Epistola către Romei, cap. 12, cf. BYZ
1. Așadar, vă rog pe voi, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu [διὰ τῶν οἰκτιρμῶν τοῦ Θεοῦ], să dăruiți trupurile voastre jertfă vie [παραστῆσαι τὰ σώματα ὑμῶν θυσίαν ζῶσαν], sfântă [ἁγίαν], bine-plăcută lui Dumnezeu [εὐάρεστον τῷ Θεῷ], slujirea voastră cea rațională [τὴν λογικὴν λατρείαν ὑμῶν],
2. și a nu vă conforma/ potrivi [să nu vă conformați/ potriviți] veacului acestuia [καὶ μὴ συσχηματίζεσθαι τῷ αἰῶνι τούτῳ], ci a vă transfigura/ schimba [să vă transfigurați/ schimbați cu] înnoirea minții voastre [ἀλλὰ μεταμορφοῦσθαι τῇ ἀνακαινώσει τοῦ νοὸς ὑμῶν], spre a cerca voi ce [este] voia lui Dumnezeu cea bună și bine-plăcută și deplină.
3. Căci zic, prin harul cel care mi-a fost dat mie [διὰ τῆς χάριτος τῆς δοθείσης μοι], [la] tot celui fiind în[tre] voi, a nu gândi prea înalt despre care trebuie a gândi [μὴ ὑπερφρονεῖν παρ᾽ ὃ δεῖ φρονεῖν], ci a gândi întru a fi cu mintea sănătoasă [ἀλλὰ φρονεῖν εἰς τὸ σωφρονεῖν], precum Dumnezeu i-a împărțit fiecăruia măsura credinței [ἑκάστῳ ὡς ὁ Θεὸς ἐμέρισεν μέτρον πίστεως].
4. Căci, precum într-un trup multe mădulare avem, iar toate mădularele nu au aceeași lucrare,
5. așa cei mulți un trup suntem în Hristos [οὕτως οἱ πολλοὶ ἓν σῶμά ἐσμεν ἐν Χριστῷ], iar fiecare mădulare unul altuia [ὁ δὲ καθ᾽ εἷς ἀλλήλων μέλη].
6. Și având harisme după harul cel care ne-a fost dat nouă [în multe] feluri [Ἔχοντες δὲ χαρίσματα κατὰ τὴν χάριν τὴν δοθεῖσαν ἡμῖν διάφορα], fie profeție, după mărimea credinței [κατὰ τὴν ἀναλογίαν τῆς πίστεως],
7. fie slujire, în[tru] slujire, fie cel care învață, în[tru] învățătură,
8. fie cel care încurajează, în[tru] încurajare, [fie] cel care împarte, în[tru] dărnicie, [fie] cel care este proistos [ὁ προϊστάμενος][1], în[tru] râvnă, [fie] cel care miluiește, în[tru] veselie.
9. Dragostea neipocrită/ nefățarnică [Ἡ ἀγάπη ἀνυπόκριτος][să vă fie], detestând/ urând [lucrul] cel rău [ἀποστυγοῦντες τὸ πονηρόν] [și] lipindu-vă [lucrului] celui bun [κολλώμενοι τῷ ἀγαθῷ]!
10. [Cu] iubire frățească unul spre altul [fiți] iubitori [Τῇ φιλαδελφίᾳ εἰς ἀλλήλους φιλόστοργοι], [cu] cinste unul pe altul considerați-vă mai buni [τῇ τιμῇ ἀλλήλους προηγούμενοι]!
11. [Cu] râvnă [fiți], nu leneși! [Cu] duhul fierbând [τῷ πνεύματι ζέοντες], Domnului slujindu-I,
12. în[tru] nădejde bucurându-vă, în[tru] necaz răbdând, în[tru] rugăciune stăruind,
13. nevoilor Sfinților fiind părtași, iubirea de străini urmând.
14. Binecuvântați pe cei care vă prigonesc pe voi! Binecuvântați și nu blestemați!
15. [Trebuie] a vă bucura cu cei care se bucură [Χαίρειν μετὰ χαιρόντων] și a plânge cu cei care plâng [καὶ κλαίειν μετὰ κλαιόντων]!
16. Aceeași unul spre altul gândind [Τὸ αὐτὸ εἰς ἀλλήλους φρονοῦντες], nu cele înalte gândind, ci [cu] cele smerite unindu-ne. Nu fiți înțelepți de la voi înșivă!
17. Nimănui rău pentru rău dând [Μηδενὶ κακὸν ἀντὶ κακοῦ ἀποδιδόντες], gândind mai înainte cele bune înaintea tuturor oamenilor [προνοούμενοι καλὰ ἐνώπιον πάντων ἀνθρώπων].
18. Dacă [este] posibil [Εἰ δυνατόν], [precum] cel [cu cei] dintre voi [τὸ ἐξ ὑμῶν], cu toți oamenii fiind în pace [μετὰ πάντων ἀνθρώπων εἰρηνεύοντες].
19. Nu răzbunându-vă pe voi înșivă, iubiților, ci dați loc urgiei [ἀλλὰ δότε τόπον τῇ ὀργῇ][2]! Căci a fost scris: „«A Mea [este] răzbunarea, Eu voi răsplăti», zice Domnul”.
20. Așadar, dacă are să flămânzească vrăjmașul tău, hrănește-l pe el! Dacă are să înseteze, adapă-l pe el! Căci, făcând aceasta, cărbuni de foc vei îngrămădi pe capul său [ἄνθρακας πυρὸς σωρεύσεις ἐπὶ τὴν κεφαλὴν αὐτοῦ].
21. Nu te birui de rău, ci biruie cu [lucrul] cel bun pe rău!
[1] Cel pus înaintea, în fruntea tuturor, cel care este mai marele unei Biserici.
[2] Nu vă răzbunați pe voi înșivă, ci lăsați urgia lui Dumnezeu să vă răzbune!