândria, îngâmfarea, încrederea că tu ești totul și că tu poți să faci totul. Dar pentru a scăpa de problemele vieții noastre există o singură cale: întoarcerea noastră la Dumnezeu. Căci fără El noi nu putem face nimic. Sfântul Sfințit Mucenic Antim Ivireanul a tipărit Slujba Sfântului Ierarh Visarion, Arhiepiscopul Larisei[6]. Și nimic nu e întâmplător în viața noastră, pentru că totul e orânduială de la Dumnezeu[7].

Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie a primit de la Dumnezeu darul de a-i izbăvi pe cei credincioși de boli și de neputințe și, îndeosebi, de boli molipsitoare ca ciuma. Iar încercările vieții noastre sunt îngăduite de Dumnezeu pentru întărirea noastră în credință și pentru apropierea noastră de Dumnezeu. De aceea, noi trebuie să ne punem nădejdea mereu în ajutorul lui Dumnezeu și să rămânem neclintiți în dragostea noastră față de El. Căci în măsura în care noi ascultăm în faptă pe Dumnezeu și El ne ascultă pe noi[8].

Perioada Triodului e perioada de pocăință prin excelență a Bisericii. Iar rugăciunea și smerenia noastră alcătuiesc temelia credinței noastre, a mântuirii noastre. Și în rugăciunea noastră trebuie să ne socotim păcătoși și nevrednici de a primi mila lui Dumnezeu. Pentru că smerenia trebuie să acopere faptele noastre, așa după cum o oală cu mâncare e acoperită cu capac, pentru ca să nu intre ceva vătămător în ea[9].

Fiecare faptă își are rolul ei în viața noastră duhovnicească. Iar Sfântul Grigorie Palama, dascălul rugăciunii neîncetate, al isihiei, ne-a învățat să stăruim în lucrarea de despătimire și în rugăciunea neîncetată, pentru ca să ne învrednicim de vederile cele dumnezeiești[10].

Dacă nu iertăm greșiților noștri, potrivit Rugăciunii Tatăl nostru, atunci nu vrem ca Dumnezeu să ne ierte. Căci poporul nostru, în înțelepciunea sa, spune: „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”. Iar dacă vrei să fii iertat de Dumnezeu pentru tot ceea ce ai greșit, atunci trebuie să fii milostiv și iertător față de cei care ți-au greșit ție. Iar pentru că avem aici o nouă Biserică, trebuie să spunem că Biserica e Casa lui Dumnezeu, pentru că El e aici, cu noi, pe pământ, prin prezența văzută și simțită a Mântuitorului Iisus Hristos în Biserica Sa. Căci Dumnezeu, în mod nevăzut, e pretutindeni și oriunde ne-am afla, Dumnezeu e de față. Dar în chip văzut, simțit, Îl avem pe Dumnezeu prezent în mijlocul nostru aici, în Sfânta Biserică. Pentru că, pe Sfânta Masă, noi avem Sfânta Evanghelie, care e cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos, dar și chivotul cu Sfintele Taine, care sunt El Însuși. Iar podoaba Bisericii sunt credincioșii care participă la Sfintele Slujbe[11].

Sfintele Femei Mironosițe au trecut peste toate interdicțiile și au venit la Mormântul Domnului ca să împlinească cele legiuite. De aceea, ele s-au învrednicit cele dintâi să afle vestea învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Fapt pentru care, dacă și noi Îi vom sluji lui Dumnezeu, va aduce în viața noastră, atunci când El va binevoi, bucurii neașteptate[12].

Sfântul Mare Mucenic Mina a primit darul de la Dumnezeu de a-i ajuta pe cei nedreptățiți, pe cei păgubiți. Și, urmându-le Sfinților Mucenici, trebuie să rămânem și noi statornici în mărturisirea credinței noastre[13].

Sfântul Ioan Gură de Aur e pomenit cel mai mult în rânduiala Sfintelor Slujbe, pentru că Liturghia pe care el a întocmit-o se săvârșește de cele mai multe ori în timpul anului bisericesc. Și el este un model atât pentru clerici, cât și pentru poporul cel credincios. Iar dacă, pentru clerici, el este un model de slujire, un model de sfințenie, pentru popor el este model de ascultare și de împlinire a învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos[14].

