Episcopul în viața Bisericii [16]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Episcopul în viața Bisericii
*
Carte dedicată
Preasfințitului Părinte
Galaction Stângă,
Episcopul meu hirotonitor,
la împlinirea a 70 de ani
de viață
(17 mai 1953-17 mai 2023
*
Mărturii despre Episcopul Galaction Stângă
ÎPS Teofan Savu, la 20 de ani de Episcopat (1 septembrie 2016)[1]: Odată cu venirea Preasfințitului Părinte Galaction în Teleorman a început o perioadă bineplăcută Domnului. Și aceasta s-a petrecut pentru că Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist a așezat aici, la Alexandria, ca Episcop, pe Exarhul Mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor și pe fostul Stareț al Mănăstirii Crasna. Și el a fost trimis aici pentru ca să-L propovăduiască pe Hristos Domnul, să zidească Biserici și Mănăstiri Domnului Hristos, să hirotonească Preoți și Diaconi și să arate poporului lui Dumnezeu calea către Hristos Domnul întru credința cea adevărată.
Iar Vlădica Galaction a fost trimis aici acum 20 de ani ca să binevestească săracilor…Pentru că această zonă, deși aproape de București, ca și multe zone ale Moldovei, unde, cu mila Domnului, slujesc eu, sunt definite nu prin prea multă bogăție materială. Iar acum 20 de ani, zona aceasta era destul de săracă și din punct de vedere bisericesc. Era fără Mănăstiri, fără instituții prea multe de caritate sau educaționale, și Preasfințitul Părinte Episcop Galaction a fost trimis aici să bine-vestească săracilor. Să bine-vestească celor care sunt săraci material, dar și celor săraci cu duhul lor, care au sfințenia simplității, sfințenia omului smerit. O sfințenie a poporului lui Dumnezeu, care nu e văzută întotdeauna de mai-marii acestei lumi, dar pe care o cunoaște ochiul cel atotvăzător al lui Dumnezeu.
Vlădica Galaction a fost trimis aici să tămăduiască pe cei zdrobiți cu inima…Și cum poate un Ierarh să împlinească acest deziderat și, în numele lui, și Preotul? În primul rând prin Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, care e spitalul nostru cel duhovnicesc. Și prin care nu numai că ni se iartă păcatele, ci ni se tămăduiesc și rănile noastre interioare, rănile celor zdrobiți cu inima lor. Și avem această încredințare: că lucrarea de 20 de ani a Preasfinției sale a fost o lucrare de tămăduire a celor zdrobiți cu inima.
Iar lucrarea sa a fost tocmai aceea de a încerca să-i convingă pe oameni să se dezrobească de 3 robii, care ne înlănțuie foarte puternic: robia puterii, robia averii și robia plăcerii. Și, împotriva lor, Monahul făgăduiește să se dezrobească de robia puterii prin ascultare, să se dezrobească de robia plăcerii prin feciorie și să se dezrobească de robia averii prin sărăcia cea de bună voie. Și Vlădica Galaction, ca puțini din Arhiereii Sfântului Sinod, are mulți ani de ședere în Mănăstire cu tot ceea ce înseamnă acest lucru pentru viața omului descătușat de robiile acestei lumi. Și, Dumnezeu știe, pe câți i-a dezrobit de această sclavie în viața sa…
Iar rolul Episcopului într-o Eparhie și a Preotului într-o Parohie este de a-i ajuta pe oameni să vadă. Și ce să vadă? Să îi ajute pe oameni să își vadă propriile lor păcate, care e cea mai mare minune. Apoi, să îl ajute pe om să vadă în orice om chipul lui Dumnezeu și, totodată, să vadă prezența lui Dumnezeu în orice loc, în orice împrejurare, în orice durere sau în orice bucurie. Iar timp de 20 de ani sunt încredințat că în locul acesta, sub oblăduirea Episcopului, oamenii au început să vadă calea care merge spre Dumnezeu.
Căci Preasfințitul Galaction, prin firea sa, nu încearcă să îl zdrobească pe celălalt, ci încearcă să îi respecte libertatea, chiar și atunci când libertatea lui, a celuilalt, o ia razna. El încearcă mereu nu să îl învingă pe aproapele său, ci să îl convingă. Pentru că e conștient că a-l birui pe celălalt cu forța înseamnă doar a-l zdrobi, dar a-l convinge prin smerenia ta, prin răbdarea ta, prin îngăduința ta, aceasta este adevărata putere și aceasta este adevărata libertate, pe care dumneavoastră, Preoții și Stareții, cu certitudine ați observat-o la Vlădica Galaction. Pentru că e un om care se impune nu prin autoritatea sa episcopală, ci prin răbdarea sa, prin îngăduința sa, prin trecerea cu vederea, prin așteptarea momentului prielnic.
Îmi spunea la un moment dat că n-a găsit în zona aceasta nicio Mănăstire. Dar, iată, că acum sunt 15! La care se adaugă Bisericile construite și Preoții hirotoniți și lucrările de la Centrul Eparhial. Și toate acestea, întru smerenie, îi dau dreptul Preasfinției sale să se bucure de roadele muncii sale.
[La finalul predicii, ÎPS Teofan Savu i-a dăruit o Sfântă Icoană a Maicii Domnului PS Galaction Stângă și i-a mulțumit că l-a primit în Mănăstirea sa cu ani în urmă.]
Arhim. Nicodim Dimulescu, Starețul Mănăstirii Crasna (1 septembrie 2016)[2]: Preasfințitul Părinte Galaction a reușit să facă multe lucruri frumoase în cei 20 de ani de păstorire a sa. Și vă bucură întotdeauna prin Slujbele sale arhierești și prin cuvintele sale pline de înțelepciune și de blândețe. Și am coborât din munții Crasnei, ca să fim aici, împreună, și să-I cerem lui Dumnezeu sănătate pentru Preasfințitul nostru Părinte Episcop Galaction, zile îndelungate, ani mulți și frumoși, pentru ca să conducă turma cea cuvântătoare ce i-a fost încredințată. Însă pentru noi, Preasfințite Părinte Galaction, pentru noi, cei de la Crasna, ați rămas același Părinte ca întotdeauna. De aceea, noi v-am declarat Stareț al Mănăstirii Crasna, Stareț onorific pe viață. Și facă Dumnezeu ca să rămâneți pentru noi aceeași icoană vie, același exemplu frumos și minunat, așa cum v-am avut întotdeauna! Și de aceea Îi mulțumim lui Dumnezeu că obștea Mănăstirii Crasna v-a avut Stareț, că v-a avut părtaș la multele lucruri frumoase care s-au realizat acolo.
ÎPS Calinic Argatu (24 iulie 2016, într-o predică a sa la Alexandria, în Catedrala Episcopală): Cea mai bună și sănătoasă pâine din lume e cea făcută în țest, aici, la Teleorman. La fel și vinul și peștele de aici. Și când plecam de la Argeș ca să vin aici, ca Episcop, mă trezeam pe la 3 dimineața ca să ajung aici când răsare soarele. Și pe atunci drumurile erau foarte rele, erau catastrofe. Dar acum, după 20 de ani, Teleormanul are drumuri mai bune decât județul Argeș…Și când intram în Teleorman, mă întâlneam cu femeile de aici, care dis-de-dimineață mergeau să tămâieze la cimitir. Și n-am mai văzut nicăieri atâta frumusețe și noblețe feminină. Și atâta bucurie duhovnicească mi-au făcut mie femeile de aici, încât mă gândeam ce dar să fac eu la aceste ființe formidabile. Căci ele merg pe urmele Sfintelor Femei Mironosițe de pe vremea lui Iisus. Căci în gestul lor extraordinar, în grija lor pentru cei adormiți, am văzut întrupată Sfânta Scriptură. Și tot gândindu-mă la darul meu pentru ele, deodată m-a luminat Duhul Sfânt și am spus: „Trebuie să le fac cadou o Episcopie la Teleorman!”. Așadar, Episcopia de la Teleorman e întruparea credinței și a evlaviei femeilor din județul Teleorman. Căci așa am înțeles eu să îmi exprim iubirea pentru acest spațiu dumnezeiesc. Și Vlădica Galaction, Episcopul dumneavoastră, e cel pe care l-am tuns în Monahism pe când eram Stareț la Sinaia și atunci eu i-am pus numele de Galaction, care se traduce Cel de lapte. Adică: Cel bun ca un lapte dulce. Și acum, după 20 de ani, am venit să facem un dar de rugăciune aici, dimpreună cu Sfânta Muceniță Filoteea. Și sunt foarte bucuros și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest dar al prezenței mele aici, la Alexandria. Ieri am fost la Mănăstirea Pantocrator, care e cea mai bine așezată Mănăstire din Eparhie. Și acolo îi aveți pe cei doi viteji Părinți, Sebastian și Serafim, primul fiind de aici, de la Alexandria, iar al doilea din Argeș. Și Părintele Serafim are în Argeș o mare pădure moștenire, pe care ar trebui să o mute aici, în Teleorman[3].
Pr. Ionel Bibelea (30 martie 2023[4]): Era anul mântuirii 1998 când l-am cunoscut întâia oară pe Preasfințitul nostru Părinte Galaction Stângă și am înțeles că Bunul Dumnezeu a trimis Ierarhul potrivit pentru această Eparhie, ca noi să primim puterea de a vedea unde stă rădăcina păcatelor noastre și ce trebuie să facem pentru a scăpa de ele. Și acest lucru nu îl spun din auzite, ci din faptul că o perioadă am avut prilejul să corespundez cu dânsul, în tinerețea mea, datorită naivității și a optimismului vârstei pe care o aveam, când îmi lipseau lucruri esențiale ca răbdarea, ascultarea și cunoașterea, fără de care inimile noastre nu nasc cuvinte pline de duh și de adevăr.
Fiind un căutător al adevărului și nu un ispititor, pentru ca sufletul meu să rămână în credința în Dumnezeu, am avut prilejul fericit să am parte, în răspunsurile primite de la Părintele Episcop, de un rafinament teologic plin de încărcătură duhovnicească. De răspunsuri scrise întru smerenie, pentru ca să înțeleg că un Slujitor al lui Dumnezeu nu poate să-I slujească cu adevărat lui Dumnezeu, dacă nu le slujește și semenilor săi și, tot la fel, nu poate să slujească cu adevărat semenilor săi, dacă nu Îi slujește în primul rând lui Dumnezeu. Mi-a răspuns cu simplitate la întrebările mele, la lucrurile care mă frământau pe atunci, vorbindu-mi despre frumusețea și adâncimea învățăturilor din Sfintele Scripturi, din Sfânta Tradiție, din Sfinții Părinți. Fiecare rând pe care îl scria se răsfrângea asupra ființei mele, provocându-mă spre un urcuș duhovnicesc continuu. Și, în același timp, îmi înțepa conștiința mea, pentru ca ea să nu mai aibă odihnă în așteptările mele bune.
Și în corespondența pe care am avut-o cu dumnealui am putut să îl descopăr pe omul, pe Ierarhul, pe Slujitorul lui Dumnezeu, pe Episcopul care mă va hirotoni în curând. Și toate virtuțile sale sunt împreunate în ființa sa cu o smerenie mai rar întâlnită, care e necesară pentru toți.
Îmi scria la un moment dat că singura virtute care nu poate fi infectată sau umilită de diavolul este smerenia și că ea trebuie să îl însoțească pe om, pe slujitorul lui Dumnezeu, pe tot parcursul vieții sale. Îmi spunea că omul poate ajunge la desăvârșire prin smerenie și că ea trebuie trăită lângă semenii noștri, fără de care nu ne putem mântui.
Am înțeles de la dumnealui că răbdarea, rugăciunea, postul și milostenia, alături de credința adevărată și de smerenie, dau sens vieții noastre, indiferent de vârsta pe care o avem și că în afara Bisericii drept-măritoare nu există mântuire. Pentru mine, Părintele Episcop Galaction este omul răbdării, un Ierarh al rugăciunii și un trăitor al slujirii lui Dumnezeu, a cărui viață este încununată de o smerenie rar întâlnită, aidoma unui nevoitor patristic și filocalic din vechime. Aș putea să enumăr și alte calități ale Preasfințitului nostru Părinte Episcop, dar nu voiesc să par fără modestie în fața celor care citesc aceste rânduri.
Prof. Dr. Elis Râpeanu[5] (3 aprilie 2023): Preasfințitul Părinte Episcop Galaction Stângă nu este, pentru mine, o amintire, ci o prezență luminoasă în spiritul și în condeiul meu. Printr-o întâmplare care a avut loc când i-am sărutat prima dată mâna, am înțeles că Dumnezeu mi l-a scos în cale și l-a statornicit ca sprijin al credinței strămoșești și al acumulărilor mele intelectuale. De mult voiam să merg la Mănăstirea Crasna și, cum conducerea propriei mașini devenise pricepere, chiar iscusință, în dimineața zilei de vineri, 23 Aprilie (cu A pentru că e sărbătoarea Sfântului Gheorghe) 1982, am pornit spre Ploiești, Văleni și, la Homorâciu, am luat-o la stânga spre Schiulești, am tot urcat pe drum de țară, spre dreapta, evitând băltoacele. În dreapta era prăpastie, în stânga muntele puțin tăiat, să se lărgească drumul. Roțile mașinii se îngreuiaseră de noroi și mergeam cu grijă, ținând stânga spre peretele muntelui.
