Acatistele și alte poeme ale Fericitului Ieroschimonah Daniil Tudor [46]
Preasfânta Fecioară construiește în noi „scară cu pragul în inima ce se închină”, dăruind „pace dezlegată de toată puzderia de gând” (pacea duhovnicească a minții și a sufletului), „luminiș suitor al unei minți desțărmurite” (lumină a minții care se dezlimitează, deschizându-i-se orizonturi la care mintea omenească lipită de pământ nici nu visează), „vedere în duh a tainelor necovârșite”, necunoscute vreodată de oameni, și „iluminarea din inimă” cea „de nedestăinuit”, care nu poate fi descrisă în cuvinte (Icosul al XI-lea).
Condacul al XII-lea o numește „Amma [Maică] împărătească a sufletului meu”, autorul cerând liniștirea și odihnirea „sub adăpostul chipului tău”, al Sfintei sale Icoane, „marea pace a odihnei săltătoare”, a odihnei pline de bucurie suprapământească, pe care o revarsă „unda harului” ei, a celei ce este „izvor pecetluit” (Cânt. Cânt. 4, 12).
În fine, Icosul al XII-lea o înfățișează pe Preasfânta Maică a Domnului ca fiind nu numai Mângâietoare, ci și luptătoare împotriva a toată răutatea și păcatul și pedepsitoare a acestora: „Tu ești dumnezeiește de lină și smerită,/ dar precum vorbește Cântarea Cântărilor,/ tu ești și nespus de dreaptă și de cumplită,/ «ca niște oștiri sub steagurile lor» (Cânt. Cânt. 6, 9 sau 6, 10)[1]./ Ești clară, ești senină, ești ascuțită/ ca un paloș neîmblânzitor [neîmblânzit]” împotriva celor nepocăiți și plini de cruzime și cinism.
Ea este cea care păzește „predania de taină a Cuvântului” și „gnoza cea curată” (învățătura cea adevărată și dreaptă), împreună cu „spița ta toată” de Sfinți, „Arhistratega cea mare a războaielor nevăzute”, lăuntrice, și „ochi care ocrotești dintru dulcea asprime”, pentru că are deopotrivă dulceața milostivirii și asprimea luptei și a pedepsirii celor întăriți în păcat.
Ultimul Condac, al XIII-lea, este o rugăciune pentru ca cea care este „Maică a Domnului” și „Maică a omului” să primească „ca douăzeci și patru de alăute și potire/ această închinăciune a noastră”, adică cele 12 condace și 12 icoase al Acatistului. Iar Preasfânta Stăpâne să poarte rugăciunea aceasta „către Preasfânta Treime”.
[1] În Biblia Ortodoxă 1914: „Cine este aceasta, care se ivește ca zorile, frumoasă ca luna, aleasă ca soarele, îngrozitoare ca oștile rânduite la război” (Cânt. Cânt. 6, 9).