Ieșirea, cap. 10, cf. LXX
1. Și Domnul a zis către Moisis, zicând: „Intră către Farao, căci Eu am îngreuiat inima lui și a slujitorilor lui, pentru ca după aceea să vină semnele acestea împotriva lor!
2. Pentru ca să povestiți întru urechile copiilor voștri și copiilor copiilor voștri câte am batjocorit [ἐμπέπαιχα] egiptenilor și semnele Mele pe care le-am făcut în[tru] ei [καὶ τὰ σημεῖά Μου ἃ ἐποίησα ἐν αὐτοῖς] și veți cunoaște că Eu [sunt] Domnul [καὶ γνώσεσθε ὅτι Ἐγὼ Κύριος]”.
3. Și a[u] intrat Moisis și Aaron înaintea lui Farao și i-au zis lui: „Acestea zice Domnul, Dumnezeul evreilor: «Până când nu voiești să te rușinezi de Mine? Trimite poporul Meu, pentru ca să-Mi slujească Mie!
4. Iar dacă nu ai să voiești tu [ca] să trimiți poporul Meu, iată, Eu aduc mâine, [în] ceasul acesta, lăcustă multă în toate hotarele tale!
5. Și va acoperi fața pământului și nu vei putea să vezi pământul și va mânca tot [lucrul] îmbelșugat al pământului care a [mai] rămas, pe care l-a lăsat vouă piatra, și va mânca tot pomul cel care vă crește vouă pe pământ.
6. Și vor fi umplute casele tale și casele slujitorilor tăi și toate casele din tot pământul egiptenilor, [lucruri] pe care niciodată [nu] le-au văzut părinții tăi, nici strămoșii lor, din care zi au fost pe pământ [și] până [în] ziua aceasta»”. Și s-a abătut Moisis [și] a ieșit de la Farao.
7. Și slujitorii lui Farao zic către el[1]: „Până când ne va fi nouă acest ghimpe [σκῶλον]? Trimite-i pe oameni, pentru ca să slujească Dumnezeului lor! Sau voiești să cunoști că a pierit Egiptosul?”.
8. Și i-au întors și pe Moisis și pe Aaron către Farao și [Farao] le-a zis lor: „Mergeți și slujiți Dumnezeului vostru! Dar care și cine sunt cei care merg?”.
9. Și Moisis zice: „Cu tinerii și [cu] bătrânii vom merge, cu fiii și fiicele, și [cu] oile și [cu] boii noștri, căci este praznicul Domnului [ἔστιν γὰρ ἑορτὴ Κυρίου], al Dumnezeului nostru [τοῦ Θεοῦ ἡμῶν]”.
10. Și [Farao] a zis către ei: „Să fie așa! Domnul [să fie] cu voi! Fiindcă eu vă trimit pe voi, [dar] nu și gospodăria voastră. Vedeți că răutatea este înaintea voastră
11. [și] nu așa [veți face]! Dar să meargă bărbații și să-I slujiți lui Dumnezeu, căci aceasta ei caută!”. Și i-au alungat pe ei de la fața lui Farao.
12. Și Domnul a zis către Moisis: „Întinde-ți mâna pe[ste] pământul Egiptosului și să se suie lăcusta pe[ste] pământ! Și va mânca toată iarba pământului și tot rodul pomilor, pe care l-a lăsat piatra”.
13. Și a ridicat Moisis toiagul spre cer [καὶ ἐπῆρεν Μωυσῆς τὴν ῥάβδον εἰς τὸν οὐρανόν] și Domnul a adus vânt austru pe pământ [în] toată ziua aceea [καὶ Κύριος ἐπήγαγεν ἄνεμον νότον ἐπὶ τὴν γῆν ὅλην τὴν ἡμέραν ἐκείνην] și [în] toată noaptea. [Iar când] a fost făcându-se de dimineață și vântul austru a ridicat lăcusta
14. și a adus-o pe ea pe tot pământul Egiptosului și s-a oprit în toate hotarele Egiptosului, [fiind] multă foarte. [Iar] mai înainte de aceasta nu a fost lăcustă ca aceasta, iar după acestea nu va [mai] fi așa.
15. Și a acoperit fața pământului și a fost stricat pământul. Și a mâncat toată iarba pământului și tot rodul pomilor, care a fost rămas de la piatră. Nu a fost rămânând nimic verde în pomi și în toată iarba câmpului din tot pământul Egiptosului.
16. Și se grăbea Farao să-i cheme pe Moisis și pe Aaron, zicând: „Am păcătuit înaintea Domnului, a Dumnezeului vostru și întru voi [εἰς ὑμᾶς].
17. Așadar, primiți încă de acum păcatul meu și rugați-vă către Domnul, Dumnezeul vostru și să înlăture de la mine moartea aceasta [καὶ περιελέτω ἀπ᾽ ἐμοῦ τὸν θάνατον τοῦτον]!”.
18. Și a ieșit Moisis de la Farao și s-a rugat către Dumnezeu.
19. Și Domnul a schimbat vântul cel tare de la mare și a ridicat lăcusta și a aruncat-o pe ea întru Marea Roșie și nu a fost rămânând o lăcustă în tot pământul Egiptosului.
20. Și Domnul a întărit inima lui Farao și nu i-a trimis pe fiii lui Israil.
21. Și Domnul a zis către Moisis: „Întinde-ți mâna ta spre cer și să fie întuneric pe[ste] pământul Egiptosului, întuneric pipăit [ψηλαφητὸν σκότος]!”.
22. Și și-a întins Moisis mâna spre cer și a fost întuneric, negură, furtună pe[ste] tot pământul Egiptosului trei zile
23. și nu l-a văzut nimeni pe fratele său trei zile și nu s-a ridicat nimeni din patul său trei zile, dar [la] toți fiii lui Israil era lumină în toate care le trebuia.
24. Și i-a chemat Farao pe Moisis și pe Aaron, zicându-le: „Mergeți! Slujiți Domnului, Dumnezeului vostru! Afară de oile și de boii [voștri]. Să rămână [aici acestea]! Și gospodăria voastră luați-o în grabă împreună cu voi!”.
25. Și a zis Moisis: „Dar și tu ne vei da nouă arderi de tot și jertfe, pe care le vom face Domnului, Dumnezeului nostru.
26. Și dobitoacele noastre vor merge împreună cu noi și nu vom rămâne [nu va rămâne] copită de la ele, căci le vom lua să-I slujim Domnului, Dumnezeului nostru. Iar noi nu am cunoscut ce avem să-I slujim Domnului, Dumnezeului nostru, până ce [nu avem] să mergem noi acolo”.
27. Și Domnul a întărit inima lui Farao și nu a fost voind să-i trimită pe ei.
28. Și zice Farao: „Pleacă de la mine! [Și] încă ia aminte la tine însuți, [dacă este] să adaugi să vezi fața mea! Dar [în] ce zi ai să te arăți mie, vei muri”.
29. Și Moisis îi zice: „[Precum] ai zis, nu voi mai fi arătându-mă ție întru față”.
[1] Către Farao.