La un moment dat, în aceea pustietate, văd sus, pe o sârmă, deasupra drumului, Mănăstirea Crasna. Am pus imediat o frână și mașina a intrat cu roata din față stânga într-un șanț destul de adânc. Degeaba am încercat s-o scot, am intrat cu picioarele până la genunchi în mocirlă (noroc că pantofii aveau bretele, altfel ieșeau din picior și rămâneam în șosete). Ce era să fac? Am lăsat mașina acolo, cu ușa de la șofer descuiată și cu toate alimentele, pungile cu mălai, cu orez etc., la geamul din spate. La doi pași, în dreapta, cobora un drum spre pârâu. Am intrat în apa rece, mi-am dat noroiul jos, am trecut puntea și am urcat târâș-grăpiș până la Mănăstire. Se auzeau voci, am intrat într-o sală mare unde oamenii erau la masă, Slujba fiind terminată. Mi-a ieșit în față un Părinte, i-am spus în câteva cuvinte pățania și, cum eram udă și era frig, m-a dus la bucătărie și m-a dat în primire la maicile care preparau bucatele. M-am șters cu niște pânze țesute în casă, mi-au pus o măsuță lângă sobă și mi-au pus farfuriile pline în față. Mi-am revenit. Curioasă, le-am întrebat cine e Călugărul care m-a dus acolo.
– Vai, doamnă, e Părintele Stareț Galaction!
– Cum, a primit numele Galaction, ca părintele scriitor despre care eu am scris un studiu, ajutată de scrierile lui Vârgolici?
– Da, doamnă, și e foarte evlavios!
La sfârșitul mesei, Părintele Galaction, însoțit de trei tineri Monahi, a mers cu mine pe drumul lat, pe care puteau merge și mașini, am trecut pârâul pe un pod și, de jos, ne-am uitat la drumul de sus și, pe marginea dinspre noi, am văzut mașina mea albă. Surprinși, am urcat repede și am constatat că fusese scoasă din mocirlă și parcată pe partea dreaptă. Cum am aflat ce s-a întâmplat? Pe bordul mașinii lipisem un carton pe care scrisesem mai de mult: „Omenia nu se vinde, nici nu se cumpără. Dacă nu ai găsit un om de omenie, caută-l, dacă nu, nu uita: Omenia nu se vinde, nici nu se cumpără”. Cartonul era desprins și pe dos era scris: ,,Nu am luat nimic din mașină. Am scos-o și am pus-o pe partea dreaptă, să trec cu basculanta”. Și scria numărul camionului respectiv.
Întoarsă la București, l-am sunat pe Petre Mihai Băcanu de la România liberă, spunându-i despre ce e vorba și i-am dat numărul de înmatriculare al basculantei. După vreo săptămână a apărut în ziar un text unde amintea de Crasna (fără să specifice că este Mănăstire), de întâmplare, specificând și numele șoferului cinstit și omenos: Munteanu din Măneciu-Pământeni. M-am dus în comună, am întrebat de el, am co- borât pe un drumeag la stânga și i-am dus câte ceva drept mulțumire. Aici, altă surpriză: dintre cei trei copii ai lui, primii doi se numeau Marius și Mădălina – ca cei ai celor mai buni prieteni ai mei care mă însoțeau, copiii pe care i-am crescut și eu cu lecții particulare la Limba Română și Franceză. I-am dat articolul din ziar, pe care i l-am trimis și Părintelui Galaction, la Mănăstire. Apoi, altă coincidență: numele de familie al Părintelui Galaction e Stângă, același cu al familiei mele paterne. De atunci, Mănăstirea Crasna și acest Sfânt Părinte au devenit repere ale sufletului meu.
Orice cititor va înțelege că mi-e greu să exprim, în cuvinte, prețuirea, cu plecăciune, față de acest înalt Prelat al Bi- sericii noastre Ortodoxe. Cu unele pauze, am păstrat legătura cu Preasfinția sa, de fapt, simțeam această nevoie. În a doua zi a Mineriadei am plecat, împreună cu două doamne mai în vârstă, spre Mănăstirea Crasna. Una dintre ele voia să se asigure că, timp de șapte ani, soțului său decedat i se vor face Slujbele de pomenire după rânduială. În Piața Victoriei, ma- șina ne-a fost oprită de mineri, care au răscolit printre lucruri, dând peste cap pungile cu alimente din portbagaj. Unul dintre ei era tuns ca la carte și a dat cu bâta într-o aripă a mașinii, adâncind-o puțin. La Mănăstirea Crasna ne-am mai liniștit, și seara, Bucureștiul era mai liber. Mi-am amintit că despre această Mănăstire și despre Părintele care slujea acolo pomenea în cuvântările sale de la Biserica Sfântul Vasile, Părintele Constantin Galeriu, unul dintre cei mai mari Predicatori ai Bi- sericii noastre. De altfel, în 2009, când slujea la Biserica Sfântul Silvestru din București, a publicat lucrarea Rugăciunea Tatăl nostru, apărută cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, la Editura ASA. Autorul tâlcuiește fiecare rând al rugăciunii, lămurind sensurile, adâncindu-le pe înțelesul tuturor. Redăm din introducere: „În acest univers imens, amețitor, ale cărui margini abia le putem gândi, este Cineva care îl cu- prinde, îl poartă în Sine, îi poartă destinul și pe Care îl poți numi și chema Tată, Care niciodată, nicăieri, oricât ai fi de alții lepădat, nu te părăsește și nu te lasă singur”.
Părintelui Galaction, născut la 17 mai 1953 în localitatea Constantin Brâncoveanu, deci la șes, i-a fost dat să se statornicească, mai târziu, tot în Câmpia Dunării. La 1 septembrie 1996, devine primul Episcop al noii Episcopii a Alexandriei și Teleormanului. Neobosit, și-a extins sfera activității. A înțeles că una e politica și alta viața spirituală care ne dă puterea de a nu ne despărți de Mântuitorul Iisus Hristos. A înființat Editura Cartea Ortodoxă din Alexandria, a întemeiat o revistă a Eparhiei, a sprijinit funcționarea Seminarului Teologic Sfântul Calinic și a fost vicepreședinte al Societății Numismatice Române.
Preasfințitul Părinte Episcop Galaction constituie un model de Slujitor al Bisericii noastre Ortodoxe. Este plin de omenie, de înțelegere față de oameni. Orice întâlnire cu Preasfinția Sa produce o bucurie a sufletului pentru că transmite acea lumină care vine de la Duhul Sfânt. Pătrunde în gândirea credinciosului care se confesează mai mult decât își închipuie acesta, care, astfel, nu mai are nici o reținere în destăinuiri.
Am primit, la toate marile sărbători creștine, felicitare și Pastorala dată din Reședința eparhială din Alexandria. Redau aceste cuvinte: „Din această Sfântă și de Dumnezeu păzită Episcopie, har, pace, sănătate și alese bucurii duhovnicești de la Dumnezeu, iar de la Noi părintească îmbrățișare și arhierească binecuvântare!”.
Puntea dintre mine și Dumnezeu, cu care, cred, m-am născut din părinți creștini, a fost întărită de Botezul în apa sfințită în care m-a afundat de trei ori, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, neuitatul Părinte Boris Macovschi, venit din Basarabia și stabilit în Valea Călugărească, când mi s-a dat de Dumnezeu Îngerul păzitor pe care îl simt mereu, mai ales când îi cer sprijinul. Această punte s-a întărit de-a lungul timpului, pe măsură ce mi-a crescut gândirea, cu adâncire în domeniul culturii generale, în special al filologiei, fiind mereu conștientă că singurul meu stăpân și apărător e Dumnezeu. Credința mea ortodoxă îmi dă posibilitatea ca, prin rugăciune, să mă adresez direct lui Dumnezeu, să stau de vorbă direct cu El. Și această punte a fost întărită de Preasfințitul Părinte Episcop Galaction, iar o apreciere adusă de Preasfinția sa, privind cărțile pe care le-am scris, mi-a înălțat sufletul și mi-a dat îndemnul să nu las condeiul din mână.