Prin post putem să primim mila lui Dumnezeu. Căci Domnul ne-a învățat că numai prin post și prin rugăciune putem sta împotriva uneltirilor diavolului, a vrăjmașului mântuirii noastre. De aceea, postul nu trebuie privit ca o povară. Pentru că Dumnezeu nu ne cere să facem lucruri pe care nu le putem face. Și Dumnezeu, când vede recunoștința noastră față de El, cu atât mai mult sporește darurile Sale față de noi[15].

După un proces de zece ani, foștii proprietari au redobândit sediul Episcopiei noastre, pe care îl primisem inițial de la Statul Român. Și în 2014 ne-am aflat într-o grea cumpănă, pentru că moștenitorii au pus în vânzare clădirea. Și am apelat pentru bani acolo unde am crezut că vom primi ajutor, dar ne-au ajutat prea puțini oameni. Însă acum le mulțumesc celor care ne-au ajutat să cumpărăm imobilul de pe strada Carpați, nr. 15, unde este Reședința noastră Episcopală. Căci din 17 iunie 2014 avem actuala reședință, care e proprietatea Episcopiei noastre. Pentru banii pentru Reședința Episcopală am apelat și la membrii Sfântului Sinod, dar numai 5 Preasfințiți Părinți ne-au ajutat, 3 dintre ei fiind aici de față[16], iar doi dintre ei n-au putut să fie prezenți la acest moment aniversar. Am primit sprijin financiar și din partea Secretariatului de Stat pentru Culte, a Domnului Victor Opaschi. Unul dintre marii sprijinitori ai Episcopiei noastre este și Domnul George Becali, care a sprijinit Mănăstirea Pantocrator în mod deosebit. Un alt binefăcător al Episcopiei noastre este și Domnul Adriean Videanu, care e prezent ca binefăcător și ctitor mai prin toate Mănăstirile și Bisericile noastre care au folosit marmură și granit[17].

În Legea cea Veche este ascunsă Legea cea Nouă, după cum ne spun Sfinții Părinți. Iar Domnul nu a venit să strice Legea, ci să o împlinească. Și când a fost întrebat de cineva cum trebuie să ne mântuim, El ne-a spus că trebuie să păzim poruncile lui Dumnezeu. Referindu-se la cele 10 porunci date de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai. Căci în Legea cea veche, ca într-o oglindă, sunt închipuite toate cele din Legea Nouă. Iar Sfânta Cruce a fost preînchipuită în Legea veche prin șarpele de aramă al lui Moise. Căci Mântuitorul Iisus Hristos a fost răstignit în mijlocul pământului pentru mântuirea întregului neam omenesc. Iar noi trebuie să privim cu toții către Hristos Cel răstignit, așa după cum ne spune și Sfântul Apostol Pavel, pentru că El este începătorul și plinitorul credinței noastre. Și dacă nu privim la Hristos, atunci ne înghite deșertăciunea acestei lumi. Căci dacă ne despărțim de Hristos și le facem pe cele ale lumii acesteia, împreună cu ea vom pieri. Pentru că numai cel care rămâne în permanentă legătură cu Mântuitorul Iisus Hristos se luptă, se străduiește să facă voia Lui și să fie bineplăcut Lui.

De aceea, Sfânta Cruce e ancora tare a credinței noastre. Când Sfântul Moise a despărțit marea cu toiagul, toiagul său închipuia Sfânta Cruce a Domnului. Iar lemnul care a făcut ca apa să nu mai fie amară închipuia tot Sfânta Cruce a Domnului. Pentru că Sfânta Cruce îndulcește toată amărăciunea durerilor și a necazurilor noastre. Căci ea este arma noastră împotriva diavolului. Și de aceea trebuie să ne însemnăm mereu cu semnul Sfintei Cruci, pentru ca să fim mereu apărați și ocrotiți de Dumnezeu.

Și ne-am rugat și cinstitului cap al Sfântului Ierarh Visarion al Larisei, care, în timpul vieții sale pământești a fost în țara noastră. Și el este ocrotitorul poporului de molime și de pagube. Iar în continuare vom săvârși Parastasul pentru Părintele Ierodiacon Visarion Iugulescu[18], pentru Taica, înălțând rugăciuni către Dumnezeu pentru odihna sa fericită și cerând mijlocirea sa către Dumnezeu, care să ne fie și nouă de folos. Căci am primit și păstrăm cu sfințenie îndemnurile și învățăturile sfinte către mântuire pe care Taica Părintele ni le-a adresat în tot timpul vieții sale și ni le-a lăsat să le avem călăuză către Împărăția cerurilor. Dar credem că și prin îndrăzneala pe care a primit-o înaintea Mântuitorului Iisus Hristos, el se roagă și mijlocește pentru noi, ca Dumnezeu să ne ajute să rămânem statornici în dreapta credință[19].

