Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [48]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
Cartea a patra a Exaimeronului
II. 1. Mai înainte de a analiza acest fragment, este nevoie să cercetăm felul cum [primele] trei zile s-au scurs nedesăvârșite și nedepline. Pe de-o parte, aveau lumină. Pe de altă parte, nu aveau soarele și luna sau mulțimea stelelor. Părea [ca noaptea] să fie o noapte adâncă și neagră asupra lor; [iar] ziua lor era nedeplină și neluminată. Nu aveau soarele, care este sursa luminii pentru cer și pământ și care strălucește peste toate.
Așadar, ce învățăm din acestea? Și de ce a fost așezată cea de-a patra zi drept prima zi desăvârșită și deplină? Să ascultăm, vă rog!
2. Mai înainte de a veni Hristos și de a străluci, au existat între oameni trei legi, trei moduri de viețuire prin poruncă sfântă și dumnezeiască.
La început, în prima creație, Dumnezeu i-a dat lui Adam o sclipire de înțelegere: legea poruncii Sale[1].
Apoi, în al doilea așezământ, după potop, când Dumnezeu a scos din nou pământul din ape și a rezidit creația Sa, a dat o a doua lege. Aceasta a fost către Noe și era formată din mai multe porunci și învățături. Dumnezeu chiar a numit așezământul dat lui Noe legământ[2].
În fine, în a treia zi, a fost dat așezământul de pe Muntele Sina. De aceea, Israil a fost curățit trei zile și a fost și a fost condus înainte, atunci când a primit legea[3].
Așadar, au fost trei rânduri de porunci și moduri de viețuire, în umanitate. Primul a fost modul de a viețui în legea dată lui Adam (înainte de lege), al doilea [a fost] modul de viețuire în legea dată lui Noe, iar al treilea, modul de viețuire după ce legea i-a fost dată lui Moisis.
Dar toate acestea erau nedesăvârșite. Umbra adâncă a necredinței încă stăpânea, ca o noapte sau ca o negură, până când a început să lumineze mulțimea Apostolilor și a învățătorilor [creștini]. Adică a stelelor strălucind peste pământ.
Acestea [trei] au fost mai înainte de a răsări soarele dreptății lui Hristos[4], cu luna Bisericii ca Mireasă a Lui. De aceea, înainte de cea de a patra zi, Dumnezeu a făcut trei zile care erau nedesăvârșite: fără soare și fără lună.
3. Această a patra zi a fost prima zi desăvârșită din lume. De aceea, la a patra strajă din noapte a venit Hristos umblând pe mare, peste valuri, la Apostolii Săi[5]. Fuseseră loviți de o furtună și în primejdie de a pieri în marea lumii[6]. Și de aceea El vine la Ucenicii Săi, când noi suntem amenințați de duhurile întunericului și de uraganul necredinței.
Pentru aceasta, ca o preînchipuire pentru noi, Dumnezeu l-a mântuit pe Israil în mare, devreme, la ceasul al patrulea al dimineții[7]. Căci noi suntem poporul Său, pe care l-a salvat din mâna răului diavol, a lui Farao[8] [Satanas], în a patra zi, cea dintâi zi desăvârșită. Aceasta s-a petrecut după Învierea Sa în a treia zi, atunci când El, Soarele dreptății[9], a răsărit din mormânt. El a fost Cel profețit prin acest soare creat în a patra zi de Dumnezeu.
Da, pentru că soarele a venit întru existență în a patra zi, se arată nouă ca o taină străină și vrednică de cercetare.
[1] Cf. Fac. 2, 16-17.
[2] Cf. Fac. 8, 15 – 9, 11.
[3] Cf. Ieș. 9, 10-11; 19, 16 – 20, 17.
[4] Cf. Mal. 3, 20 (4, 2).
[5] Cf. Mt. 14, 24-25; Mc. 6, 48; In. 6, 18-19.
[6] Cf. Mt. 8, 25; Mc. 4, 38; Lc. 8, 24.
[7] Cf. Ieș. 14, 24.
[8] Cf. Ieș. 14, 30.
[9] Cf. Mal. 3, 20 (4, 2).