Vă mulțumesc, Preasfinția Voastră, pentru încurajări, pentru atenția pe care mi-ați acordat-o, pentru răspunsurile prompte primite la fiecare corespondență a mea, pentru Pastoralele în care se simte vibrația sufletului de creștin dreptmăritor pe care ni le transmiteți ca-ntr-un dialog tainic! Prea- sfinția Voastră sunteți un model de Slujitor al Bisericii noastre Ortodoxe, un model și pentru Preoții tineri derutați de globalizare și de calculator. Ca și Părintele Galeriu, transmiteți ideea că, adesea, pornim în căutarea Luminii, că ea trebuie să existe, să fie undeva, altminteri nu am tânji după ea, pentru că suntem făcuți pentru ea. E lumina Duhului Sfânt trimisă de Dumnezeu în viața noastră.
Cu ocazia împlinirii a 70 de ani, Vă sărutăm dreapta și, așa cum Preasfinția Voastră sunteți „al nostru de tot binele doritor”, Vă urăm sănătate, zile îndelungate, multă lumină să Vă înconjoare și harul Sfântului Duh să se reverse asupra Preasfinției Voastre, și să Vă dăruiască putere întru și mai rodnică arhipăstorire[6]!
Sorin Preda (2006): Părintele Nicodim [Dimulescu] îndrăgește poezia, florile și oamenii. El, care nu a reușit să urmeze școli înalte, îi îndeamnă pe cei mai tineri ucenici ai săi să citească mereu, să prindă drag de cărți și să învețe, iar apoi să discute între ei, mărturisind-L pe Hristos, așa cum se pricep și-i îndeamnă jarul inimii. „Nu poți să iubești ce nu înțelegi și nu înțelegi ce nu iubești”, zice Părintele, amintindu-și că aceleași vorbe i le-a spus Preasfințitului Galaction Stângă, pe atunci un tânăr firav și tăcut. Student la teologie fiind, Galaction venea la Crasna în vacanțe, oferindu-se să fie ghid și cântăreț la strană, pentru ca în timpul liber să participe la înaltele convorbiri duhovnicești ce aveau loc între Călugări și invitații Mănăstirii: Duhovnici și Profesori de Teologie, de talia Părinților Bordașiu, Stoica, Ioanichie, Galeriu, Bădoiu, Arsenie Papacioc, Monahi trăitori în Athos sau chiar teologi romano-catolici, uimiți să descopere în Ortodoxie fervoarea rugăciunii și a unui misticism demult pierdut prin alte părți. „Preasfințitului Galaction nu i-am vorbit niciodată de călugărie și nici nu i-am iscodit în vreun fel gândul. L-am lăsat să se cerceteze singur, așa cum lași vinul să se așeze și să-și câștige aromele vechimii. Într-o bună zi, tânărul Galaction a venit și nu a mai vrut să plece. Hotărât și fără alte vorbe. La fel s-a întâmplat și cu alți frați ai noștri…Căci nu tu alegi să rămâi la Crasna, ci Mănăstirea te alege pe tine”.
Dacă îl întrebi cum se face că de la Crasna au plecat șase Episcopi și nenumărați Stareți, Părintele surâde încurcat. „S-ar zice că am mână bună la oameni. De fapt, nu e niciun secret. Îmi place să fiu grădinar de oameni, să-i îngrijesc și să-i aleg cu tot dragul. Când cineva dorește să vină la Mănăstire, mă uit la el. Îl cântăresc atent și-i dau ascultare după firea lui. La unele Mănăstiri există obiceiul ca ultimul venit să facă treburile cele mai grele, să îngrijească de oi sau de vaci. Mi se pare o greșeală. O fi omul măsura lucrului, dar și lucrul e pe măsura omului. Cum să pun un orășean nedeprins cu munca fizică să fie văcar? Cum să dau ascultare prin rotație, așa cum se face în alte Mănăstiri? Vacile își știu stăpânul. Îl simt, îl miros, îl știu după călcătura sa, după tăria glasului său. Nu e bine să le schimbi îngrijitorul. Cine are drag de animale, să rămână lângă ele! Cine are drag de cărți, să le îngrijească!…De multe ori le spun ucenicilor mai râvnitori, care vor ascultări și munci grele: «Nu știți ce cereți! În Mănăstire ați venit nu ca să fiți grăjdari, ci Slujitori ai lui Dumnezeu»”[7].
PS Ambrozie Meleacă (într-un interviu al său din 17 aprilie 2019): În Mănăstirea de la Crasna – dar nu numai acolo – am găsit foarte mulți Părinți nevoitori și buni îndrumători pe calea aceasta a viețuirii monahale. Am amintit deja câțiva Părinți, la care aș adăuga pe Părintele Stareț Galaction Stângă, pe Părintele Nicodim Dimulescu, cât și pe Părintele Teofil Belea, ori Pantelimon…Pentru cumințenia și așezarea duhovnicească a acestora, foarte mulți tineri teologi veneau la Mănăstirea Crasna și nu puțini dintre ei erau aceia care și ră- mâneau în obște spre a se închinovia, devenind mai târziu Monahi și chiar Ierarhi cum sunt, de pildă: Teofan Savu, Teodosie Petrescu, Galaction Stângă, Ciprian Spiridon și Sebastian Pașcanu, astăzi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Și, pentru că m-ați întrebat despre asta, vă pot spune că relațiile care s-au păstrat între viețuitorii din aceeași Mănăstire, respectiv din Crasna, nu sunt diferite și nu sunt altcumva decât cele existente între toți membrii Sfântului Sinod. Ele sunt unele normale, deci frățești, căci, vă reamintesc, membrii Sfântului Sinod au depus aceleași jurăminte la chemarea la Arhierie – pe Sfânta Evanghelie – așa încât relațiile de sinodalitate sunt unele frățești, în Duhul Sfânt, niciunul dintre noi nefiind mai presus decât celălalt decât, poate, în dragoste și în slujire! În rest, sunt doar chestiuni ce țin în exclusivitate de administrarea bisericească, indubitabil necesară și ea[8].
PFP Teoctist Arăpașu (în predica la întronizarea PS Galaction Stângă la Alexandria): Episcopul Galaction este un Episcop blând, stăpânit de darul rugăciunii și al dragostei[9].
Maria Bogdan (într-un articol din 2014): În 1961, printr-un decret al regimului comunist, Schitul Crasna a fost transformat în «Biserică izolată, monument istoric Crasna», aparținând Parohiei Izvoarele. Și a rămas astfel vreme de șapte ani, cu un singur viețuitor, fratele Pavel Angelescu, alias Protosinghelul Pantelimon, care a trăit în pustietate și s-a îngrijit de bunurile sale până când Patriarhul Justinian Marina îi trimite aici pe Ieromonahii Ghedeon Bunescu (Stareț între anii 1967-1976) și Nicodim Dimulescu (Stareț din 1999 până în 2010). Cei doi, cărora li s-au adăugat, mai târziu, Stareții Galaction Stângă și Sebastian Pașcanu, au reînceput o uriașă muncă de reconstrucție și extindere a Schitului, fiind considerați autorii renașterii celei mari a Mănăstirii, reparând stăreția veche, construind chilii noi, o gospodărie-anexă, ateliere și un imobil administrativ[10].
Pr. Adrian Drăghici: Părintele Episcop Galaction este un apostol misionar, un om blând și având o eleganță apostolică, sădind peste tot pacea cu cuvântul său. Preasfinția sa ne este pildă de smerenie, de dragoste, de îndelungă-răbdare, de înțelepciune și de bună învoire[11].
Un Preot din Teleorman (la împlinirea vârstei de 60 de ani): În persoana Preasfințitului Galaction se poate citi lecția conducătorului eficient, care coboară în mijlocul echipei și știe truda fiecăruia. Preasfințitul ne-a învățat lecția libertății pentru comuniune. Așezarea de-a stânga sau de-a dreapta Ierarhului Galaction la Slujbă sunt lecții de practică liturgică asumate de fiecare dintre noi[12]. Smerenia Preasfințitului te face să înțelegi că împlinirea cuvintelor Evangheliei nu este un ideal utopic. Naturalețea smereniei Preasfințitului te face să crezi că în prezența Preasfinției sale se desfășoară un training de comunicare eficientă în care importanță are celălalt. Valoarea cuvintelor sale rezidă în ceea ce creează în oameni și nu în cantitatea lor.
Preasfințitul Galaction știe să facă din fiecare întâlnire cu un om un moment fericit, pentru că oamenii mari sunt mari pentru că știu să fie mici, să fie smeriți. Preasfințitul este omul discreției totale. Reușește performanța de a fi mereu la curent cu veacul, fără a fi mai puțin respectuos cu tradiția. Preasfințitul Galaction este omul care știe să fie sobru atunci când momentul o impune și destul de „lumesc” pentru a nu te face să te simți stânjenit de ceea ce spui într-o clipă de emoție sau de entuziasm[13].