Și așa cum Domnul a împlinit legea și noi suntem chemați ca, privind la modelul de viață pe care ni-l arată Mântuitorul Hristos, să respectăm rânduielile legii dumnezeiești. Sfântul Vasilie cel Mare s-a preocupat de teologie, de cunoașterea lui Dumnezeu. Și el a scris rânduielile monahale ale Bisericii, după ce a avut experiența vie a felului cum se nevoiau Monahii din vremea sa. Și de la el avem și rugăciunile pe care le-am săvârșit azi, dimpreună cu Sfânta sa Liturghie.

Și el ne-a învățat totodată să îi ajutăm pe cei care se află în situații grele. Pentru că suntem chemați și suntem datori să împlinim fapta milosteniei, în care se vădește dragostea noastră față de semenii noștri. Căci Sfântul Vasilie cel Mare este un exemplu atât pentru cler, cât și pentru popor. Pentru că fiecare dintre noi vede în preocupările Sfântului Vasilie o dorință sinceră și o dăruire totală pentru a-L cunoaște și a-L sluji pe Dumnezeu.

Dar astăzi e și anul nou civil, pentru că anul bisericesc începe la 1 septembrie, și atunci am făcut Tedeum de mulțumire. Însă și astăzi am făcut rugăciune de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru darurile Sale față de noi, dar și rugăciuni către El ca să binecuvinteze noul an, curgerea noului an care a început. Iar acum e timpul bilanțului personal. Și, privind spre viitor, trebuie să Îl ascultăm pe Domnul, Cel care ne spune să venim la El, noi, toți cei care suntem osteniți și împovărați, pentru că El ne va odihni pe noi. Căci întoarcerea la Dumnezeu e singura cale a vieții noastre. Și trebuie să Îi cerem lui Dumnezeu să ne sporească credința noastră, să avem nădejde neclintită în Dumnezeu pentru viața și pentru mântuirea noastră și să sporim în dragostea noastră față de Dumnezeu, care să se vadă din dragostea pe care o avem față de aproapele nostru[20].

Învierea Mântuitorului Hristos este temelia credinței noastre. Și Domnul li S-a arătat Sfinților Săi Apostoli după învierea Sa din morți, pentru ca să înlăture din inimile lor orice urmă de îndoială. Iar prin credința în învierea Lui trecem și noi peste toate încercările vieții acesteia și avem nădejdea și încredințarea că, așa cum Mântuitorul Iisus Hristos, prin Patimi și Cruce a ajuns la Înviere, tot la fel și noi, răbdând toate necazurile și strâmtorările, vom ajunge la învierea spre viața cea veșnică. Și Domnul Cel înviat ne vestește că toți vom învia, iar cele pe care le facem acum, pe pământ, vor fi garanție pentru ce fel de înviere vom dobândi în ziua învierii celei de obște[21].

În Postul Crăciunului suntem chemați și noi să jertfim din ale noastre pentru aproapele nostru care este în încercări, în lipsuri. Căci, prin milostenie, ne asemănăm cu Dumnezeu. Iar în Parabola Cinei celei mari, Domnul Însuși e Cel care ne invită în Împărăția Sa. De aceea, responsabilitatea mântuirii este a noastră[22].

Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou ne învață să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce se petrece în viața noastră. Căci, dacă El ne încearcă mai mult, trebuie să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru aceasta și să rămânem statornici în credința și în devotamentul față de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Și vedem aceasta și din viața și pătimirile Sfântului Iov, Mult-răbdătorul, care atâtea a pătimit cu știința și cu îngăduința lui Dumnezeu. Căci a fost ispitit de cel rău, dar a rămas statornic în credință, răbdând toate cu bună voie și cu nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu, prin toate încercările, vrea să ne apropie tot mai mult de El.

