Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [43]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
III. Cartea a treia a Exaimeronului
3. În zilele din decembrie și ianuarie, râul Nil se retrage și renunță la toate pretențiile asupra pământului Egiptului. Dar în luna lui iunie, începe să vină năvalnic; și în tot timpul acestei luni și în următoarea, în iulie, se umflă. În august și în toată luna lui septembrie, acoperă întregul Egipt ca o mare. Și pământul, care mai devreme era arabil, devine navigabil. Apoi, în octombrie și noiembrie, cum am spus, apa începe treptat să scadă. Iar în luna decembrie și în tot ianuarie, Nilul revine la matca sa firească.
4. Așadar, vedem că înaintea nașterii lui Hristos, Egiptul avea o față tristă: cu ochi cețoși, uscat/ sterp, deprimat și deloc frumos. Apoi, după nașterea lui Hristos și venirea Lui în Egipt (înaintea oricărui altui loc), apele s-au retras imediat. Iar pământul a fost făcut frumos și adăpat. Câmpiile au încolțit, crângurile s-au încununat, iar culturile au înflorit. Satele au fost date la iveală și s-au arătat, ca din adâncul mării. Iar apele s-au adunat întru adunările lor[1] și întru canalele și șuvoaiele lor.
Când vedem că aceste lucruri se petrec astfel în Egipt, desigur că este drept să cugetăm următoarele. Cuvântul lui Dumnezeu, la început, a fost Creatorul cerului și al pământului[2]. Apoi El însuși S-a întrupat și, în trup, a cercetat Egiptul[3]. Când l-a văzut întunecat și înecat de rău, a strigat întru puterea Sa ca Dumnezeu. Și, precum odinioară apelor întregului pământ, așa și acum apelor egiptene, în fiecare an, până la sfârșitul veacului, El le zice, după revărsarea Nilului: „Să se adune apa” – care este pe fața întregului pământ al Egiptului – „întru adunările lor” din nou „și să se arate uscatul!”[4].
Atunci, El a îngrădit duhurile întunericului și le-a izgonit pe ele din Egipt. Acum, în fiecare sezon, după revărsare, El alungă apele, ca să-i amintească lui [Egiptului] și nouă, în fiecare an, că El este Creatorul lumii și Cel care a eliberat Egiptul de întuneric și înșelăciune[5].
Dacă Cuvântul lui Dumnezeu a creat „toate în înțelepciune”[6], aceasta înseamnă că El nu a creat nimic nelalocul său sau fără scop. Și dacă El „pe toate le poate”[7], atunci nu ar fi cu neputință pentru Dumnezeul cel Atotputernic să adape și să potolească Egiptul cu ploaie din cer, așa cum face în tot restul pământului. [Tocmai] de aceea, Dumnezeu chiar l-a făcut pe el mai concav[8] decât pe tot restul pământului[9] de sub cer – sau [cel puțin] așa am fost învățați de către cei care au scris despre geometria[10] lumii.
[1] Cf. Fac. 1, 9.
[2] Cf. In. 1: 1, 3.
[3] Cf. Mt. 2, 14.
[4] Cf. Fac. 1, 9.
[5] Egiptul a fost convertit de către Sfinții Apostoli și Ucenicii lor la Creștinism, devenind o mare țară creștină, în primele secole, Patriarhia de Alexandria fiind printre primele ale lumii, iar pământul Egiptului umplându-se de Mănăstiri (cu zeci de mii de viețuitori) și de sihaștri. Învățăturile unor mari Părinți egipteni (Sfântul Climis al Alexandriei, Sfântul Antonios cel Mare, Sfântul Arsenios cel Mare, Sfântul Macarios Egipteanul, Sfântul Sisois cel Mare, Sfântul Pafnutios, Sfântul Chirilos al Alexandrei și mulți, mulți alții) sunt citite de ortodocși cu evlavie până astăzi.
[6] Ps. 103, 24.
[7] Înț. lui Sal. 7, 27.
[8] Forma țării.
[9] Decât orice altă țară.
[10] Sau geografia.