Epistola către Romei, cap. 15, cf. BYZ
1. Și datori suntem noi, cei tari, a purta slăbiciunile celor neputincioși și a nu plăcea nouă înșine.
2. Fiecare [dintre] noi aproapelui să placă întru [lucrul] cel bun spre zidire!
3. Căci și Hristos nu a plăcut Lui Însuși [Καὶ γὰρ ὁ Χριστὸς οὐχ Ἑαυτῷ ἤρεσεν], ci, precum a fost scris: „Ocările celor care te ocărăsc pe Tine au căzut asupra Mea”.
4. Căci câte mai înainte a[u] fost scris[e], spre a noastă învățătură mai înainte a[u] fost scris[e], pentru ca prin răbdare [ἵνα διὰ τῆς ὑπομονῆς] și prin mângâierea Scripturilor nădejde să avem [καὶ διὰ τῆς παρακλήσεως τῶν Γραφῶν τὴν ἐλπίδα ἔχωμεν].
5. Iar Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă dea vouă aceeași a gândi unii față de alții după Hristos Iisus,
6. pentru ca împreună, cu o gură, să-L slăviți pe Dumnezeu și pe Părintele Domnului nostru Iisus Hristos.
7. De aceea, primiți-vă unii pe alții, precum și Hristos v-a primit pe voi [καθὼς καὶ ὁ Χριστὸς προσελάβετο ὑμᾶς], spre slava lui Dumnezeu!
8. Și zic: Pe Hristos Iisus slujitor a fi fost făcut [L-a făcut] tăierii împrejur pentru adevărul lui Dumnezeu, spre [ca] să adeverească făgăduințele părinților,
9. iar neamurile să-L slăvească pe Dumnezeu pentru milă[1], precum a fost scris: „Pentru aceasta mă voi mărturisi Ție în[tre] neamuri și voi cânta numelui Tău”.
10. Și iarăși zice: „Veseliți-vă, neamurilor, cu poporul Său!”.
11. Și iarăși: „Lăudați pe Domnul toate neamurile și lău- dați-L pe El toate popoarele!”.
12. Și iarăși Isaias [Ἠσαΐας] zice: „Va fi rădăcina lui Iesse [Ἰεσσαί] și Cel care se ridică a stăpâni neamurile. În El neamurile vor nădăjdui [ἐπ᾽ Αὐτῷ ἔθνη ἐλπιοῦσιν]”.
13. Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria și pacea în[tru] a crede, spre a prisosi voi în nădejde, în[tru] puterea Duhului Sfânt [ἐν δυνάμει Πνεύματος Ἁγίου].
14. Și am fost încredințat [πέπεισμαι], frații mei, și eu însumi pentru voi, că și voi sunteți plini de bunătate [ὅτι καὶ αὐτοὶ μεστοί ἐστε ἀγαθωσύνης], plini de toată cunoașterea [πεπληρωμένοι πάσης γνώσεως], putând și unii pe alții a vă sfătui [δυνάμενοι καὶ ἄλλους νουθετεῖν].
15. Și mai cu îndrăzneală v-am scris vouă, fraților, în parte, ca să vă amintesc vouă, pentru harul care mi-a fost dat mie de la Dumnezeu,
16. spre a fi eu slujitorul lui Iisus Hristos întru neamuri, preoțind[2] Evanghelia lui Dumnezeu [ἱερουργοῦντα τὸ Εὐαγγέλιον τοῦ Θεοῦ], pentru ca să fie aducerea neamurilor bine-plăcută, sfințită cu Duhul Sfânt [ἡγιασμένη ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ].
17. Așadar, am laudă în Hristos Iisus [pe] cele către Dumnezeu[3].
18. Căci nu voi îndrăzni a grăi ceva [din] care nu a lucrat Hristos prin mine [Οὐ γὰρ τολμήσω λαλεῖν τι ὧν οὐ κατειργάσατο Χριστὸς δι᾽ ἐμοῦ], spre ascultarea neamurilor, [cu] cuvântul și [cu] lucrul,
19. în[tru] puterea semnelor și a minunilor [ἐν δυνάμει σημείων καὶ τεράτων], în[tru] puterea Duhului lui Dumnezeu [ἐν δυνάμει Πνεύματος Θεοῦ], astfel încât eu, de la Ierusalim și împrejur, până la Illiricon[4], să împlinesc Evanghelia lui Hristos [πεπληρωκέναι τὸ Εὐαγγέλιον τοῦ Χριστοῦ].
