Omagiul Preasfințitului Părinte Galaction [5]

Arhimandritul Serafim Baciu și Preotul Eugen-Cătălin Păunescu (editori), Rugăciune și jertfă. Omagiu Preasfințitului Părinte Galaction la împlinirea a 70 de ani, Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2023, 527 p.

*

Stareța Atanasia Ciorbagiu: Episcopul Galaction este „modelul omului plin de bunătate și de smerenie”, p. 218.

Pr. Costin Spiridon: l-a cunoscut în 1983, p. 220; pe când era Exarh la București, Părintele Galaction era omul punctualității, de aceea l-au poreclit: „Părintele exact”, p. 221.

Episcopul Galaction este „foarte atent la detalii, un erudit, cu un gust pentru frumos desăvârșit, un iubitor de frumos și un acrivic colecționar, foarte atent în relațiile cu oamenii, un doritor și cultivator al păcii, folosind adesea ironia ca dojană, în locul certei. Un mare rugător și ascet, și un neîntrecut liturghisitor al celor sfinte, cu o neobosită dragoste pentru slujirea la Sfântul Altar”, p. 222.

M-a citat, fără să mă pomenească: „Spunea cineva că Preasfințitul Părinte Galaction este un om frumos când zâmbește, când este bucuros, și atunci bucuria sufletului i se citește pe chip. Dar și când este adâncit în gânduri și îndurerat, când sufletul său suferă, suferința i se poate citi pe față”, p. 222.

Pr. Ciprian Ion Ioniță: i-a fost Părinte duhovnicesc timp de 17 ani de zile, p. 225.

Diac. Octavian Nicu: i-a fost elev la seminar, p. 226; mama Episcopului Galaction, prezentă la hirotonia sa întru Episcop, i-a cerut Patriarhului Teoctist să îl mute la Slobozia, ca să se reîntoarcă acasă, p. 227; Episcopul Galaction este „un om de vocație”, p. 228; „I-a plăcut să învețe și să studieze manifestând permanentă statornicie în a-și desăvârși pregătirea intelectuală, mai ales cea teologică”, p. 228.

„Țin să mai menționez, privitor la Preasfinția Sa și prezența discretă, dar activă și demnă în cadrul ședințelor Sfântului Sinod, când pe un ton blând și cu propuneri sau observații bine gândite, reușea să se facă înțeles și să suscite interesul plenului. În asemenea situații era un factor de echilibru și armonie. Știu, de altfel, că aceasta este și manevra de lucru în cadrul cancelariei eparhiale și al întregii Eparhii, în duhul blândeții, al înțelegerii și al grijii părintești față de toți. Din acest punct de vedere, nu știu dacă știe să ridice tonul sau să folosească cârja arhierească așa după cum îi este menirea”, p. 230.

Părintele Vasile Godron m-a uimit cu detaliile despre profesorii și colegii săi. Nu s-a mai reținut, ca de obicei, și bine a făcut.

„Patriarhul Justinian [Marina] venea foarte des la Radu Vodă, fie în școală, cu prilejul unor serbări, fie în biserică, atât în vremea șantierului, cât și după ce biserica s-a deschis cultului, în anul 1972-73. Mie îmi era atât de drag să-l văd de aproape, cu barbă mare și albă, cu o față ce radia numai bunătate și cu o privire vie, pătrunzătoare. Nu-mi venea să cred că eu, un pui de mocan din Nordul Ardealului, am privilegiul să stau atât de aproape de Patriarhul Țării!”, p. 233.

Episcopul Galaction e „serios, sobru, discret, liniștit, conștiincios, cult, senin, altruist, un bun coleg. Având și studii liceale la bază, cu un avans consistent de cultură generală, în același timp conștiincios, inteligent și harnic, s-a situat în toți anii pe primul loc la învățătură. Premiantul de necontestat al anului, pe merite incontestabile! La ascultare, ori în examinările scrise (extemporale, teze) răspundea de nota 10, cu rare excepții. Iar când un profesor sau altul adresa câte o întrebare în clasă, fie de cultură generală laică, fie teologică, deseori era singurul care știa răspunsul. La astfel de întrebări, privirile noastre se îndreptau instantaneu spre banca lui. Însă, poziția de lider nu-l făcea să fie mândru ori distant. Dimpotrivă, era un exemplu de modestie și bună frățietate”, p. 242.

A participat la intrarea în Monahism a Părintelui Galaction și a plâns la tunderea lui, p. 244. „La întâlnirile din 10 în 10 ani, ori la altele în grupuri mai restrânse, ori la înmormântările și parastasele unor colegi, deși i s-a dat mereu toată întâietatea cuvenită, nu a părăsit niciodată poziția de coleg modest și apropiat”, p. 245.

Pr. Aurel Mihai: a fost făcut Stareț la 27 de ani, pe 1 aprilie 1980, p. 248; s-a născut la 30 de km depărtare de satul Episcopului Galaction, p. 251.

„Eram plăcut surprins de dialogurile pline de nostalgie și bucuria revederii din cadrul acestor întâlniri. Îmi amintesc cum toți colegii de seminar ai Preasfinției Sale i se adresau cu smerenia și condescendența pe care le presupunea treapta ierarhică, iar ierarhul de astăzi le răspundea cu bunătate, blândețe, îmbrățișându-i cu dragoste, depănând frumoasele amintiri de seminar. Simțeam un fior când vedeam cu câtă evlavie Preasfințitul Părinte Galaction, în calitate de lider recunoscut pentru meritele sale între colegii clasei din care făcuse parte, se adresa dascălilor de Seminar”, p. 251.

A fost Diacon între 1995-2001, p. 252.

Pr. Domin Adam: l-a cunoscut pe la 10-12 ani, adică prin anii 1977-1979, p. 255; ca Stareț la Crasna: „Vorbea atât de frumos, avea o ținută impecabilă morală, fizică…, și cel mai mult mă impresiona dicția perfectă pe care o avea atunci când citea rugăciuni în cadrul slujbelor bisericești sau făcea pomeniri zeci de minute cu voce tare”, p. 256-257.

Pr. Marin Ciulei: m-a citat în p. 263-264. „Apologet oral prin excelență, Preasfinția Sa a fost mai parcimonios în cuvântul scris pe hârtie, deși Pastoralele, Predicile și diversele alocuțiuni au fost consemnate și în scris spre moștenirea „celor viitoare neamuri”. Cred că și-a dorit mai mult să scrie în inimile păstoriților săi, după exemplul Mântuitorului Hristos, Care a scris doar câteva cuvinte pe nisip”, p. 266.

Pr. Emil-Nedelea Cărămizaru: a participat la întronizarea sa, p. 275.

Pr. Grigore Vulcănescu: i-a fost consilier până în 2012, p. 280.

Pr. Liviu Zamfir: Episcopul Galaction „nu a nedreptățit pe nimeni, încredințând tuturor inima sa largă”, p. 282; „este un sfătuitor și nu judecător”, p. 284.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *