Ieșirea, cap. 8, cf. LXX
1. Și Domnul a zis către Moisis: „Zi lui Aaron, fratelui tău: «Întinde [cu] mâna toiagul tău pe[ste] râuri și pe[ste] șanțuri și pe[ste] mlaștini și scoate broaștele!»!”.
2. Și Aaron a întins mâna pe[ste] apele Egiptosului și a scos broaștele și a fost suindu-se broasca și a acoperit pământul Egiptosului.
3. Și au făcut în același chip și vrăjitorii egiptenilor [cu] vrăjile lor și au scos broaște pe pământul Egiptosului.
4. Și a chemat Farao pe Moisis și pe Aaron și le-a zis: „Rugați-vă pentru mine către Domnul și să ia broaștele de la mine și de la poporul meu și voi trimite poporul și are să jertfească Domnului!”.
5. Și Moisis a zis către Farao: „Rânduiește către mine, când am să mă rog pentru tine și pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, [ca] să nimicească broaștele de la tine și de la poporul tău și din casele voastre, fără numai în râu vor fi rămânând!”.
6. Și el a zis: „Întru [ziua] de mâine!”. [Și] i-a zis: „După cum ai zis, ca să cunoști că nu este altul afară de Domnul [οὐκ ἔστιν ἄλλος πλὴν Κυρίου].
7. Și vor fi luate broaștele de la tine și din casele voastre și din gospodării și de la slujitorii tăi și de la poporul tău, fără numai în râu vor fi rămânând”.
8. Și a[u] ieșit Moisis și Aaron de la Farao și Moisis a strigat către Domnul pentru porunca broaștelor [περὶ τοῦ ὁρισμοῦ τῶν βατράχων], precum a rânduit Farao.
9. Iar Domnul a făcut precum a zis Moisis. Și au murit broaștele din case și din gospodării și de pe câmpuri.
10. Și le-au adunat pe ele grămezi-grămezi [θιμωνιὰς θιμωνιάς] și s-a împuțit pământul [καὶ ὤζεσεν ἡ γῆ].
11. Și a văzut Farao că s-a făcut răcorire [ἀνάψυξις][1][și] a fost îngreuiată inima sa și nu i-a ascultat pe ei, precum a grăit Domnul.
12. Și Domnul a zis către Moisis: „Zi lui Aaron: «Întinde [cu] mâna toiagul tău și lovește țărâna pământului [τὸ χῶμα τῆς γῆς] și vor fi țânțari [σκνῖφες] și în[tre] oameni și în[tre] dobitoace și în tot pământul Egiptosului!»!”.
13. Atunci a întins Aaron [cu] mâna toiagul și a lovit țărâna pământului și s-au făcut țânțari și în[tre] oameni și în[tre] dobitoace și în toată țărâna pământului s-au făcut țânțari în tot pământul Egiptosului.
14. Și au făcut în același chip și vrăjitorii [cu] vrăjile lor, [ca] să scoată țânțar și nu puteau. Și s-au făcut țânțari în[tre] oameni și în[tre] dobitoace.
15. Atunci, vrăjitorii i-au spus lui Farao: „Degetul lui Dumnezeu este acesta [δάκτυλος Θεοῦ ἐστιν τοῦτο]!”. Și a fost întărită inima lui Farao și nu i-a ascultat pe ei, precum a grăit Domnul.
16. Și Domnul a zis către Moisis: „Scoală-te dis-de-dimineață și stai înaintea lui Farao! Și, iată, el va ieși la apă! Și vei zice către el: «Acestea zice Domnul: <Trimite poporul Meu, pentru ca să-Mi slujească Mie în pustiu!
17. Iar de nu ai să voiești să-l trimiți pe poporul Meu, iată, Eu voi trimite pe[ste] tine și pe[ste] slujitorii tăi și pe[ste] poporul tău și pe[ste] casele voastre muscă-câinească [κυνόμυιαν] și vor fi umplute casele egiptenilor de muscă-câinească și întru pământul în care sunt pe el!
18. Și voi slăvi în ziua aceea pământul Ghesem [Γεσεμ], în care poporul Meu urmează pe el, în care nu va fi acolo musca-câinească, pentru ca să vezi că eu sunt Domnul, Domnul a tot pământul [ὁ Κύριος πάσης τῆς γῆς].
19. Și voi da deosebire între poporul Meu și între poporul tău, iar în [ziua] de mâine va fi semnul acesta pe pământ>»”.
20. Și Domnul a făcut așa. Și a venit musca-câinească mulțime întru casele lui Farao și întru casele slujitorilor săi și întru tot pământul Egiptosului și a fost nimicit cu totul pământul de musca-câinească.
21. Și a chemat Farao pe Moisis și pe Aaron, zicându-le: „Ați mers [Mergând], jertfiți Dumnezeului vostru în pământ[ul acesta]!”.
22. Și a zis Moisis: „Nu [este] cu putință să fie așa, căci urâciuni le [sunt] egiptenilor, [dacă] vom jertfi Domnului Dumnezeului nostru. Căci dacă avem să jertfim urâciunile egiptenilor înaintea lor vom fi omorâți cu pietre.
23. Cale de trei zile vom merge întru pustiu și vom jertfi Domnului Dumnezeului nostru, precum ne-a zis nouă”.
24. Și a zis Farao: „Eu vă voi trimite pe voi și jertfiți Domnului Dumnezeului vostru în pustiu, dar nu departe vă veți întinde să mergeți! Atunci, rugați-vă pentru mine către Domnul!”.
25. Și Moisis i-a zis: „Aceasta [voi face]: eu voi ieși de la tine și mă voi ruga către Dumnezeu și va pleca musca-câinească de la tine și de la slujitorii tăi și de la poporul tău [în ziua] de mâine. Să nu adaugi încă, Farao, să înșeli [și nu cumva] să nu trimiți poporul să jertfească Domnului!”.
26. Și a ieșit Moisis de la Farao și s-a rugat către Dumnezeu.
27. Iar Domnul a făcut precum a zis Moisis. Și a luat musca-câinească de la Farao și de la slujitorii săi și de la poporul său și nu a fost rămânând niciuna [καὶ οὐ κατελείφθη οὐδεμία].
28. Și Farao și-a îngreuiat inima sa și în vremea aceasta [καὶ ἐπὶ τοῦ καιροῦ τούτου] și nu a voit să trimită poporul.
[1] Că s-a ușurat de pedeapsa lui Dumnezeu.