Pr. Adrian Drăghici (la 15 ani de Episcopat): Preasfințitul Părinte Galaction este Ierarhul rugător permanent și necondiționat. În tot ceea ce face se dezvăluie dragostea și stăruința sa, perseverența, credința și smerenia sa. Preasfinția sa este ziditorul vieții monahale din Teleorman, până acum zidindu-se 13 Mănăstiri în Episcopatul său[14]. Părintele Episcop Galaction este icoana vie a dragostei lui Dumnezeu pentru noi, este Părintele ce veghează nevoințele, ostenelile și bucuriile noastre, dăruindu-se tuturor pe măsura trebuințelor fiecăruia[15].
Pr. Prof. Dr. Marin Ciulei (la 5 ani de Episcopat): Preasfințitul Părinte Galaction, ca Arhiereu tânăr, s-a arătat Părinte duhovnicesc cu bogată experiență. Spre înfrumusețarea sufletelor creștinilor din Eparhia sa, acesta a săvârșit Liturghii arhierești în fiecare Parohie (în unele și de două sau trei ori), a târnosit și resfințit peste 20 de Biserici, a sfințit opt locuri pentru ridicarea unor noi Sfinte Locașuri și a pus temelia pentru alte patru[16]. A pus bazele revistei eparhiale Biserica Ortodoxă în anul 1999, pentru ca să fie, în cuvintele sale, „un ghid sau o călăuză spirituală pentru cunoașterea dreptei credințe”[17].
[1] Cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2016/09/02/predica-ips-teofan-savu-de-la-alexandria-1-septembrie-2016/.
[2] Cf. https://www.youtube.com/watch?v=k-MHdYb2V9s.
[3] Cf. https://www.youtube.com/watch?v=F8KNv1TGbXg.
[4] I-am solicitat această mărturie în mod personal și mi-a răspuns în scurt timp cu bucurie, fapt pentru care îi mulțumesc Părintelui Ionel Bibelea și de această dată.
[5] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Elis_Râpeanu.
[6] Profesor Elis Râpeanu, Doctor în Filologie, Oameni care te schimbă, 3 aprilie 2023, cf. https://www.revistaromaniamare.ro/oameni-care-te-schimba-22.
[7] Sorin Preda, Mănăstirea florilor: Crasna, cf. http://arhiva.formula-as.ro/2006/721/spiritualitate-39/manastirea-florilor-crasna-7076.
[8] Ing. Cătălin Ion, Interviu în exclusivitate cu PS Părinte Episcop Ambrozie al Giurgiului: la 50 de ani de viață și la 13 ani de la întronizare, cf. https://lacasuriortodoxe.ro/articole/22899-interviu-in-exclusivitate-cu-ps-parinte-episcop-ambrozie-al-giurgiului-50-de-ani-de-viata-si-13-ani-de-la-intronizare.html.
[9] Cf. Episcopia Alexandriei și Teleormanului, Biserici din Teleorman, Ed. Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2000, p. 11.
[10] Maria Bogdan, Mănăstirea Crasna, două secole de pavăză a munților, 2 aprilie 2014, cf. https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/1562-manastirea-crasna-doua-secole-de-pavaza-muntilor.html.
[11] Pr. Adrian Drăghici, Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos, 17 mai, ziua de naștere a Preasfințitului Părinte Episcop Galaction, în rev. Biserica Ortodoxă, anul IX, nr. 1, ianuarie-iunie 2007, Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2007, p. 240.
[12] Un Preot din Teleorman, Gânduri smerite la școala sincerității. Preasfințitul Episcop Galaction la împlinirea celor 60 de ani, în rev. Biserica Ortodoxă, anul XV, nr. 1, ianuarie-iunie [2013], Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2013, p. 265.
[13] Idem, p. 266-267.
[14] Pr. Adrian Drăghici, 15 ani de arhipăstorită zidire spirituală, în rev. Biserica Ortodoxă, anul XIII, Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 14.
[15] Idem, p. 16.
[16] Pr. Prof. Dr. Marin Ciulei, Împlinirea a cinci ani de la înființarea Episcopiei Alexandriei și Teleormanului și de la întronizarea primului ei Arhipăstor, Preasfințitul Părinte Galaction Stângă, în rev. Biserica Ortodoxă, anul III, nr. 2, iulie-decembrie 2001, Ed. Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2002, p. 191.
[17] Idem, p. 191-192.