Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [55]

Traduceri patristice

vol. 6

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

Cartea a patra a Exaimeronului

7. Din acest text învățăm, în pofida așteptărilor noastre, că toate aceste lucruri întâi au venit întru ființă pe pământ și apoi au fost duse în cer. Este ca și cum pământul ar fi fost îmbogățit cu taina lui Hristos și cu prezența Sa înaintea cerului. Apoi, după ce El [Ipostasul Său divino-uman] a fost alcătuit și pregătit, pământul L-a trimis, în Înălțarea Sa, la cer și la Luminătorii noetici/ gânditori din cer.

Îl aud pe Pavlos că zice (mai degrabă Duhul Sfânt, care sălășluiește în el, vestește): „toate cele [care sunt] în ceruri și cele de pe pământ […] s-au făcut” ca tip al lui Hristos[1]. Și știu că soarele, creat pe pământ, a fost alcătuit din două elemente: din lumina care exista de mai înainte [, din ziua întâia,] și din focul care a venit [întru ființă] mai târziu [, în ziua a patra]. Și după o astfel de îmbinare și unificare, în conformitate cu firea sa, soarele a fost ridicat de pe pământ în cer și restabilit acolo. Și deci nu înțeleg nimic altceva [din această relatare simbolic-profetică] decât că Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu trupul Său, a fost înălțat întru Cer.

Aici este Soarele despre care s-a scris: „În soare Și-a pus cortul Lui”[2]. Cu alte cuvinte: a unit firea trupului Său cu dumnezeirea Cuvântului. „Și El este ca un mire”, pentru că Tatăl Său, Care L-a născut, L-a dat pe El în căsătorie firii omenești[3]. Și cu trupul neprihănitei Sale Mirese, a ieșit „din cămara sa”[4]. Aceasta era, desigur, Maica Sa. Și astfel, „bucura-Se-va ca un uriaș, pus să alerge calea Lui”[5] de la pământ la cer. Când a venit la noi, a ieșit „de la marginea cerului” și „sfârșitul [țelul] Lui” a fost să alerge „până la marginea cerului”[6], înapoi la Tatăl Său.

8. Așadar, să ne învățăm, în chip profetic, prin această paradigmă, că Soarele (Ilios) Hristos a alergat în cer: căci Iliu Profetul L-a preînchipuit, grăbindu-se pe calea văzduhului [către cer][7].

Și stelele tăriei de sus – zic despre Sfinții Îngeri – s-au străduit să-L vadă pe Hristos, pe când alerga către ele. Îndată ce L-au întâlnit pe El, s-au prosternat [înaintea Lui], au săltat și au cântat, și au strigat către conducătorii lor cei mai înalți: „Ridicați, stăpânitorilor, porțile voastre”[8]! Și „faceți cale Celui care a pus piciorul peste apusuri!”[9]. [Căci] acum, [Cel „care a pus piciorul […] peste răsărituri”], ca un soare răsărind, intră în „cerul cerului”[10]. Acum, de pe pământ, „S-a suit peste Heruvimi și a zburat”[11] întru ceruri. Cu două aripi[12] – fiind atât Dumnezeu, cât și om – „a zburat peste aripile vânturilor”[13], peste duhurile netrupești cu câte șase aripi[14].

„Și a pus întunericul ascunzătoarea Lui”[15], unde El nu poate fi văzut, nu poate fi descris și nu poate fi imaginat. [Căci] cu adevărat a avut două firi, dar întunericul semnifică faptul că nu a explicat nimănui în ce fel. Și păstrând acest chip a ceea ce nu poate fi descris – întuneric și de nepătruns – a venit și a stat „întru sânul Tatălui”[16].

Dar ca Dumnezeu și Cuvântul[17], El a avut „cortul” trupului Său „împrejurul Lui”[18]. Întru acesta S-a sălășluit[19], fără să fie circumscris/ limitat. Împotriva a ceea ce unii au cugetat în mod greșit: deși El stă deasupra noastră, nu l-a lepădat. În acesta, ca într-un cort foarte concret – dar, desigur, eliberat de întunericul material și de suferință –, chiar și după despărțire Sa de noi[20], El continuă să locuiască.


[1] Col. 1, 16. Cf. In. 1, 3.

[2] Ps. 18, 5.

[3] Ps. 18, 6.

[4] Ibidem.

[5] Ibidem.

[6] Ps. 18, 7.

[7] Cf. IV Împ. 2, 11.

[8] Ps. 23: 7, 9.

[9] Ps. 67, 5.

[10] Ps. 67, 34.

[11] Ps. 17, 11.

[12] Cf. II Cron. 3, 11-13.

[13] Ps. 17, 11.

[14] Cf. Is. 6, 2.

[15] Ps. 17, 12.

[16] In. 1, 18.

[17] Cf. In. 1, 1.

[18] Ps. 17, 12.

[19] Cf. In. 1, 14.

[20] După înălțarea Sa la Cer.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *