Ieșirea, cap. 7, cf. LXX
1. Și Domnul a zis către Moisis, zicându-i: „Iată, te-am dat pe tine dumnezeu lui Farao, iar Aaron, fratele tău, îți va fi ție Profet!
2. Și tu îi vei grăi lui toate câte îți poruncesc ție, iar Aaron, fratele tău, va grăi către Farao, astfel încât să-i trimită pe fiii lui Israil din pământul său.
3. Dar Eu voi întări [σκληρυνῶ][1] inima lui Farao și voi înmulți semnele Mele și minunile în pământul Egiptosului
4. și nu vă va asculta pe voi Farao. Și voi pune mâna Mea peste Egiptos și voi scoate cu puterea Mea pe poporul Meu, pe fiii lui Israil, din pământul Egiptosului cu răzbunare mare
5. și vor cunoaște toți egiptii/ egiptenii că Eu sunt Domnul, întinzând mâna pe[ste] Egiptos, și îi voi scoate pe fiii lui Israil din mijlocul lor”.
6. Și a[u] făcut Moisis și Aaron, precum le-a poruncit lor Domnul, așa au făcut.
7. Și Moisis era de 80 de ani, iar Aaron, fratele său, [era] de 83 de ani, când a[u] grăit către Farao.
8. Și Domnul a zis către Moisis și Aaron, zicându-le:
9. „Și de are să grăiască către voi Farao, zicându-vă: «Dați-ne nouă semn sau minune!», și [atunci] vei zice lui Aaron, fratelui tău: «Ia toiagul și aruncă-l pe el la pământ, înaintea lui Farao și înaintea slujitorilor săi, și va fi șarpe [δράκων]”!».
10. Și a[u] intrat Moisis și Aaron înaintea lui Farao și a slujitorilor săi și au făcut așa, precum le-a poruncit lor Domnul și a aruncat Aaron toiagul înaintea lui Farao și a slujitorilor săi și s-a făcut șarpe.
11. Și i-a chemat împreună Farao pe sofiștii Egiptosului [τοὺς σοφιστὰς Αἰγύπτου] și pe vrăjitori și au făcut și vrăjitorii egiptenilor [οἱ ἐπαοιδοὶ τῶν αἰγυπτίων][cu] vrăjile lor în același chip.
12. Și au aruncat fiecare toiagul său și s-au făcut șerpi, dar toiagul lui Aaron a înghițit toiegele acelora.
13. Și s-a întărit inima lui Farao și nu i-a ascultat pe ei, precum le-a grăit lor Domnul.
14. Și a zis Domnul către Moisis: „A fost îngreuiată inima lui Farao [ca] să nu trimită poporul.
15. Mergi către Farao de dimineață! Iată, el iese la apă și vei sta întâmpinându-l lui [pe el] la buza râului, iar toiagul, cel care a fost întors întru șarpe, vei lua în mâna ta!
16. Și vei zice către el: «Domnul, Dumnezeul evreilor, m-a trimis pe mine către tine, zicându-mi: <Trimite poporul Meu, pentru ca să-Mi slujească Mie în pustiu! Și, iată, nu ai ascultat până la aceasta!>».
17. Acestea zice Domnul: «În[tru] aceasta vei cunoaște că Eu [sunt] Domnul. Iată, Eu bat [cu] toiagul cel din mâna Mea în apa ce [este] în râu și se va schimba întru sânge!
18. Și peștii ce [sunt] în râu vor muri și se va împuți râul și nu vor [mai] putea egiptenii să bea apă din râu»”.
19. Și Domnul a zis către Moisis: „Zi lui Aaron, fratelui tău: «Ia toiagul tău și întinde mâna ta pe[ste] apele Egiptosului și pe[ste] râurile lor și pe[ste] șanțurile lor și pe[ste] mlaștinile lor și pe[ste] toată apa lor împreună adunată și va fi sânge!»! Și a fost sânge în tot pământul Egiptosului și în lemne și în pietre.
20. Și au făcut așa Moisis și Aaron, precum le-a poruncit lor Domnul. Și a ridicat [Aaron] toiagul său [și] a lovit apa cea din râu înaintea lui Farao și înaintea slujitorilor săi și s-a schimbat toată apa cea din râu întru sânge
21. și peștii cei din râu au murit și s-a împuțit [ἐπώζεσεν] râul și nu puteau egiptenii să bea apă din râu și era sânge în tot pământul Egiptosului.
22. Și au făcut în același chip și vrăjitorii egiptenilor [cu] vrăjile lor și a fost întărită inima lui Farao și nu i-a ascultat pe ei, precum a zis Domnul.
23. Și a fost întorcându-se Farao [și] a intrat întru casa sa și nu a stat mintea sa nici în aceasta [καὶ οὐκ ἐπέστησεν τὸν νοῦν αὐτοῦ οὐδὲ ἐπὶ τούτῳ][2].
24. Și au săpat toți egiptenii împrejurul râului, astfel încât să bea apă, dar nu puteau să bea apă din râu.
25. Și au fost împlinindu-se 7 zile după [ce a fost] să lovească Domnul râul.
26. Și Domnul a zis către Moisis: „Intră către Farao și vei zice către El! «Acestea zice Domnul: <Trimite poporul Meu, pentru ca să-Mi slujească Mie!
27. Iar de nu voiești tu să-l trimiți, iată, Eu lovesc toate hotarele tale [cu] broaște [Ἐγὼ τύπτω πάντα τὰ ὅριά σου τοῖς βατράχοις]!
28. Și va vărsa[3] râul broaște[4] [καὶ ἐξερεύξεται ὁ ποταμὸς βατράχους] și, s-au suit [suindu-se], vor intra întru casele tale și întru cămările paturilor tale și pe paturile tale și întru casele slujitorilor tăi și ale poporului tău și în aluaturile tale și în cuptoarele tale.
29. Și pe tine și pe slujitorii tăi și pe poporul tău vor sui broaștele>».
[1] O voi împietri, o voi învârtoșa.
[2] Nu s-a oprit să se gândească la ceea ce i s-a spus și la ceea ce a văzut.
[3] Cu sensul de a vomita.
[4] Broaște vii.