Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [54]

Traduceri patristice

vol. 6

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

Cartea a patra a Exaimeronului

4. Atunci când căldura dătătoare de viață se îndepărtează de om, viața îl părăsește și este predat morții. Această paradigmă ne învață că puterea lui Hristos dă viață tuturor[1]. Iar cel care este lipsit de această putere nu are viață veșnică, ci este mort în păcat[2].

De aceea, cei care cercetează firea lucrurilor, au spus că amestecarea și alcătuirea corpului solar nu poate fi exprimată în cuvinte și nici măcar înțeleasă. Aceasta se arată ca un tip al unității inexprimabile a singurului ipostas al lui Hristos. Între cei care au arătat acestea a fost și purtătorul de Dumnezeu Vasilios. Căci dacă soarele este pe deplin lumină, cum atunci, adăugându-se luminii, soarele și încălzește pământul? Iar dacă este cu totul foc neamestecat, cum atunci soarele nu arde desăvârșit pomii și iarba?

5. Soarele oferă multe modele și tipuri cu privire la Hristos. Spre exemplu, focul său: noi nu știm cum vine și aprinde lucrurile. Și unde dispare, atunci când este stins[3]? Și cum se face că nimeni de pe pământ nu poate să vadă sau să apuce prin sine focul gol, în afară de unele lemne sau de cânepă sau de ceara de lumânare sau alte substanțe umile de felul acesta? Această întruchipare ne învață pe noi faptul că nimeni nu a văzut sau a simțit dumnezeirea goală a lui Hristos, până când El nu S-a îmbrăcat cu trup[4].

Mai mult, focul este în lăuntrul oricărui lucru creat – chiar și în copaci, pietre sau apă. Și totuși nimeni nu vede și nu înțelege cum sălășluiește el în acestea. La fel, Cuvântul este prezent pretutindeni și umple toate[5]. Despre aceasta, Scriptura zice: „Dumnezeul nostru este foc mistuind”[6].

6. Cunoaștem, de asemenea, că luna și stelele primesc lumină de la soare – cel puțin așa suntem învățați de către strămoșii noștri, care s-au specializat în înțelepciunea extra-eclesială. Această relație ne arată nouă cu claritate că Biserica și făcliile care sunt Sfinții sunt luminați de către Hristos, Soarele cel noetic/ gânditor.

El este Lumina[7] despre care Biserica și Drepții spun: „din plinătatea Lui noi toți am luat” focul nostru[8]. Lor, El le răspunde: „Voi sunteți lumina lumii”[9]. Și tot despre ei, încă o dată, în mod simbolic, El a zis: „Să fie luminătorii în tăria cerului”, care s-au ridicat din pământ, „spre luminarea pământului”[10].


[1] Cf. I Cor. 15, 22.

[2] Cf. Rom. 6, 11.

[3] Cf. In. 3, 8. [„Duhul [Sfânt] suflă unde vrea  și [tu] auzi glasul Lui, dar nu știi de unde vine [El] și unde merge; astfel este tot cel născut din [harul] Duhului”.]

[4] Cf. In. 1: 14, 18; I In. 1: 1, 3. [„Și Cuvântul trup s-a făcut și S-a sălășluit în[tre] noi – și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-născut din Tatăl”; „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; [ci] Fiul Unul-născut, Care este întru sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut [pe Tatăl]”; „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut [cu] ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții […] ce am văzut și am auzit vă vestim și vouă”.]

[5] Cf. Ef. 4, 10.

[6] Dt. 4, 24; Evr. 12, 29.

[7] Cf. In. 1, 4-5, 7-9.

[8] In. 1, 16.

[9] Mt. 5, 14.

[10] Fac. 1, 14.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *