Predică la Adormirea Născătoarei de Dumnezeu [2023]

Iubiții mei[1],

vorbim azi despre adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu [ἡ κοίμησις τῆς Ὑπεραγίας Θεοτόκου][2], pentru că moarte de scurtă durată a fost moartea ei. Ea a durat doar 3 zile[3]. Și tocmai de aceea numim moartea ei adormire, pentru că a fost ca un somn de scurtă durată. Căci după trei zile de la adormirea ei, când a fost adus în mod dumnezeiesc și Sfântul Apostol Toma la mormântul ei, nu au mai găsit trupul ei în mormânt, ci doar giulgiul ei[4]. Pentru ca, spre seară, în aceeași zi, Preacurata Stăpână să li se arate în vedenie și să le spună Sfinților Apostoli: „Bucurați-vă, căci eu sunt cu voi în toate zilele!”[5]. Și, de atunci, ei au strigat către ea: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă!”[6] și au învățat întreaga Biserică adevărul fundamental, cum că „Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria a fost înviată a treia zi de Fiul și Dumnezeul ei și a fost luată [de El] cu trupul la cer, unde împărățește cu El în vecii vecilor”[7].

De aceea, în troparul praznicului de azi, ea este mărturisită ca cea mutată către Viață [πρὸς τὴν Ζωήν], către Dumnezeu, pentru că este Maica Vieții [Μήτηρ Ζωῆς][8]. Și „prin învierea Maicii Sale cu trupul din mormânt și [prin] ridicarea ei la cer, Mântuitorul Hristos Dumnezeu a cinstit-o pe Maica Sa ca pe Sine Însuși, fiindcă precum El înviase a treia zi din mormânt cu mare slavă, tot așa a luat-o și pe Maica Sa cu trupul și cu sufletul a treia zi la Sine, în luminatele locașuri cerești”[9] ale Împărăției Sale. Ca, prin ridicarea ei ca ființă cu totul îndumnezeită la cer, să ne arate nouă scopul vieții noastre: îndumnezeirea personală. Căci și noi suntem chemați la aceeași viață și la aceeași împlinire dumnezeiască: la moștenirea Împărăției Sale celei veșnice.

Dar, în primul rând, adormirea Stăpânei noastre ne învață cum să ne pregătim pentru propria noastră moarte. Cum să ne pregătim pentru moartea și îngroparea noastră. Căci Sfântul Arhanghel Gavriil i-a bine-vestit Stăpânei noastre adormirea ei cu 3 zile înainte ca aceasta să se petreacă[10]. Și această bună-vestire a adormirii sale, ea a primit-o pe Muntele Măslinilor, fiind încredințată de Arhanghelul Domnului, de Sfântul Arhanghel Gavriil, că Fiul ei va veni și va lua sufletul ei la cer[11]. Și aceasta trebuie să așteptăm și noi în clipa morții noastre: să Îl așteptăm pe Dumnezeu, pe Preacurata Stăpână, pe toți Sfinții și pe toți Îngerii Lui ca să vină la noi și să ne ducă pe noi întru Împărăția Sa. Pentru că viața de aici, cea împreună cu Dumnezeu și cu toți Sfinții și Îngerii Lui, noi o continuăm în Împărăția Sa. Iar moartea noastră înseamnă trecerea imediată de la viața de aici la viața cea veșnică întru Împărăția Sa. Înseamnă un pasaj extrem de scurt între istorie și veșnicie.

O stâlpare de finic, din Paradis, a primit Stăpâna noastră de la Arhanghelul Gavriil, care strălucea dumnezeiește, pentru ca ea să fie purtată la adormirea ei[12]. Și când a primit vestea adormirii ei, ea s-a închinat Fiului ei și I s-a rugat Lui ca să o scape de Iad și, totodată, să îi aducă la ea pe Apostolii Lui, pentru ca să se bucure de ei[13]. Și ori de câte ori ea s-a rugat și I-a mulțumit Domnului pe Muntele Măslinilor, măslinii și-au plecat vârfurile lor la pământ, pentru ca să se închine lui Dumnezeu împreună cu Născătoarea de Dumnezeu[14]. Apoi s-a coborât de pe munte și a venit în casa ei și i-a arătat Sfântului Apostol Ioannis stâlparea cea dumnezeiască și a început să se pregătească de adormirea ei. Iar credincioșilor care o slujeau, ea „le-a poruncit să împodobească curat cămara și patul său, să tămâieze bine, să pună multe lumânări, pe care, aprinzându-le, să lumineze și să pregătească toate cele trebuincioase Înmormântării sale”[15].

Sfântul Ioannis Teologul l-a anunțat pe Sfântul Iacovos, fratele Domnului, care a fost primul Patriarh al Ierusalimului, și pe toți cunoscuții din Ierusalim și pe cei din împrejurimi despre adormirea Stăpânei noastre[16]. Și după ce vestea s-a răspândit foarte repede, s-au adunat la casa Stăpânei noastre mulțime de oameni credincioși de toate vârstele. Și ea le-a vorbit despre ce i-a spus Arhanghelul Domnului și le-a arătat stâlparea de finic cea din Paradis, umplându-i pe toți de lacrimi. Dar, în același timp, i-a încredințat de faptul că se va ruga pentru ei Domnului[17].

Stăpâna noastră și-a împărțit două haine ale sale la două văduve sărace, care o slujeau cu dragoste și cu adâncă evlavie. După care a hotărât ca să fie dusă pe patul ei până la Ghetsimani, ca să fie înmormântată în cimitirul săracilor dimpreună cu Sfinții ei părinți și cu Sfântul Iosif, Logodnicul ei[18].

Iar de la Stăpâna noastră învățăm și noi că trebuie să ne umplem de rugăciune și de pace înainte de adormirea noastră, spovedindu-ne păcatele și împărtășindu-ne cu Domnul. Trebuie să ne pregătim casa și familia pentru acest eveniment important al vieții noastre și să le lăsăm lucruri clare despre Înmormântarea și pomenirea noastră. Pentru că, dacă Dumnezeu ne luminează asupra morții noastre, atunci el dorește să facă din adormirea și din Înmormântarea noastră un praznic bucuros pentru toți.

Căci atunci când adorm cei Sfinți ai Lui, adormirea lor e un praznic duhovnicesc pentru Biserică. E un praznic al evlaviei și al credinței, al împlinirii unui om al lui Dumnezeu. Și, când el pleacă la Domnul, Biserica noastră câștigă un alt rugător pentru toți în cer. Pentru că el se va ruga pentru noi, pentru noi toți, ca să ajungem și noi acolo unde este el.

Arhanghelul a pregătit-o pe Stăpâna noastră pentru adormirea ei, dar și ea s-a pregătit din destul. I-a sfătuit pe cei care au venit la ea, i-a sfătuit dumnezeiește și, pe când îi sfătuia, a avut parte de venirea dumnezeiască la ea a Sfinților Apostoli, a Sfântului Pavlos Apostolul, a Sfinților Dionisios Areopagitul, Ieroteos și Timoteos, dimpreună cu ceilalți 70 de Sfinți Apostoli[19]. Și când toți au fost aduși pe norii slavei dumnezeiești la ușa Stăpânei noastre, Sfântul Ioannis Teologul i-a sărutat cu bucurie și cu lacrimi și le-a spus că au fost aduși pentru adormirea ei, așa cum dorise ea însăși[20]. De unde înțelegem că Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu, prietenii noștri, trebuie să fie cu noi mereu, dar mai ales în clipa adormirii noastre. Pentru ca să ne ajute pe noi împotriva demonilor, a acelora care vor să ne tragă pe noi în Iad.

Și Sfinții lui Dumnezeu, cei aduși dumnezeiește, au intrat și au vorbit cu Stăpâna noastră[21]. Iar Născătoarea de Dumnezeu le-a spus să se bucure, pentru că ea se duce la Fiul ei și Dumnezeul ei. Și, mergând acolo, va mijloci pentru toți cei care i se roagă ei[22]. Iar făgăduință sfântă a Născătoarei de Dumnezeu este cea pe care noi ne înrădăcinăm în rugăciunile noastre, cele care sunt pline de credința în ajutorul ei. Căci credem că ea, Stăpâna noastră, mijlocește necontenit pentru noi, ca să ne mântuim și noi, păcătoșii. Așa cum le-a spus Sfinților din fața ei: „Eu, deși mă voi duce de pe pământ în cer, în Împărăția Fiului Meu, totuși să știți că pururea voi fi cu voi, vă voi întări și mângâia în necazurile și suferințele voastre”[23].

După ce i-a mângâiat pe toți, ea și-a cerut iertare de la toți și așa s-a culcat pe patul ei. S-a așezat cuviincios pe patul ei, avându-i pe toți pe lângă ea[24]. Căci dacă suntem împăcați cu toți, suntem împreună cu toți. Și aici era întreaga Biserică cu Stăpâna noastră, pentru că toți trebuie să fim împăcați cu întreaga Biserică a lui Dumnezeu. Adică nu trebuie să avem lupte interioare cu Biserica lui Dumnezeu, ci trebuie să fim în pace cu toți ai Bisericii și cu întreaga lume, pe cât se poate.

