Omagiul Preasfințitului Părinte Galaction [4]

Arhimandritul Serafim Baciu și Preotul Eugen-Cătălin Păunescu (editori), Rugăciune și jertfă. Omagiu Preasfințitului Părinte Galaction la împlinirea a 70 de ani, Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2023, 527 p.

*

Protos. Benedict Mihalcea: l-a cunoscut în 1994 la Crasna, p. 175.

Protos. Benedict Sbârnău: l-a tuns în Monahism la Crasna în 1995, iar în 1996 l-a hirotonit Ieromonah, p. 177. Episcopul Galaction este Duhovnicul său, p. 177. „Este îngăduitor, poate chiar prea îngăduitor”, p. 178.

Protos. Ciprian Florea: a fost paracliser la Catedrala Patriarhală, p. 180; l-a tuns în Monahism, apoi l-a hirotonit Ierodiacon și Ieromonah, p. 181; „mi-a dat sarcina stăreției, un dar și o misiune grea”, p. 181.

Protos. Calinic Stan: „Preasfințitul este sfios și atent, cu gesturi calme, dar precise, mereu cu chipul senin, chiar dacă uneori este obosit. De fiecare dată slujește fără grabă, cu multă răbdare”, p. 184.

Protos. Sava Vintilă: l-a întâlnit în 1994, pe când el era medic, p. 191. „L-am privit întotdeauna ca pe un dascăl al rugăciunii, care m-a încredințat că a-ți închina întreaga viață lui Dumnezeu înseamnă a trăi permanent, ziua și noaptea, înaintea Lui și împreună cu El”, p. 192.

Protos. Andrei Hlatcu: l-a cunoscut în 1992 la Crasna, p. 193. „Era cel dintâi la biserică, slujea de trei, patru ori pe săptămână Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Cu multă dragoste ne ajuta să ne îndreptăm atunci când greșeam”, p. 194.

Protos. Clement Mircea: l-a cunoscut pe Starețul Galaction tocmai când dădea Mantia de Stareț viitorului Episcop Sebastian Pașcanu, p. 196. „Părintele Nicodim [Dimulescu] a intrat în mănăstire de la 13 ani și jumătate, iar Preasfinția Sa de la 18 ani, ca seminarist, a mers în toate vacanțele, dar și în practică, la Mănăstirea Crasna, ca imediat după studii să se dedice cu totul vieții monastice”, p. 198. „Pe vremea când era stareț al acestei mănăstiri, în mica sa chiliuță, se petrecea zilnic sau în fiecare noapte, un gest care zugrăvește clar personalitatea sa austeră, smerită și iubitoare de carte. Pentru că locul era prea mic în chilioara sa, ziua, toate cărțile sale (erau foarte multe), stăteau pe pat cât timp dumnealui alerga neobosit pentru nevoile mănăstirii, iar noaptea, punea cărțile pe podea, ca să poată să se odihnească câteva ore”, p. 199.

Protos. Evloghie Ceaușu: l-a cunoscut la Crasna, p. 200. „De multe ori, de nenumărate ori, înainte de Sfânta Liturghie îl vedeam la Proscomidie, cu epitrahilul pus pe după gât și pomenind pomelnicele mănăstirii alături de ceilalți slujitori sau, atunci când aceștia lipseau, fiind la alte ascultări (îndeobște la spovedit), Preasfinția Sa primea pomelnicele de la credincioși și le pomenea. Stătea de vorbă cu toată lumea și toată lumea dorea să stea de vorbă cu Preasfinția Sa”, p. 201.

Ieroschim. Prodromos de la Mănăstirea Țigănești: l-a cunoscut în 1998, p. 203; „înzestrat de Bunul Dumnezeu cu blândețe, discernământ și înțelegere, cu răbdare și smerenie”, p. 204.

Protos. Augustin Mîzgoiu: l-a cunoscut la Crasna, p. 206.

Ierom. Celestin Chirilă: l-a cunoscut la Crasna în 1992, p. 209; „Toată Săptămâna Mare a slujit Părintele Galaction. Pentru mine a fost ceva deosebit. Sfinția Sa era cel care venea primul la biserică și pleca cel de pe urmă. În Sâmbăta Mare la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, am văzut ceva deosebit: a început slujba cu veșminte cernite, dar în timpul slujbei, s-a schimbat cu unele luminate, după o veche tradiție”, p. 210.

„Odată intrat la Schitul Crasna, primul meu duhovnic a fost părintele Paulin Lecca (sfinția sa a viețuit o perioadă în Schitul Crasna). După plecarea lui, l-am avut duhovnic pe Părintele Stareț Galaction. Ne spovedea o dată pe săptămână și ne insufla dragostea pentru Sfintele Slujbe”, p. 211.

„Purta întotdeauna haine simple, iar pantofii erau foarte uzați. Vorbea convingător, pe înțelesul tuturor, iar eu tare îmi mai doream ca aceste cuvinte să fie auzite și de credincioșii din satul meu. În acea perioadă, Părintele Galaction era și exarh a mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor. Pleca la birou marți dimineață și se întorcea joi seară sau vineri dimineață. Venea pe jos 10 km, de la gara din Homorâciu. Această nevoință o făcea în fiecare săptămână. Când era în Schit, slujea de fiecare dată. Erai cu totul captivat și învăluit în harul Sfântului Duh, în timpul slujbelor pe care le oficia Sfinția Sa”, p. 211.

I-a fost naș de Călugărie pe 14 octombrie 1994, p. 212.

Ierom. Damian Bulz: l-a hirotonit Ieromonah, p. 213.

Stavrofora Mitrodora Gligor: l-a cunoscut pe când era frate de Mănăstire, în 1977, p. 214; l-a reîntâlnit la Techirghiol, la cursul de ghizi, p. 215; după 1998 a venit în Episcopia noastră și atunci „i-am descoperit o altă latură, [pe] aceea de părinte ocrotitor și iubitor”, p. 215.

„O trăire specială însă, am observat la săvârșirea slujbei de tundere în monahism. Se simte cum își trăiește propria tundere și nu rareori l-am surprins lăcrimând în timpul acestora. Ceea ce este foarte special însă, la bunul nostru părinte, este faptul că urcarea în treapta superioară a ierarhiei nu l-a schimbat ca om. A rămas același călugăr smerit și râvnitor, dar cu mai multe griji, cu mai multe responsabilități”, p. 216.