Ieșirea, cap. 12, cf. LXX
1. Și Domnul a zis către Moisis și Aaron în pământul Egiptosului, zicându-le:
2. „Luna aceasta vouă vă [este] începutul lunilor, cea dintâi vă este vouă în[tre] lunile anului.
3. Grăiește către toată adunarea fiilor lui Israil, zicându-le: «[Întru ziua] a 10-a a lunii acesteia, să luați fiecare oaia, după casele cele părintești, fiecare o oaie pentru o casă!
4. Iar dacă or să fie puțini cei din casă, astfel încât a nu fi destui [nu sunt destui] pentru o oaie, va lua împreună cu sine pe vecin, pe aproapele său, după numărul sufletelor [κατὰ ἀριθμὸν ψυχῶν], fiecare [pe cât] îi este destul lui [și] va fi împreună numărat la oaie.
5. Oaie desăvârșită, de [parte] bărbătească, de un an, vă va fi vouă. Din miei și din iezi îi veți lua.
6. Și vă va fi vouă păzită până în [ziua] a 14-a a lunii acesteia și îl vor înjunghia pe el toată mulțimea adunării fiilor lui Israil către seară [πρὸς ἑσπέραν][1].
7. Și vor lua din sânge și vor pune la cei doi stâlpi ai ușii și la prag [καὶ θήσουσιν ἐπὶ τῶν δύο σταθμῶν καὶ ἐπὶ τὴν φλιὰν] în casele în care or să-i mănânce pe aceștia în ele.
8. Și cărnurile le vor mânca [în] noaptea aceasta fripte [în] foc [ὀπτὰ πυρὶ], iar azimele cu ierburi amare le vor mânca [καὶ ἄζυμα ἐπὶ πικρίδων ἔδονται].
9. Din ei nu veți mânca crud, nici fiert în apă, ci decât fripți [în] foc: capul, împreună cu picioarele și [cu] măruntaiele.
10. Nu vor rămâne din el până dimineața și os nu veți zdrobi de la el [καὶ ὀστοῦν οὐ συντρίψετε ἀπ᾽ αὐτοῦ][2], iar cele rămase din el până dimineața în foc le veți arde.
11. Și așa îl veți mânca pe el: mijloacele voastre încinse și sandalele în picioarele voastre și toiegele în mâinile voastre și îl veți mânca pe el cu grabă [μετὰ σπουδῆς]. [Căci acesta] este Paștiul Domnului [Πασχα Κυρίῳ].
12. Și voi trece în pământul Egiptosului în noaptea aceasta și îl voi lovi pe tot cel întâi-născut din pământul Egiptosului, de la om până la dobitoc, și în toți dumnezeii egiptenilor voi face răzbunare [καὶ ἐν πᾶσι τοῖς θεοῖς τῶν αἰγυπτίων ποιήσω τὴν ἐκδίκησιν], Eu [Ἐγὼ], Domnul [Κύριος].
13. Și vă va fi vouă sângele în[tru] semn, pe casele în care voi sunteți acolo. Și voi vedea sângele și vă voi acoperi pe voi [καὶ ὄψομαι τὸ αἷμα καὶ σκεπάσω ὑμᾶς] și nu va fi în voi rană [care] să nimicească, când am să lovesc în pământul Egiptosului.
14. Și vă va fi vouă ziua aceasta pomenire [καὶ ἔσται ἡ ἡμέρα ὑμῖν αὕτη μνημόσυνον] și o veți prăznui pe ea praznic Domnului [καὶ ἑορτάσετε αὐτὴν ἑορτὴν Κυρίῳ] întru toate generațiile voastre. [Ca] legiuită veșnic o veți prăznui pe ea [νόμιμον αἰώνιον ἑορτάσετε αὐτήν].
15. Șapte zile azime veți mânca, iar din ziua cea dintâi veți nimici aluatul din casele voastre. Tot [cel] care are să mănânce aluat va fi nimicit cu totul sufletul aceluia din Israil din ziua cea dintâi până în ziua a șaptea.