Și așa, fiind cu totul în pace și în „așteptare sfântă, deodată a strălucit în casă o puternică rază a dumnezeieștii slave. […] Atunci Arhanghelii cu Îngerii, cu toate Puterile cerești, cu sufletele Drepților și ale Sfinților Strămoși și Proroci, au venit de față și i-au vestit Preacuratei Maici că Fiul ei vine la ea ca să o ia la Sine, sus, în ceruri. [Și apoi] o lumină mai puternică și mai plăcută s-a coborât din ceruri, pătrunzând în casă, și în lumina aceea S-a arătat Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu, Împăratul slavei, înconjurat de Heruvimi și de Serafimi, înaintea Căruia I s-au închinat toți Sfinții”[25]. Și Preacurata L-a primit cu bucurie și cu cântare sfântă pe Fiul ei și s-a ridicat și I s-a închinat Lui. Și El a chemat-o la Sine, iar ea s-a lăsat în mâinile Sale, pentru ca să nu vadă răutatea demonilor în văzduh[26].

De aceea s-a pus din nou în pat, cu mare cuviință, plină fiind de veselie dumnezeiască[27], iar „preasfântul său suflet a ieșit din trup și s-a dus în brațele iubitului ei Fiu și Dumnezeu. Despărțirea sufletului ei de trup s-a făcut fără nicio durere, pentru că nu avea nicio prihană. [Căci] Mântuitorul Hristos, Dumnezeu[l nostru], pe Care ea Îl zămislise fără de stricăciune și-L născuse fără de durere, a luat, fără a simți [aceasta] vreo durere, sufletul din trupul ei cel prea cinstit, pe care nu l-a lăsat să vadă nicio stricăciune”[28]. De aceea și noi ne rugăm să adormim în pace, fără bântuielile demonilor, fără durere, pentru ca lină să fie trecerea noastră la Domnul. Căci, dacă vom muri duhovnicește, vom fi plini de slava lui Dumnezeu. Așa după cum Stăpâna noastră, după adormirea ei, avea fața ei strălucind ca soarele, pentru că era plină de slava lui Dumnezeu, și din trupul ei cel prea curat ieșea bună-mireasmă[29]. Și toți Sfinții care erau de față au sărutat cu frică și cu cucernicie trupul Maicii Domnului și, prin sărutarea ei, au simțit o mare bucurie duhovnicească în inimile lor și în întreaga lor ființă[30]. Fapt pentru care întristarea lor s-a preschimbat în bucurie sfântă, în prăznuire dumnezeiască, pentru că adormirea ei a fost intrarea ei în Împărăția lui Dumnezeu.

Și mulți au venit și au sărutat cu evlavie trupul Maicii Domnului, cel adormit[31], și „mulți bolnavi s-au tămăduit, multor orbi li s-au luminat ochii și vederea și auzul surzilor se deschidea și auzeau, picioarele șchiopilor, ale ologilor, se întăreau și mergeau, duhurile necurate se izgoneau [din] oameni și se tămăduiau feluritele boli. [Și] toate acestea s-au făcut atunci numai prin simpla atingere de patul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria”[32]. Pentru ca să se arate tuturor că ea este Maica lui Dumnezeu cea adevărată, singura, care nu ne lasă pe noi întru adormirea ei.

Alai preasfânt a fost acela care a înmormântat-o pe Stăpâna noastră. Sfântul Ioannis Teologul ducea stâlparea din Paradis, Sfinții Apostoli Petros și Pavlos erau începătorii Slujbei, Sfântul Apostol Iacovos, dimpreună cu alți Apostoli, cărau pe umerii lor patul cu trupul Preacuratei Stăpâne. Iar, în urma ei, cu cântări duhovnicești, era toată sinaxa cea sfântă a Sfinților Apostoli, Ierarhi, Preoți, Diaconi și cântăreți. Dimpreună cu mulți credincioși și cu poporul[33].

Și cu psalmii Scripturii au dus-o pe Stăpâna noastră până la mormânt[34]. Dar, dimpreună cu cei de pe pământ, și cei din cer erau și ei în rugăciune. Pentru că, din norii slavei dumnezeiești, „se auzeau dulci cântări îngerești, foarte minunate, care umpleau văzduhul”[35]. Pentru că Biserica este împreună, în cer și pe pământ, la fiecare Slujbă a Bisericii.

I-au dat sărutarea cea mai de pe urmă Stăpânei noastre și au lăudat-o în predici dumnezeiești[36]. După care, spre seară, au îngropat-o în mormânt de piatră, mai înainte pregătit, și deasupra mormântului ei au pus o piatră mare. Dar nu s-au mai dezlipit Sfinții Apostoli de mormântul ei, ci au petrecut duhovnicește la mormântul ei, cântând ziua și noaptea psalmi timp de 3 zile[37]. Dar nici Puterile cele cerești nu și-au încetat cântarea lor, căci „în tot timpul acelor trei zile, cât au stat acolo străji neadormite, auzeau sus, deasupra mormântului, niște glasuri prea dulci și cântări ale Oștirilor cerești, care cântau, lăudau pe Dumnezeu și o fericeau pe Maica Preacurată”[38].

De unde înțelegem cât de importantă este în viața noastră slujirea lui Dumnezeu și închinarea adusă Sfinților Lui. Pentru că, din iubire de Sfinții Lui, noi ne închinăm lor și le cerem ajutorul în rugăciunile noastre. Dar toată slujirea vieții noastre e adusă lui Dumnezeu, pentru că de la El așteptăm cu toții mântuirea noastră. Pentru că toți ne curățim, ne luminăm și ne sfințim prin slava lui Dumnezeu, El lucrând în noi toată mântuirea noastră.

Așadar, iubiții mei, la praznicul Stăpânei noastre, noi nu ne simțim triști, ci bucuroși, după cum s-au simțit bucuroși și Sfinții Lui, care au participat la ea. Și ne simțim bucuroși, pentru că ea este vie și pururea rugătoare pentru noi către Domnul. Și când venim și sărutăm Sfintele sale Icoane, noi ne umplem de bucuria ei, de sfințenia ei, de pacea ei, pentru că ea ne dă să simțim slava lui Dumnezeu care izvorăște din ea.

De aceea, simțind bucuria ei față de noi, suntem bucuroși și nu triști, suntem veseli și nu posomorâți, pentru că ea este cu noi. Ea este mereu cu noi și ne ajută pe noi întru toate. Fapt pentru care și noi îi mulțumim Stăpânei noastre pentru tot ajutorul și pentru toată bucuria revărsată de ea în viața noastră.

Preacurată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă în toate zilele vieții noastre să trăim după voia lui Dumnezeu! Nu ne lăsa pe noi în tristețe și în deznădejde, ci ne umple de pacea și de bucuria ta întotdeauna! Ca, prin ajutorul și acoperământul tău, să trecem și noi din viața aceasta în pace și cu bună încredințare, fiind duși la Domnul și Mântuitorul nostru izbăviți de toată lucrarea cea rea. Și împreună cu tine, Stăpână, și cu toți Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu să ne bucurăm pururea și să Îl slăvim neîncetat pe Dumnezeul mântuirii noastre, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu, că tu ești ajutorul cel nebiruit al tuturor celor credincioși. Amin!


[1] Începută la 10. 14, în zi de joi, pe 10 august 2023. Soare, 21 de grade, vânt de 6 km/ h.

[2] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/377/sxsaintinfo.aspx.

[3] Mineiul pe luna august, ed. BOR 1929, p. 169.

[4] Ibidem.

[5] Protos. Nicodim Măndiță, Viața Maicii Domnului. Partea I. Aurora Creștinismului, Ed. Agapis, București, 2000, p. 372.

[6] Ibidem.

[7] Idem, p. 372-373.

[8] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Aug/Aug15.html.

[9] Protos. Nicodim Măndiță, Viața Maicii Domnului. Partea I. Aurora Creștinismului, op. cit., p. 373.

[10] Idem, p. 350.

[11] Ibidem.

[12] Idem, p. 350-351.

[13] Idem, p. 351.

[14] Idem, p. 351-352.

[15] Idem, p. 352.

[16] Idem, p. 352-353.

[17] Idem, p. 353.

[18] Idem, p. 353-354.

[19] Idem, p. 354, 357.

[20] Idem, p. 354-355.

[21] Idem, p. 355-359.

[22] Idem, p. 356.

[23] Idem, p. 358.

[24] Idem, p. 360.

[25] Ibidem.

[26] Idem, p. 361.

[27] Ibidem.

[28] Idem, p. 361-362.

[29] Idem, p. 363.

[30] Ibidem.

[31] Ibidem.

[32] Ibidem.

[33] Idem, p. 363-364.

[34] Idem, p. 364.

[35] Ibidem.

[36] Idem, p. 367.

[37] Idem, p. 369.

[38] Ibidem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *