Ieșirea, cap. 13, cf. LXX

1. Și Domnul a zis către Moisis, zicându-i:

2. „Sfințește-Mi [pe] tot cel întâi-născut! [Pe] tot cel întâi-născut care deschide tot pântecele în[tre] fiii lui Israil, de la om până la dobitoc, [căci] Mie [Îmi] este [el]”.

3. Și a zis Moisis către popor: „Pomeniți ziua aceasta în care ați ieșit din pământul Egiptosului, din casa robiei [ἐξ οἴκου δουλείας]! Căci cu mână tare v-a scos pe voi Domnul de aici și nu va fi mâncându-se dospeală [ζύμη].

4. Căci în [ziua] de azi voi ieșiți, în luna celor noi [ἐν μηνὶ τῶν νέων].

5. Și când va fi, dacă are să te ducă pe tine Domnul, Dumnezeul tău, întru pământul hananeilor și al hetteilor și al eveilor și al ghergheseilor și al amorreilor și al ferezeilor și al iebuseilor, [în] care S-a jurat părinților tăi să-ți dea ție pământul curgând lapte și miere, și vei face slujirea aceasta în luna aceasta.

6. Șase zile veți mânca azime, iar [în] cea de a 7-a zi [va fi] praznicul Domnului [ἑορτὴ Κυρίου].

7. Azime veți mânca [în] cele 7 zile. Nu va fi văzută ție cea dospită, nici [nu] îți va fi ție dospeală în toate hotarele tale.

8. Și îi vei vesti fiului tău în ziua aceea, zicându-i: «Pentru aceea [ce] a făcut Domnul, Dumnezeul meu, când ieșeam din Egiptos».

9. Și îți va fi ție semn pe mâna ta și pomenire înaintea ochilor tăi, pentru ca să fie legea Domnului în gura ta [ὅπως ἂν γένηται ὁ νόμος Κυρίου ἐν τῷ στόματί σου], căci cu mână tare te-a scos pe tine Domnul Dumnezeu din Egiptos.

10. Și veți păzi legea aceasta după vremurile ceasurilor din zile întru zile [καὶ φυλάξεσθε τὸν νόμον τοῦτον κατὰ καιροὺς ὡρῶν ἀφ᾽ ἡμερῶν εἰς ἡμέρας].

11. Și va fi, când are să te ducă pe tine Domnul, Dumnezeu tău, întru pământul hananeilor, [în] ce chip S-a jurat părinților tăi și ți-l va da ție pe el,

12. și îl vei lua Domnului pe tot cel care deschide pântecele [din] cei [de parte] bărbătească. [Pe] tot cel care deschide pântecele din cirezi sau din[tre] dobitoacele tale, [din] câte are să ți se facă ție, [din] cele [de parte] bărbătească, [și] îl vei sfinți Domnului [ἁγιάσεις τῷ Κυρίῳ].

13. [Pe] tot cel care deschide pântecele măgăriței îl vei schimba [în] oaie. Iar dacă nu ai să-l schimbi, îl vei răscumpăra pe el. [Și pe] tot cel întâi-născut al omului, [dintre] fiii tăi, îl vei răscumpăra [pe el].

14. Iar dacă are să te întrebe pe tine fiul tău, după acestea, zicându-ți: «Ce [este] aceasta?», și îi vei zice lui că: «Cu mână tare ne-a scos pe noi Domnul din pământul Egiptosului, din casa robiei.

15. Iar când s-a întărit [inima lui] Farao [și nu a voit] să ne trimită pe noi, [Dumnezeu] l-a omorât [pe] tot cel întâi-născut din pământul Egiptosului, de la cel întâi-născut al oamenilor până la cel întâi-născut al dobitoacelor. Pentru aceasta eu Îi jertfesc Domnului [pe] tot cel care deschise pântecele [din] cele [de parte] bărbătească și [pe] tot cel întâi-născut al fiilor mei îl voi răscumpăra.

16. Și va fi întru semn pe mâna ta [καὶ ἔσται εἰς σημεῖον ἐπὶ τῆς χειρός σου] și neclintit înaintea ochilor tăi [καὶ ἀσάλευτον πρὸ ὀφθαλμῶν σου], căci cu mână tare te-a scos pe tine Domnul din Egiptos»”.

17. Și când Farao a trimis poporul, Dumnezeu nu i-a călăuzit pe ei [pe] calea pământului Filistiim [Φυλιστιιμ], că aproape era. Căci a zis Dumnezeu: „Ca nu cumva să se căiască poporul [μήποτε μεταμελήσῃ τῷ λαῷ], care a văzut [văzând] război, și să se întoarcă întru Egiptos”.

18. Și l-a înconjurat Dumnezeu pe popor pe calea cea spre pustie, spre Marea Roșie. Și [la] cea de a 5-a generație s-au suit fiii lui Israil din pământul Egiptosului.

19. Și a luat Moisis oasele lui Iosif împreună cu sine [καὶ ἔλαβεν Μωυσῆς τὰ ὀστᾶ Ιωσηφ μεθ᾽ ἑαυτοῦ], căci [cu] jurământ i-a jurat Iosif pe fiii lui Israil, zicându-le: „[Cu] cercetare vă va cerceta pe voi Domnul [ἐπισκοπῇ ἐπισκέψεται ὑμᾶς Κύριος] și împreună veți ridica oasele mele de aici împreună cu voi”.

20. Și s-au ridicat fiii lui Israil de la Sochot [Σοκχωθ] [și] au tăbărât în Otom [Οθομ], lângă pustie.

21. Și Dumnezeu îi călăuzea pe ei ziua în stâlp de nor [ἐν στύλῳ νεφέλης], [ca] să le arate lor calea, iar noaptea în stâlp de foc [ἐν στύλῳ πυρός].

22. [Și] nu a încetat stâlpul de nor ziua și stâlpul de foc noaptea înaintea a tot poporul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *