Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [56]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
Cartea a patra a Exaimeronului
9. Iar „apa” este „întunecată”, dar „în norii văzduhurilor”[1]. Apa de aici înseamnă firea umană, după cum spune zisa: „Marea aceasta este mare și largă”[2]. Cu adevărat, firea umană este mare și foarte numeroasă. Despre aceasta s-a zis: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul”[3]. Și în aceasta „sunt târâtoare, cărora nu este număr”[4]. Cu adevărat, toate neamurile înoată pe pieptul și pe pântecele lor în căutarea plăcerii[5]. Desigur, sunt robii dorințelor lor, din cauza desfătării lor în sânge și în lăcomia lor.
Mai mult – după cum un alt Profet zice – „va ieși apă vie” din Sion: „jumătatea ei întru marea cea dintâi și jumătatea ei întru marea cea de apoi”[6]. Apa de aici înseamnă Evanghelia. Prima mare îi reprezintă pe evrei, care au fost chemați mai întâi, iar marea cea de apoi reprezintă neamurile, care au fost chemate la urmă. Apostolul nu-i așa că nu zice că Dumnezeu este doar al evreilor? Nu, ci al tuturor neamurilor[7].
Așadar zice: „apa” este „întunecată”[8]. Adică nu este luminată prin cunoaștere și nu înțelege cum era Dumnezeu și cum este acum cu trup. Totuși, crede în aceasta. La fel și „norii văzduhurilor”[9] cred – adică înalții Îngeri ai cerului – deși felul acestei taine nu le-a fost revelat nici lor. Și astfel, „de la strălucirea de dinaintea Lui norii au trecut”[10]. Au trecut pe lângă El și apoi au fugit. Au trecut înapoi și s-au retras, acoperindu-se pe ei înșiși, pentru că nu au putut cunoaște cum cele două firi există în unul [în singurul ipostas al Mântuitorului].
10. Motivul pentru neștiința lor este spus apoi. Zice că El este „grindină și cărbuni de foc”[11]. Adică umanitatea lui Hristos este trup și nu este trup. Aceasta s-a zis pentru ca tu să nu crezi că trupul Lui este altceva. Într-adevăr, grindina este și nu este apă. Este apă, deoarece provine din ea. Nu este apă, deoarece este solidă. Și ca tu să înțelegi alteritatea și non-alteritatea trupului Cuvântului, „cărbunele de foc” se zice să fi fost aprins de Dumnezeire, anume ca printr-o învârtire împrejur. Și cu adevărat cărbunele, care este și nu este lemn, rămâne legat de pământ, în timp ce focul e făcut să se rotească în interiorul lui.
Se zice despre cărbune că este arzător/ încins. Partea care arde este pură și născută sus. Partea care este arsă este umilă și aparține celor de jos. Aceasta pentru că Dumnezeirea este din cele de sus, iar umanitatea, chiar dacă e aprinsă, este de jos[12].
Astfel, Grigorios de Nazianz, în operele sale teologice, a spus cu tărie că umanitatea Domnului a fost în întregime una cu Dumnezeu. Dacă știm ceva despre această taină, ni s-a revelat nu prin nevoințele noastre, nici prin ale celor din jurul nostru, ci de sus, din Cer. Psalmul zice: „Domnul a tunat din cer și Cel Preaînalt Și-a dat glasul Lui”[13]. Când s-a petrecut aceasta? Atunci când El a trimis limbile de foc cu tunet[14]. Iar soarele, care a venit întru ființă în a patra zi, mai înainte a vestit strălucirea acestor limbi.
[1] Ps. 17, 12.
[2] Ps. 103, 25.
[3] Fac. 1, 28.
[4] Ps. 103, 25.
[5] Cf. Fac. 3, 14.
[6] Zah. 14, 8.
A se vedea: Cartea Sfântului Profet Zaharias, traducere din LXX și note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2019, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2019/08/31/cartea-sfantului-profet-zaharias/.
[7] Cf. Rom. 3, 29.
A se vedea: Sfântul Apostol Pavlos, Epistola către Romei, traducere din BYZ și note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2023, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2023/06/08/epistola-catre-romei-editia-byz/.
[8] Ps. 17, 12.
[9] Ps. 17, 12.
[10] Ps. 17, 13.
[11] Ibidem.
[12] Cf. In. 3, 31; 8, 23.
[13] Ps. 17, 14.
[14] Cf. Fapt. Ap. 2, 1-3.