Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [40]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
III. Cartea a treia a Exaimeronului
Căci voi pune toate apele, pe pământ și în cer, cu mult mai prejos sub picioarele Bisericii, care a fost [mai înainte] rănită. Și ridic și înalț mai presus de orice putere și orice stăpânire[1] trupul firii umane slăbite, care a fost izgonită și lipsită de izvorul vieții din Paradis[2]. Eu, Hristos, care M-am pogorât pentru ea, o arăt [stând] pe tron de Heruvimi înaintea feței lui Dumnezeu[3]. Eu, Dumnezeu, zic: „Să se adune apa de sub cer într-o adunare și să se arate uscatul!”[4]. Vreau ca pământul uscat să se arate în toată frumusețea sa înaintea cerului.
Deci, pentru ea, „semănătorul a ieșit a semăna”[5] și ca să ude și să cultive pământul uscat. Sămânța era gata: era Evanghelia[6]. Semănătorul era zelos: căci era Hristos. Lucrătorii erau gata: Apostolii Săi[7]. Iar secerătorii s-au arătat adevărați: învățătorii[8]. Boii sunt pregătiți, căci trag Crucea[9]. Jugul este așezat bine și nu strânge grumazul[10]. Spicele cresc și se prevede o mare recoltă de virtuți.
Câmpiile neamurilor sunt netede și curate la suflet, gata de seceriș[11]. Aria de treierat a Bisericii e largă[12]. Brazdele sunt drepte, căci Botezătorul le-a săpat. „Faceți roade”, zice el, „vrednice de pocăință”[13]. Iar pământurile sunt roditoare[14].
4. Așadar: să se descopere uscatul și să se arate![15]. Doar atunci temeliile lui, slăbite de șuvoaiele care s-au năpustit și s-au vărsat în jurul său, pot să fie întărite cu putere de munții cei sfinți ai credinței[16]. Doar atunci pot Eu să-l întăresc cu apele Botezului[17]. Atunci el, care odinioară era uscat și lipsit de orice adăpare dumnezeiască, se va ridica și se va bucura de ploaia Botezului său[18]. Atunci, la această împodobire a sa, munții de la țară se vor clătina de bucurie[19]. Dealurile din orașe vor sălta[20]. Turmele neamurilor se vor bucura. Iar marea împotrivitoare va fugi. O, marea cea rea, amară și necredincioasă! Dar râul Iordanisului, care botează popoarele, îi va întoarce îndărăt pe cei care fug de el și care nu vor primi Botezul său[21].
De aceea, Profetul zice despre Dumnezeu: „Când cutremură El adâncul mării, cine va îndura răgetul valurilor ei?”[22]. Dar „Tu stăpânești puterea mării și mișcarea valurilor ei Tu o îmblânzești”[23].
Profetul Ionas era preînchipuire a Ta. Când el a fost aruncat în mare, a adus liniștirea furtunii furioase, care era înfometată de moarte[24]. Și la fel Tu ai adus liniștea în locul idolatriei, care însemna naufragiul întregii lumi. Ionas a fost de asemenea închipuire a morții și învierii Tale, adormind în corabie, ca Tine pe lemnul Crucii Tale[25]. Iar după somnul lui, Ionas a fost aruncat în abis, ca în adâncul gropii Iadului, și în pântecele chitului[26]. Asemenea s-a întâmplat cu Tine, după răstignire[27].
Iar Ionas apoi a dăruit corăbiei navigare lină [mai departe], arătând astfel o tipologie simbolică a mântuirii dăruite celor care plutesc în corabia Bisericii. Căci Tu ai chemat și ai zis: „«Să se adune apa de sub cer într-o adunare și să se arate uscatul!». Și a fost așa”[28].
[1] Cf. Fac. 3, 23.
[2] Cf. Ef. 1, 21-22.
[3] Cf. Iez. 10, 1; Evr. 9, 24.
[4] Fac. 1, 9.
[5] Mc. 4, 3; Lc. 8, 5; cf. Mt. 13, 3.
[6] Cf. Lc. 8, 11.
[7] Cf. Mt. 9, 37 – 10, 4.
[8] Cf. Mt. 13: 30, 39.
[9] Cf. Mt. 10, 38; 11, 29; 16, 24; Mc. 8, 34; Lc. 9, 23; 14, 27.
[10] Cf. Mt. 11, 29-30.
[11] Cf. In. 4, 35.
[12] Cf. Mt. 3, 12; Lc. 3, 17.
[13] Lc. 3, 8.
[14] Cf. Mt. 13, 23; Mc. 4, 20; Lc. 8, 15;
[15] Cf. Fac. 1, 9.
[16] Cf. Ps. 86, 1.
[17] Cf. Ps. 135, 6.
[18] Cf. Ps. 64, 11.
[19] Cf. Ps. 97, 8.
[20] Cf. Ps. 113, 4.
[21] Cf. Ps. 113, 3.
[22] Ps. 64, 8 (în Codex Sinaiticus, manu correctoris).
[23] Ps. 88, 10.
[24] Cf. Ionas 1, 15.
[25] Cf. Ionas 1, 5; Mt. 8, 24; Mc. 4, 38; Lc. 8, 23.
[26] Cf. Ionas 1, 15; 2, 1.
[27] Cf. Mt. 12, 40.
[28] Fac. 1, 9.