16. Iar ziua cea dintâi va fi chemată sfântă [καὶ ἡ ἡμέρα ἡ πρώτη κληθήσεται ἁγία] și ziua a șaptea va fi chemată vouă sfântă [καὶ ἡ ἡμέρα ἡ ἑβδόμη κλητὴ ἁγία ἔσται ὑμῖν]. Tot lucrul slugarnic nu-l veți face în acestea, afară de câte va fi [vor fi] făcându-se [la] tot sufletul, acesta [acestea] numai va fi [vor fi] făcându-se vouă.
17. Și veți păzi porunca aceasta, căci în ziua aceasta voi scoate puterea voastră din pământul Egiptosului și veți face ziua aceasta, întru generațiile voastre, [ca] legiuită veșnică.
18. Începând [cu] ziua a 14-a a lunii celei dintâi, de seara, veți mânca azime, până în ziua a 21-a a lunii, până seara.
19. Șapte zile aluat nu va fi aflat în casele voastre. Tot [cel] care are să mănânce dospit va fi nimicit cu totul sufletul aceluia din adunarea lui Israil, și în[tre] cei străini și [între] băștinașii pământului.
20. Tot dospitul nu veți mânca, ci în tot sălașul vostru veți mânca azime»”.
21. Și a chemat Moisis toată bătrânimea fiilor lui Israil și a zis către ei: „Cei care ați mers [Mergând], luați-vă vouă înșivă oaie după neamurile voastre și jertfiți Paștiul [καὶ θύσατε τὸ Πασχα]!
22. Și veți lua mănunchiul de isop [δέσμην ὑσσώπου] și, [după ce] l-ați înmuiat din sângele de lângă ușă, veți atinge pragul și pe amândoi stâlpii ușii din sângele care este lângă ușă. Și voi, fiecare [în parte], nu veți ieși [pe] ușa casei sale [voastre] până dimineața.
23. Și Domnul va trece să-i lovească pe egipteni și va vedea sânge pe prag și pe amândoi stâlpii ușii. Și Domnul va trece ușa și nu îl va lăsa pe cel care nimicește să intre întru casele voastre [și] să lovească.
24. Și veți păzi cuvântul acesta [ca] legiuit ție însuți și fiilor tăi până în veac.
25. Iar dacă aveți să intrați întru pământul, pe care are să vi-l dea [vouă] Domnul vostru, precum a grăit, păziți slujirea aceasta [φυλάξεσθε τὴν λατρείαν ταύτην]!
26. Și va fi, dacă are să zică către voi fiii voștri: «Cine [Ce este] slujirea aceasta?»,
27. și le veți zice lor: «Jertfa, Paștiul acesta, [este] al Domnului, când a acoperit casele fiilor lui Israil în Egiptos, când i-a lovit pe egipteni, iar casele noastre le-a izbăvit»”. Și s-a plecat poporul [și] s-a închinat [Domnului].
28. Și s-au dus [și] au făcut fiii lui Israil precum le-a poruncit Domnul lui Moisis și Aaron, așa au făcut.
29. Și a fost făcându-se la miezul nopții și Domnul a lovit [pe] tot cel întâi-născut din pământul Egiptosului, de la cel întâi-născut al lui Farao, cel care stă pe tron, până la cel întâi-născut al roabei, cea din groapă, și până la cel întâi-născut a tot dobitocul.
30. Și s-a ridicat Farao noaptea și toți slujitorii săi și toți egiptenii și a fost făcându-se strigare mare în tot pământul Egiptosului [καὶ ἐγενήθη κραυγὴ μεγάλη ἐν πάσῃ γῇ Αἰγύπτῳ], căci nu era casă în care nu era în ea mort [οὐ γὰρ ἦν οἰκία ἐν ᾗ οὐκ ἦν ἐν αὐτῇ τεθνηκώς].
