Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [49]

Traduceri patristice

vol. 6

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

Cartea a patra a Exaimeronului

4. Lumina care a fost răspândită în cele trei zile anterioare și care a fost împrăștiată în tot universul, reprezintă [simbolic] lumina Treimii necreate, care a fost mai înainte [de toate]. Aceasta[1] era pretutindeni: nu era niciun loc lipsit de prezența sa.

Apoi, în a patra zi, discul solar a fost meșteșugit. Iar lumina anterioară, care era prezentă pretutindeni, a fost subjugată lui. Această arată [simbolic] cum lumina dumnezeiască a putut fi pusă deoparte, ca într-un disc, la prima umbrire prin păcatul lui Adam, dar apoi a strălucit prin unirea cu Dumnezeu în persoana [lui Hristos].

Desigur, aceasta era firea umană, care fusese necinstită. Fiul lui Dumnezeu a scos-o din toată umanitatea Sa întunecată și a îmbrățișat-o. Dar chiar și așa, El nu era limitat și era dincolo de a putea fi circumcis [în spațiu și timp]. Tot așa cum lumina, deși a fost pusă în soare în cea de-a patra zi, era în continuare prezentă pretutindeni și se răspândea pe tot pământul, la fel și lumina Dumnezeirii, chiar și după Întrupare, nu a devenit limitată și nu s-a micșorat.

Hristos Dumnezeu privește către și luminează și dă viață tuturor lucrurilor. Chiar dacă lumina lui Dumnezeu Cuvântul a fost ascunsă în trup, totuși, din acel trup luminează lumea.

5. Cea de-a patra zi a văzut plinirea soarelui, care simbolizează întruparea lui Hristos. Această zi a arătat cu claritate că desăvârșirea tuturor lucrurilor bune se va vedea când Steaua, ca dintr-un nor strălucitor, va răsări din Fecioară: atotluminătoarea Stea de dimineață a lui Iacov[2], Steaua care a avut o stea ca vestitoare a Sa, pentru a deștepta mintea încețoșată a Magilor[3].

Tetrada umple o decadă. Căci monada împreună cu diada alcătuiește triada. Plus trei se ridică la hexadă. Adăugând tetrada se împlinește numărul zece. Astfel, numărul patru este numit productiv/ lucrător. Din părțile sale desfăcute în unități [unu, doi, trei, patru], se formează numărul zece.

III. 1. Așadar, cea de-a patra zi spune următoarele:

„De vreme ce aduc în minte numărul zece, arăt în mod clar că desăvârșirea tuturor lucrurilor bune se va arăta și va străluci în omenire când Hristos se va uni cu firea întunecată a omului, așa după cum lumina a fost unită cu discul întunecat în mine”.

Multe am încă a vă spune[4], lucruri care privesc numărul patru în creație, pentru că întreaga creație a trupurilor cerești este adusă la un loc și orânduită prin acest număr: zic de numărul patru. Prin acest model, acest număr ne învață pe noi că Sfânta Treime este necreată, dar ceea ce a venit după Treime – vestirea și calea lui Hristos cel întrupat, care este Unul din Sfânta Treime – a fost izvorul, începutul, rădăcina, temelia și împlinirea tuturor lucrurilor bune în cer și pe pământ, care au venit întru ființă prin Dumnezeu în creația cea-de-șase-zile[5]. Aceasta[6] este în armonie cu cuvintele lui Pavlos, când zice că toate lucrurile au fost create ca preînchipuire a lui Hristos și au profețit vestirea și calea întrupării Sale[7].

Și după Cuvântul din Triadă/ Treime, El a fost vestit prin cei patru evangheliști în cele patru colțuri ale pământului – după cum, a patra zi [a fost binevestitoare], zi în care cerescul Soare s-a ridicat peste pământ.


[1] Lumina din primele trei zile.

[2] Cf. Num. 24, 17.

[3] Cf. Mt. 2, 1-12, 9-11.

[4] Cf. In. 16, 12.

[5] Cf. Mt. 6, 10.

[6] Ceea ce afirm.

[7] Cf. Col. 1, 16.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *