Jurnalul Părintelui Sofian Boghiu [4]
Arhimandrit[ul] Sofian Boghiu, Jurnal, Ed. Bizantină, București, 2019, 476 p.
*
O remarcă pe Sonia, care era „foarte bună gospodină”, p. 266; se roagă pentru „sărmana Bashira”, p. 268; arabii numesc Palmyra cu numele Tadmor, p. 271; Se mai păstrează la Palmyra un templu al lui Bel, p. 272.
A văzut pentru prima oară o masă bogată: 15 oi tăiate și păsări fără de număr, p. 274; „domnul Faud, cel care lucrează contabilitatea Mitropoliei, mi-a spus azi că aici, în Siria, o parte din musulmani – din gruparea kurzilor – au cultul diavolului. Dacă cineva înjură pe diavol, este omorât îndată de cei care îl aud. Se strâng cerc în jurul lor și-l lovesc până-l omoară”, p. 277.
Minunea Născătoarei de Dumnezeu cu copilul musulmanei, p. 284. A văzut stâlpul Sfântului Simeon Stâlpnicul, care acum e doar de 2 metri, p. 288. Pe 13 mai 1981 a vizitat Kawakaba, locul convertirii Sfântului Apostol Pavlos, p. 295. N-am auzit până azi despre acest loc! E vorba de „un sat de musulmani spre Tiberiada, cale de jumătate de ceas cu mașina, de la Damasc”, p. 295. Pe locul convertirii sale e o Biserică profanată de musulmani, p. 296. Și Părintele Sofian trage concluzia că „Saul a venit de la Ierusalim 350 km până aproape de Damasc”, p. 296.
Pe 1 noiembrie 1987 era la Milano, p. 303. Pe 2 noiembrie 1987 a văzut Domul din Milano, p. 303. S-a închinat la Sfintele Moaște ale Sfântului Ambrosius, p. 303. Copiii români, în vechime, se botezau cu apă rece, p. 305. În 1988 a fost în Muntele Athos, p. 307. Pe 30 aprilie 1988 s-a închinat la Sfintele Moaște ale Sfântului Grigorios Palamas. În Tesalonic, p. 309-310.
Sunt de acord cu părerea lui despre bibliotecă: „un organism viu”, p. 310. La Uranupolis, în Orașul cerului, pe 1 mai 1981, p. 311. S-au cazat și au slujit la Prodromu, p. 312. Iar pe 2 mai 1981 a vizitat Marea Lavră, p. 312. Vede peștera Sfântul Atanasios Atonitul, p. 313. Despre Sfântul Petroniu Tănase, p. 314-315. Vede Sfânta Icoană Portărița, p. 319, dar și capul Sfântului Siluan Atonitul, p. 319. Pe 21 noiembrie 1988 era la New York, p. 235. A fost în America în concediu, p. 326. L-au costat 120 de dolari o pereche de ochelari, p. 327.
Pe 15 februarie 1989 și-a făcut operația la ochi în America: „am fost anesteziat, dar tot timpul operației am simțit dureri profunde. Mi-au spus că au curățit cristalinul și au «implantat» o lentilă de plastic”, p. 333. Și s-a operat și de prostată acolo, pe 24 aprilie 1989, într-o zi de luni, p. 334. Pe 10 mai 1989 a fost operat din nou de prostată, p. 334, stând în spital până pe 20 mai, p. 335.
22 decembrie 1989, zi de vineri, începe să îi pomenească pe Eroii Revoluției Române, p. 337. Pe 25 decembrie 1989, când au fost omorâți dictatorii comuniști, Patriarhul Teoctist Arăpașu a fost silit să părăsească scaunul patriarhal, p. 337.
Pe 11 iunie 1990 s-a rugat pentru adormirea Părintelui Benedict Ghiuș. Avea 89 de ani, p. 338. Acesta a adormit a doua zi, pe 12 iunie 1990, p. 338. Zâmbetul lui Ion Iliescu, p. 339. Pe 14 iunie 1990 a fost înmormântat Părintele Benedict Ghiuș și avea un chip foarte vesel în sicriu, p. 339. În ziua când minerii au venit la București, p. 339.
Pe 29 iunie 1990 a fost întronizat la Iași ÎPS Daniel Ciobotea, p. 343. Pe 15 iulie 1990 a visat că murea, p. 345. Pe 26 septembrie 1990 a fost în Basarabia, p. 348.
„Marxismul a prins [în Rusia] pentru că li s-a promis o mare dreptate socială. Au fost mințiți, cu multă nerușinare”, p. 357. La Lavra Poceaev[1] a slujit pe 21 octombrie 1990, în zi de duminică. Și „la Sfânta Împărtășanie [s-au folosit] 4 Potire, plus Potirul mare. Împărtășesc 4 Preoți”, p. 358. Și tot aici, la Poceaev, Preacurata Stăpână și-a lăsat talpa piciorului imprimată pe piatră, din care a izvorât Aghiasmă, p. 358.
A revăzut-o pe cumnata sa Vera, care avea 86 de ani în 1990, și care „a făcut în viața ei 120 de fântâni, adânci până la 32 de metri”, p. 359. E pentru prima oară când aud că o femeie a săpat fântâni. Eu am văzut numai bărbați săpând fântâni.
Pe 25 octombrie 1990 și-a cununat fratele și cumnata, pe Simeon și Parascheva, care erau bătrâni, aveau 5 copii și mulți nepoți, dar nu erau cununați și nici nu se împărtășiseră vreodată, p. 359. Iar în Republica Moldova de atunci, din 1990, așa stăteau lucrurile: „În situația lor sunt mulți tineri și bătrâni. Necununați, și nu simt deloc nevoia să se cunune, nici să se roage”, p. 359. Fapt pentru care, tot pe 25 octombrie 1990, a cununat mai multe perechi de tineri, p. 359.
La Chișinău, „înainte de «Isaia dănțuiește», mirilor li se leagă mâinile cu un prosop”, p. 359. Cum l-a ajutat pe Laurențiu Burlacu, tânăr sărac, dar student anul III la Electronică, p. 360.
Pe 3 decembrie 1990 a spovedit la Mănăstirea Dealu, p. 360. Și în aceeași zi și-a notat că a murit Dumitru Soare, la 62 de ani, directorul editurii cărților bisericești, p. 361. Pe 5 decembrie 1990 pleacă spre Crasna „pentru călugăria tânărului asistent universitar Macedo[n] Petrescu. Eu [îi] voi fi naș”, p. 361, de Monahism. E vorba de ÎPS Teodosie Petrescu[2]. Și continuă despre Crasna și intrarea în Monahism a ÎPS Teodosie: „Obște tânără, plină de viață și foarte bine închegată, datorită Părintelui Stareț Galaction [Stângă] și a Părintelui Nicodim Dinulescu, sufletul acestui așezământ. L-am dus pe tânărul Macedon în timpul slavosloviei în Paraclisul vechi, pe deal, de unde, fiind îmbrăcat numai într-o cămașă albă, semnul nevinovăției, l-am condus sub mantie, până în Biserica mare. Încet, pe alee, acoperindu-l cu mantia. Înaintea noastră, 9 Preoți și 4 Diaconi, urmați de tot soborul Mănăstirii. În urma noastră, Profesori și studenți de la Institutul Teologic. După Slujbă, l-am sfătuit pe noul Părinte Teodosie să trăiască cu dreaptă socoteală și mai ales să se păzească de trufie, adică de fariseul cel dinlăuntru, să se păstreze necontenit în smerenia inimii”, p. 361.
[1] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lavra_Poceaiv.