31. Și i-a chemat Farao pe Moisis și pe Aaron noaptea și le-a zis lor: „Ridicați-vă și ieșiți din poporul meu! Și voi și fiii lui Israil mergeți și-I slujiți Domnului, Dumnezeului vostru, precum ziceți!
32. Și oile și boii voștri i-ați luat [luându-i], mergeți și binecuvântați-mă și pe mine!”.
33. Și egiptenii sileau poporul [în] grabă, [ca] să-i scoată pe ei din pământul [lor], căci au zis că: „Noi toți murim [din cauza lor]!”.
34. Și a luat poporul plămada mai înainte să se dospească aluaturile lor, legate în veșmintele lor pe umeri.
35. Iar fiii lui Israil au făcut precum le-a rânduit lor Moisis și au cerut de la egipteni vase de argint și de aur și îmbrăcăminte.
36. Și Domnul a dat har poporului Său înaintea egiptenilor și i-au împrumutat pe ei. Și [astfel] i-au jefuit pe egipteni.
37. Și s-au ridicat fiii lui Israil de la Ramessi [Ραμεσση] spre Sochota [Σοκχωθα]: spre 600.000 de bărbați pedeștri, afară de gospodărie.
38. Și amestecat [amestecătură] mult[ă] s-a ridicat împreună cu ei și oile și boii și dobitoace multe foarte.
39. Și au copt plămada, pe care au scos-o din Egiptos, [ca] azime coapte în spuză [ἐγκρυφίας ἀζύμους], căci nu a fost dospită. Căci i-au scos pe ei egiptenii și nu au putut să rămână și nici mâncare nu și-au făcut lor spre cale.
40. Iar sălășluirea fiilor lui Israil, care au locuit în pământul Egiptosului și în pământul lui Hanaan, [a fost] de 430 de ani.
41. Și a fost, după 430 de ani, [că] a ieșit toată puterea Domnului din pământul Egiptosului [ἐξῆλθεν πᾶσα ἡ δύναμις Κυρίου ἐκ γῆς Αἰγύπτου].
42. Strajă înainte Îi este Domnului noaptea, astfel încât să-i scoată pe ei din pământul Egiptosului. Acea noapte. Aceasta [Îi este] Domnului strajă înainte, astfel încât [la] toți fiii lui Israil a fi [să fie aceasta] întru generațiile lor.
43. Și Domnul a zis către Moisis și Aaron, zicându-le: „Aceasta [este] legea Paștiului [ὁ νόμος τοῦ Πασχα]! Tot cel străin nu va mânca din el [πᾶς ἀλλογενὴς οὐκ ἔδεται ἀπ᾽ αὐτοῦ].
44. Și [pe] tot slujitorul cuiva sau [pe] cel cumpărat cu argint îl vei tăia împrejur pe el și atunci va mânca din el.
45. Cel pribeag sau cel năimit nu va mânca din el.
46. Într-o casă va fi mâncat și nu veți scoate cărnurile din casă afară și os nu vor zdrobi din el.
47. Toată adunarea fiilor lui Israil va face aceasta.
48. Iar dacă cineva, prozelit, are să vină către voi [ca] să facă Paștiul Domnului, îi vei tăia împrejur lui [pe] tot [cel de parte] bărbătească și atunci va veni să-l facă pe el și va fi precum și cel băștinaș al pământului. [Dar] tot cel netăiat împrejur nu va mânca din el.
49. O lege va fi în[tre] voi celui al locului și celui care a venit, prozelitului”.
50. Și au făcut fiii lui Israil precum le-a poruncit Domnul lui Moisis și lui Aaron. [Precum a poruncit] către ei, așa au făcut.
51. Și a fost în ziua aceea [că] i-a scos Domnul pe fiii lui Israil din pământul Egiptosului împreună cu puterea lor.
[1] Pentru că mielul pascal închipuia Jertfa Domnului de pe Cruce.
[2] Căci, pe Cruce, oasele Sale nu I-au fost zdrobite.