Faptele Apostolilor, cap. 5, cf. BYZ
1. Iar un om oarecare, Ananias [Ἀνανίας][cu] numele, împreună cu Sapfira [Σάπφιρα], [cu] femeia sa, a[u] vândut un ogor [κτῆμα].
2. Și a pus deoparte din preț, [și] a cunoscut împreună [aceasta] și femeia sa, și a adus o oarecare parte[1] [și] lângă picioarele Apostolilor a pus-o[2].
3. Iar Petros i-a zis: „Anania [Ἀνανία][3], pentru ce a umplut Satanas inima ta [διὰ τί ἐπλήρωσεν ὁ Σατανᾶς τὴν καρδίαν σου], [ca] să minți tu pe Duhul Sfânt [ψεύσασθαί σε τὸ Πνεῦμα τὸ Ἅγιον] și să pui tu deoparte din prețul câmpului?
4. [Oare] nu, rămânând, ție îți rămânea și, vândut, [oare nu] în a ta putere era? Pentru ce ai pus în inima ta lucrul acesta[4]? Nu ai mințit oamenilor [Οὐκ ἐψεύσω ἀνθρώποις], ci lui Dumnezeu [ἀλλὰ τῷ Θεῷ]”.
5. Și auzind Ananias cuvintele acestea, a căzut [și] a murit. Și a fost frică mare în toți cei care aud [auzeau] acestea.
6. Și s-au ridicat cei mai tineri [și] s-au îngrijit de el și l-au scos afară [și] l-au îngropat.
7. Și a fost ca [la] trei ceasuri răstimpul și femeia sa, [care] nu a cunoscut [ce] a fost făcut [care nu cunoscuse ceea ce s-a făcut], a intrat.
8. Și i-a răspuns ei Petros: „Zi-mi mie, dacă pentru atâta ați vândut câmpul?”. Și ea i-a zis: „Da, pentru atâta!”.
9. Și Petros a zis către ea: „Pentru ce ați fost înțeleși voi [ca] să ispitiți Duhul Domnului [Τί ὅτι συνεφωνήθη ὑμῖν πειράσαι τὸ Πνεῦμα Κυρίου]? Iată, picioarele celor care l-au îngropat pe bărbatul tău [sunt] la ușă și te vor scoate afară [și] pe tine!”.
10. Și a căzut îndată lângă picioarele sale[5] și a murit. Și au intrat tinerii [și] au aflat-o pe ea moartă și au scos-o afară [și] au îngropat-o cu bărbatul ei.
11. Și a fost frică mare în toată Biserica [Καὶ ἐγένετο φόβος μέγας ἐφ᾽ ὅλην τὴν Ἐκκλησίαν] și în toți cei care aud [auzeau] acestea.
12. Iar prin mâinile Apostolilor se făcea[u] semne [σημεῖα] și minuni [τέρατα] multe în popor; și erau toți împreună în porticul lui Solomon [Σολομών].
13. Iar [din] ceilalți nimeni [nu] îndrăznea a li se alătura lor, dar poporul îi mărea pe ei.
14. Și mai mult se adăugau crezând Domnului, mulțimi de bărbați și de femei,
15. astfel încât pe străzi a aduce [îi aduceau] pe cei bolnavi și a pune [îi puneau] pe paturi și saltele [ἐπὶ κλινῶν καὶ κραββάτων], pentru ca, venind Petros, măcar umbra să-i umbrească unuia [dintre] ei [κἂν ἡ σκιὰ ἐπισκιάσῃ τινὶ αὐτῶν].
16. Și se aduna și mulțimea cetăților celor dimprejur întru Ierusalim, aducându-i pe cei bolnavi și pe cei tulburați de duhurile cele necurate [καὶ ὀχλουμένους ὑπὸ πνευμάτων ἀκαθάρτων], care erau vindecați toți.
17. Și s-a ridicat arhiereul și toți cei împreună cu el – cea fiind erezia sadducheilor [ἡ οὖσα αἵρεσις τῶν σαδδουκαίων] – [căci] au fost umpluți de invidie
18. și și-au pus mâinile lor peste Apostoli[6] și i-au pus pe ei în paza temniței.
19. Dar Îngerul Domnului, prin noapte[7], a deschis ușile temniței, și i-a scos afară pe ei [și] le-a zis:
20. „Mergeți, și cei care ați fost stând, grăiți poporului în templu toate cuvintele vieții acesteia [πάντα τὰ ῥήματα τῆς ζωῆς ταύτης]!”.
21. Și, [când] au auzit [acestea], au intrat de dimineață [ὑπὸ τὸν ὄρθρον] întru templu și învățau[8]. Și a mers arhiereul și cei împreună cu el, au chemat împreună sinedrionul [συνέδριον]/ sinedriul și toată bătrânimea fiilor lui Israil, și au trimis întru temniță [ca] să-i aducă pe ei.
22. Dar slujitorii care au mers nu i-au aflat pe ei în temniță; și s-au întors [și] au vestit,
23. zicând că: „Temnița am aflat-o închisă cu toată paza [Τὸ μὲν δεσμωτήριον εὕρομεν κεκλεισμένον ἐν πάσῃ ἀσφαλεία] și străjerii stați [stând] înaintea ușilor; dar au deschis, [iar] înăuntru pe nimeni n-au aflat”.
24. Și dacă au auzit cuvintele acestea, și preotul și căpetenia templului și arhiereii erau foarte nedumeriți despre ei [διηπόρουν περὶ αὐτῶν], [gândind] ce să fie aceasta.