În ultimii ani, Dumnezeu ne-a descoperit mai mulți Sfinți ai Săi. Și mă refer la Sfântul Ierarh Nectarie, Făcătorul de minuni, Sfântul Mucenic Ioan Rusul, Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou, Sfântul Cuvios Nichifor Leprosul. Și pe aceștia Dumnezeu i-a scos la lumină pentru mângâierea și folosul nostru. Și aceasta, pentru că bolile și necazurile sunt o povară greu de purtat pentru noi, creștinii. Iar ele cresc tot mai mult datorită păcatelor noastre și a depărtării noastre de Dumnezeu[23].

Când a fost să îi vindece copilul demonizat acelui tată, care s-a rugat pentru vindecarea sa, Domnul a arătat importanța credinței în viața noastră, dar și a rugăciunii și a postului. Căci postul este o armă duhovnicească împotriva celui rău, împotriva diavolului, dar este, în același timp, și un ajutor pentru rugăciunea noastră, ca ea să fie ascultată mai ușor de Dumnezeu. Și exemplul nostru de postire este Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, Care a postit timp de 40 de zile. Iar noi, la credința noastră, trebuie să adăugăm faptele credinței, între care postul și rugăciunea sunt de mare importanță pentru viața noastră.

Sfântul Ioan Scărarul, în Scara sa, a vorbit despre virtuțile pe care noi trebuie să le dobândim, pentru a urca până la măsura desăvârșirii, a sfințeniei. Și el ne arată că dobândirea sfințeniei este un continuu urcuș duhovnicesc. Iar virtuțile dumnezeiești au o orânduire a lor interioară, care ne cere să le săvârșim pe toate în mod gradual.

Iar duminica viitoare, cinstind-o pe Sfânta Maria Egipteanca, ea ne arată că s-a ridicat din cele de jos ale păcatului până la măsura desăvârșirii, pentru că Sfântul Zosima a văzut-o la rugăciune plutind în aer. Și în persoana ei vedem puterea pocăinței, puterea stăruinței în urcușul duhovnicesc.

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica s-a născut în București, dar, în mijlocul cetății, a simțit nevoia pentru nevoințele cele duhovnicești. De aceea s-a făcut Monah la Cernica, fiind primit de Starețul Timotei și îndrumat spre cele ale vieții monahale. Făcându-se remarcat foarte repede pentru viața sa curată, a fost făcut Ierodiacon și Ieromonah, mai apoi devenind Stareț al Mănăstirii. Ca Stareț a fost un bun povățuitor și un Părinte iubitor al tuturor. El a zidit Biserica Sfântul Gheorghe din ostrovul Mănăstirii, fiind chemat mai apoi la vrednicia slujirii arhierești la Râmnicu-Vâlcea. Și, ca Episcop, a construit Mănăstirea Frăsinei, gândită și lăsată după rânduiala Sfântului Munte Athos. Când s-a simțit slăbit, Sfântul Calinic s-a retras din Episcopat la Mănăstirea Cernica, unde a și adormit și a fost îngropat. Însă mormântul său a devenit un izvor de binefaceri pentru cei care veneau și i se rugau lui. Mai apoi, Sfintele sale Moaște au fost scoase din mormânt și puse în raclă în Biserica Mănăstirii, unde sunt până azi[24].

Vindecându-l pe cel orb din naștere, Domnul a atras asupra Sa mânia iudeilor, a cărturarilor și a fariseilor, care Îl condamnau pe Mântuitorul Iisus Hristos că făcuse această faptă în zi de sâmbătă. Pentru că ei considerau că aceasta e o încălcare a poruncii dumnezeiești, care spunea ca în ziua sâmbetei să nu se facă nicio lucrare. Dar ziua sâmbetei nu era o zi în care era interzisă lucrarea faptelor bune, a faptelor de întrajutorare a semenului nostru. Și, de aceea, multe dintre minunile Sale, Domnul le-a săvârșit în zi de sâmbătă. Pentru ca să le arate tuturor că El este Domn și al sâmbetei. Ca să le arate că o faptă bună, o faptă de întrajutorare a celui de aproape nu are opreliște, nu are o zi anume în care să se săvârșească. Pentru că oriunde și oricând fapta cea bună, fapta de iubire pentru aproapele nostru, trebuie împlinită.

Iar din discuția învățaților lui Israel cu cel ce fusese orb rezultă că înaintea lui Dumnezeu nu contează știința, cunoștința omului, ci contează inima lui curată și bună. Pentru că cel ce se născuse orb nu le cunoștea pe cele ale legii, nu avusese cum să o învețe, ci, doar, poate, din auzire, de la părinții săi. Cărturarii și fariseii însă, care știau Scripturile, și le mânuiau, le interpretau, se arată că erau rău-voitori și împotrivitori lui Dumnezeu, pentru că aveau ochii sufletești orbi. Pentru că ei erau mai orbi decât fusese înainte orbul din naștere. Căci, deși minunea Mântuitorului era un lucru evident, ei se îndărătniceau ca să nu creadă. Și de aceea căutau pricină să nege această minune și să-L învinuiască pe Mântuitorul Hristos, pe Cel care o săvârșise. Însă, minunea era o mare faptă de milă și de iubire din partea Domnului.

Iar în vremea noastră – slavă lui Dumnezeu! – avem multe cărți de citit. Multe cărți ale credinței noastre. Și mulți, care citesc aceste cărți, se socotesc a fi cunoscători. Dar, din păcate, sunt doar cunoscători, dar nu și împlinitori ai învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos. Și prin aceasta se aseamănă cărturarilor și fariseilor, care au fost umiliți de cel care fusese orb. Pentru că în inima sa curată și bună, acela a înțeles că, dacă Cel care îl tămăduise nu ar fi fost de la Dumnezeu, n-ar fi putut să facă această minune. De aceea, să nu socotim nici noi că a citi multe cărți, că a cunoaște îndeaproape învățătura Mântuitorului Iisus Hristos este de un mare folos, dacă nu o împlinim. Pentru că, numai cunoscând-o, fără a o împlini în faptă în viața noastră, ne arată că suntem de plâns. Căci Mântuitorul vorbește foarte clar: „Cel care are cuvintele Mele și le împlinește, acela este cel care Mă iubește”. De aceea, dacă am învăța Sfânta Scriptură pe de rost, acest lucru nu ar valora nimic, dacă faptele noastre nu sunt conforme cu învățătura dumnezeiască. Căci faptele noastre sunt acelea care ne învrednicesc de faptul de a fi mărturisitori ai Săi. Fiindcă fapta credinței, fapta de milostivire, e cea bineplăcută lui Dumnezeu. Pentru că a iubi pe Dumnezeu cu toată puterea noastră și a iubi pe aproapele ca pe noi înșine este totul. Este împlinirea a toată legea și a toți Prorocii[25].

Sfintele Femei Mironosițe au fost pline de râvnă, fapt pentru care L-au urmat pe Domnul. Și ele au fost primele martore ale învierii Sale, cele care au vestit învierea Lui și Sfinților Apostoli. De aceea, ca și ele, până azi, femeile sunt chemate să se bucure de Domnul Cel înviat și să propovăduiască Învierea Mântuitorului Hristos și Evanghelia Sa cea dumnezeiască și mântuitoare. Căci mamele îi învață pe copii tainele credinței. Iar Sfânta Mare Mucenică și Mironosiță Maria Magdalena, cinstită în mod deosebit aici, la Mănăstirea Pantocrator, a dus vestea Învierii Domnului și în Italia și în Franța. Și nu a dus-o din datorie, ci din dragostea ei pentru Mântuitorul Iisus Hristos. Însă anul acesta, datorită pandemiei, ne-am lipsit de Sfintele Moaște ale Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, care trebuia să vină la Pantocrator[26].

În praznicul de azi, deși e vorba despre zămislirea Domnului nostru Iisus Hristos, praznicul nu se numește așa, ci Bunavestire a Născătoarei de Dumnezeu. Pentru că vestea nașterii Domnului i s-a adus Sfintei Fecioare Maria, care vreme de 12 ani a fost hrănită cu hrană cerească, adusă de Înger, din cer, la porunca lui Dumnezeu. Pentru că ea aștepta să fie împlinită prorocia pe care o rostise Prorocul Isaia mai înainte. Prorocia despre Fecioara care va avea în pântece și Îl va naște pe Fiul, pe Emmanuel. Și Preacurata Fecioară Maria L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu, fapt pentru care ea s-a făcut Maica Fiului lui Dumnezeu și este mai presus de toți Sfinții, dar și mai presus de Puterile cele cerești și îngerești, decât cele netrupești. Și noi trebuie să o imităm în sfințenia vieții sale, în curăția vieții sale, în ascultarea și în devotamentul ei pentru slujirea lui Dumnezeu, adică în toate cele pe care Sfânta Fecioară Maria le-a lucrat în această viață pământească de aici[27].

Iubiții mei,

vă dorim tuturor alese bucurii duhovnicești, sănătate și liniște în viața și în familiile dumneavoastră[28]! Amin!

---

[1] În acest capitol voi face o selecție de idei predicatoriale ale Preasfințitului Părinte Galaction Stângă, adunate din predici ale sale existente la nivel online.

[2] Predica din 27 august 2021, cf. https://www.youtube.com/watch?v=r0DarupCHW0.

[3] Predica din 21 mai 2018, cf. https://www.youtube.com/watch?v=kkOXA1tCr28.

[4] Predica din 6 septembrie 2017, cf. https://www.youtube.com/watch?v=9wVijxvyK6Q.

[5] Predica din 27 august 2017, cf. https://www.youtube.com/watch?v=Tj_gSzuP_as.

[6] A tipărit-o la București în 1705, cf. Antim Ivireanul, Dumnezeieștile și Sfintele Liturghii, Târgoviște, 1713, ediție de text, introd., studiu filologico-lingvistic, notă asupra ediției și indice de cuvinte de Alina Camil, cu postfață de Eugen Munteanu, Ed. Basilica, București, 2015, p. 23.

[7] Predica din 15 mai 2016, cf. https://www.youtube.com/watch?v=dStBrL3TXWk.

[8] Predica din 10 februarie 2021, cf. https://www.youtube.com/watch?v=2tiy6ZMUmwU.

[9] Predica din 9 februarie 2023, cf. https://www.youtube.com/watch?v=xcOrTHC1QzM.

[10] Predica din 26 martie 2023, cf. https://www.youtube.com/watch?v=5JyoZRtsIjM.

[11] Predica din 5 septembrie 2021, cf. https://www.youtube.com/watch?v=hqUwvJIRIMQ.

[12] Predica din 22 aprilie 2018, cf. https://www.youtube.com/watch?v=qWVEZcrhZnI.

[13] Predica din 11 noiembrie 2017, cf. https://www.youtube.com/watch?v=1AuEugr2lWA.

[14] Predica din 13 noiembrie 2021, cf. https://www.youtube.com/watch?v=quyP37JQvag.

[15] Predica din 9 iunie 2018, cf. https://www.youtube.com/watch?v=2PBDdaAKr4I.

[16] Cei 3 Ierarhi prezenți fiind ÎPS Teofan Savu, PS Lucian Mic și PS Sebastian Pașcanu, iar cei doi absenți: ÎPS Timotei Seviciu și PS Ambrozie Meleacă. Fiecăruia în parte PS Galaction le-a dăruit diplome de mulțumire.

[17] Predica din 1 septembrie 2016, la 20 de ani de Episcopat, cf. https://www.youtube.com/watch?v=d4zqkrBXhow.

[18] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Visarion_Iugulescu.

[19] Predica din 13 septembrie 2020, cf. https://www.youtube.com/watch?v=zDqkGu8E2n4.

[20] Predica din 1 ianuarie 2021, cf. https://www.youtube.com/watch?v=CCTkZNlW7_k.

[21] Predica din 20 aprilie 2020, cf. https://www.youtube.com/watch?v=oGLShUn5u0g.

[22] Predica din 13 decembrie 2020, cf. https://www.youtube.com/watch?v=xRNEDHhqNJs.

[23] Predica din 5 mai 2021, cf. https://fb.watch/jJ3G_G2dVQ/.

[24] Predica din 11 aprilie 2021, cf. https://fb.watch/jR9zRPcXNd/.

[25] Predica din 24 mai 2020, cf. https://fb.watch/jJ-XiYBbtI/.

[26] Predica din 3 mai 2020, cf. https://fb.watch/jK5nP5Igo3/.

[27] Predica din 25 martie 2022, cf. Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Vorbiri de Facebook (vol. 10), Teologie pentru azi, București, 2022, p. 523-531.

[28] Predica din 5 mai 2021, cf. https://fb.watch/jJ3G_G2dVQ/.