20. Și așa, năzuind a binevesti [φιλοτιμούμενον εὐαγγελίζεσθαι], [dar] nu unde a fost numit Hristos[5], pentru ca să nu zidesc pe temelie străină,
21. ci, precum a fost scris: „Cărora nu a fost vestit [nu li s-a vestit] despre El, vor vedea și care nu au auzit, vor înțelege”.
22. De aceea și eram împiedicat de multe [ori] să vin către voi.
23. Dar acum, nemaiavând loc[6] în ținuturile acestea și poftă având să vin către voi de mulți ani,
24. ca, dacă am să merg spre Spania [Σπανία], voi veni către voi. Căci nădăjduiesc, trecând, să vă văd pe voi și de către voi să fiu trimis înainte [mai departe] acolo, [după ce] de voi, mai întâi, în parte, am să mă satur.
25. Iar acum merg spre Ierusalim, slujindu-le Sfinților [διακονῶν τοῖς Ἁγίοις].
26. Căci au binevoit Macedonia [Μακεδονία] și Ahaia [Ἀχαΐα] un ajutor oarecare să facă pentru săracii Sfinților celor din Ierusalim [κοινωνίαν τινὰ ποιήσασθαι εἰς τοὺς πτωχοὺς τῶν Ἁγίων τῶν ἐν Ἱερουσαλήμ].
27. Căci au binevoit și datori le sunt lor. Căci dacă [cu] cele duhovnicești ale lor s-au împărtășit neamurile [Εἰ γὰρ τοῖς πνευματικοῖς αὐτῶν ἐκοινώνησαν τὰ ἔθνη], datori sunt și în cele trupești să le slujească lor [ὀφείλουσιν καὶ ἐν τοῖς σαρκικοῖς λειτουργῆσαι αὐτοῖς].
28. Așadar, aceasta a sfârșit și a pecetluit rodul lor acesta [și] voi trece prin voi[7] spre Spania.
29. Și am cunoscut că, venind către voi, voi veni spre plinirea binecuvântării, a Evangheliei lui Hristos.
30. Și vă rog pe voi, fraților, prin Domnul nostru Iisus Hristos și prin iubirea Duhului [καὶ διὰ τῆς ἀγάπης τοῦ Πνεύματος], împreună să vă luptați [cu] mine în rugăciunile pentru mine către Dumnezeu [συναγωνίσασθαί μοι ἐν ταῖς προσευχαῖς ὑπὲρ ἐμοῦ πρὸς τὸν Θεόν],
31. pentru ca să fiu izbăvit de cei neascultători din Iudea [Ἰουδαία] și pentru ca slujirea mea cea întru Ierusalim bine-plăcută să le fie Sfinților [καὶ ἵνα ἡ διακονία μου ἡ εἰς Ἱερουσαλὴμ εὐπρόσδεκτος γένηται τοῖς Ἁγίοις]!
32. Pentru ca să vin către voi cu bucurie, prin voia lui Dumnezeu, și să mă odihnesc împreună cu voi[8].
33. Iar Dumnezeul păcii [să fie] cu voi toți! Amin.
[1] Pentru mila lui Dumnezeu față de ele.
[2] Slujind ca Preot.
[3] Am laudă întru El pentru cele pe care le fac pentru El.
[4] De la forma de N. Ἰλλυρικόν, pentru că în text e forma de G.
[5] Unde a fost vestit deja.
[6] Nemaiavând loc aici în care să nu fi propovăduit.
[7] Voi trece prin ținutul vostru spre Spania.
[8] Să mă odihnesc și să mă bucur duhovnicește împreună cu voi.