25. Dar a venit oarecare [și] le-a vestit lor că: „Iată, oamenii pe care i-ați pus în temniță sunt în templu, au stat [stând] și învățând pe popor!”.
26. Atunci s-a dus căpetenia, împreună cu slujitorii, [și] i-a[u] adus pe ei[9], [dar] nu cu forța, căci se temeau de popor, ca să nu-i ucidă cu pietre.
27. Și i-au adus pe ei [și] au stat în sinedriu. Și i-a întrebat pe ei arhiereul,
28. zicându-le: „Nu [cu] poruncă v-am poruncit vouă a nu învăța în numele Acestuia [μὴ διδάσκειν ἐπὶ τῷ ὀνόματι Τούτῳ[10]]? Și, iată, ați umplut Ierusalimul de învățătura voastră [πεπληρώκατε τὴν Ἱερουσαλὴμ τῆς διδαχῆς ὑμῶν] și voiți să aduceți asupra noastră sângele Omului acestuia [καὶ βούλεσθε ἐπαγαγεῖν ἐφ᾽ ἡμᾶς τὸ αἷμα τοῦ Ἀνθρώπου τούτου]!”.
29. Și a[u] răspuns Petros și Apostolii [și] au zis: „Lui Dumnezeu trebuie a asculta mai mult decât oamenilor [Πειθαρχεῖν δεῖ Θεῷ μᾶλλον ἢ ἀνθρώποις].
30. Dumnezeul părinților noștri L-a înviat pe Iisus, pe Care voi L-ați omorât, L-ați spânzurat pe lemn.
31. Pe Acesta, Dumnezeu Începătorul și Mântuitorul, L-a înălțat [întru] dreapta Sa [ὕψωσεν τῇ δεξιᾷ Αὐτοῦ], [ca] să-i dea pocăință lui Israil și iertarea păcatelor [δοῦναι μετάνοιαν τῷ Ἰσραὴλ καὶ ἄφεσιν ἁμαρτιῶν].
32. Iar noi suntem martorii Săi, ai cuvintelor acestora, dar și Duhul Sfânt, pe Care L-a dat Dumnezeu celor care Îi ascultă Lui [Ὃ ἔδωκεν ὁ Θεὸς τοῖς πειθαρχοῦσιν Αὐτῷ]”.
33. Iar ei, auzind, erau înfuriați și se sfătuiau să-i omoare pe ei.
34. Și s-a ridicat oarecare fariseu în sinedriu, [cu] numele Gamaliil [Γαμαλιήλ], învățător de lege [νομοδιδάσκαλος], cinstit [la] tot poporul [τίμιος παντὶ τῷ λαῷ], [care] a poruncit afară pe scurt ce să le facă Apostolilor.
35. Și a zis către ei: „Bărbați israilitei/ israeliți, luați aminte la voi înșivă, [la] ce aveți a face, asupra oamenilor acestora!
36. Căci mai înainte de aceste zile s-a ridicat Tevdas [Θευδᾶς], zicând el însuși a fi cineva [λέγων εἶναί τινα ἑαυτόν], [cu] care a fost chemat numărul ca la 400 de oameni; care a fost omorât și toți câți erau crezând lui au fost risipiți și au fost întru nimic.
37. După acesta s-a ridicat Iudas Galileos [Ἰούδας ὁ Γαλιλαῖος]/ Galileanul în zilele recensământului [ἐν ταῖς ἡμέραις τῆς ἀπογραφῆς] și a despărțit popor destul dinapoia sa; și acela a pierit și toți câți erau crezând lui au fost risipiți.
38. Și acestea acum vă zic vouă: Depărtați-vă de oamenii aceștia și lăsați-i pe ei! Că[ci], dacă are să fie de la oameni sfatul sau lucrul acesta, va fi nimicit;
39. dar dacă este de la Dumnezeu, nu puteți să-l nimiciți pe el, ca nu cumva și luptători împotriva lui Dumnezeu să vă aflați [μήποτε καὶ θεομάχοι εὑρεθῆτε]”.
40. Și au fost crezându-i lui. Și i-au chemat pe Apostoli [și] i-au bătut [și] le-a poruncit a nu grăi în numele lui Iisus [μὴ λαλεῖν ἐπὶ τῷ ὀνόματι τοῦ Ἰησοῦ] și i-a eliberat pe ei.
41. Atunci ei mergeau, bucurându-se de la fața sinedriului, că[ci] pentru numele lui Iisus au fost învredniciți să fie necinstiți [ὅτι ὑπὲρ τοῦ ὀνόματος τοῦ Ἰησοῦ κατηξιώθησαν ἀτιμασθῆναι].
42. Și toată ziua, în templu și prin casă [ἐν τῷ ἱερῷ καὶ κατ᾽ οἶκον], nu încetau învățându-L și bine-vestindu-L pe Iisus Hristos!
[1] O oarecare parte din bani, din prețul vânzării.
[2] Dar el a prezentat-o ca fiind întreaga sumă obținută.
[3] Forma de vocativ.
[4] Pentru ce ai pus în inima ta gândul ca să faci lucrul acesta?
[5] Ale Sfântului Apostol Petros.
[6] Cu sensul că i-au prins, i-au sechestrat.
[7] În timpul nopții.
[8] Propovăduiau poporului.
[9] Pe Sfinții Apostoli.
[10] În numele lui Hristos Dumnezeu.