Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [51]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
Cartea a patra a Exaimeronului
IV. 1. Am arătat că tăria/ firmamentul înălțându-se din ape este o minunată imagine simbolică a Bisericii lui Dumnezeu[1]. Acum, gândește-te la aceasta: înainte de a fi adusă întru existență tăria cerului, apa era fără firmament. Era numită abis, pentru că întunericul cel rău al păcatului zăcea peste ea[2]. Dar Dumnezeu a alungat acest întuneric și a înscăunat pe rivalul său, cu care a binecuvântat tăria/ firmamentul, zicând: „Să fie luminătorii în tăria cerului spre luminarea pământului”[3].
Binecuvântații Îngeri nu sunt luminați de nicio creație, ci de Dumnezeu Însuși. Despre aceasta, Scriptura spune: „Lumina [este la] cei Drepți pururea”[4].
2. Desigur, luminătorii au venit întru ființă ca să lumineze pământul și nu ca să lumineze pe cele din mare, pentru că demonii au fost alungați de Hristos în abis[5]. Peștii care put sunt tipuri ale acestora. Ei nu au nicio părtășie cu lumina strălucitoare a cerului – cu adevărat, sunt străini de ea.
Dacă Dumnezeu ar fi grăit numai despre stelele văzute, când a zis: „Să fie luminătorii”, atunci ar fi adăugat: „spre luminarea pământului și a mării”. [Căci] în afară de cei care lucrează pe pământ, stelele sunt folositoare și multora care navighează pe mare.
3. În mod clar, Scriptura vorbește în sens material când descrie creaturile care, [înțelese] în mod literal și în fapt, au venit întru ființă prin Dumnezeu. Dar, totodată, preînchipuie, prin ele, cu adevărat, întreaga taină a lui Hristos și a Bisericii.
Evreul care se concentrează numai pe sensul fizic [literal] – sau tu, cititorul – s-ar putea să nu fiți de acord cu aceasta. Dacă este așa, spune-mi: Când Dumnezeu a făcut tăria, de ce nu a făcut imediat și stelele și soarele și luna odată cu ea? Compar-o cu aceasta: Atunci când a dezvelit pământul [de ape], El îndată l-a împodobit cu pășuni și roade și cu pomii pădurilor[6].
Și de ce a creat El luminătorii cei mai mici înaintea celor doi luminători desăvârșiți ai cerului? Și iarăși: De ce, atunci, nu a meșteșugit El, mai întâi, pe cel mai mic din cei doi luminători desăvârșiți, ci dimpotrivă, pe cel mai mare[7]? Nu mă îndoiesc că a făcut aceasta în conformitate cu o taină ascunsă și cu totul uimitoare.
El a creat stelele în tăria cea de deasupra printr-o poruncă[8]. Dar a creat soarele și luna pe pământ prin Sine Însuși[9] – la fel cum i-a creat pe Adam și Eva[10] – și, purtându-i pe ei sus, i-a așezat pe firmament[11].
[1] Cf. Fac. 1, 6-7.
[2] Cf. Fac. 1, 2.
[3] Fac. 1, 14.
[4] Par. lui Sal. 13, 9.
[5] Cf. Mt. 8, 31-32; Mc. 5, 12-13; Lc. 8, 32-33.
[6] Cf. Fac. 1, 9-12.
[7] Cf. Fac. 1, 14-16.
[8] Cf. Fac. 1, 14.
[9] Cf. Fac. 1, 15.
[10] Cf. Fac. 1, 27.
[11] Cf. Fac. 1, 17.