Ieșirea, cap. 15, cf. LXX
1. Atunci [I-]a[u] cântat Moisis și fiii lui Israil cântarea aceasta lui Dumnezeu și I-au zis, grăind: „Să-I cântăm Domnului, căci cu slavă S-a slăvit! Cal și călăreț a aruncat întru mare.
2. Ajutor și apărător mi-a fost mie întru mântuire. Acesta [este] Dumnezeul meu și Îl voi slăvi pe El, Dumnezeul părintelui meu și Îl voi înălța pe El.
3. Domnul [este] zdrobind războaiele, Domnul [este] numele Său.
4. Carele lui Farao și puterea lui le-a aruncat întru mare, aleși călăreți căpetenii i-a înecat în Marea Roșie.
5. [Cu] marea i-a acoperit pe ei, s-au scufundat întru adânc ca piatra.
6. Dreapta Ta, Doamne, a fost slăvită în[tru] tărie, mâna Ta cea dreaptă, Doamne, i-a zdrobit pe cei vrăjmași
7. și [cu] mulțimea slavei Tale i-ai zdrobit pe cei potrivnici. Trimis-ai urgia Ta și i-a mistuit pe ei ca trestia.
8. Și prin Duhul mâniei Tale s-a împărțit apa, a fost întărită [au fost întărite] ca peretele apele, a fost întărită [au fost întărite] valurile în mijlocul mării.
9. A zis vrăjmașul: «L-am gonit [Gonind] îl voi prinde, voi împărți prăzi, voi sătura sufletul meu, voi ucide [cu] sabia mea, va domni mâna mea».
10. Trimis-ai Duhul Tău [și] i-a acoperit pe ei marea. S-au afundat ca plumbul în apa cea tare.
11. Cine [este] asemenea Ție în[tre] dumnezei, Doamne? Cine [este] asemenea Ție? Slăvit în[tru] Sfinți, minunat în slăvi, făcând minuni.
12. Întins-ai dreapta Ta [și] i-a înghițit pe ei pământul.
13. Călăuzitu-l-ai [cu] dreptatea Ta pe poporul Tău acesta, pe care l-ai răscumpărat. Mângâiatu-l-ai [cu] tăria Ta întru odihna cea sfântă a Ta.
14. Auzit-au neamurile și au fost urgisindu-se, chinurile nașterii i-au luat pe cei care locuiesc [în] Filistiim [Φυλιστιιμ].
15. Atunci s-au grăbit conducătorii Edomului și stăpânitorii moabiteilor[1], i-a luat pe ei [cu]tremurul, au fost topiți toți cei care locuiesc [în] Hanaan.
16. Să cadă pe[ste] ei frică și [cu]tremur, [cu] măreția brațului Tău să se împietrească! Până are să treacă poporul Tău, Doamne, până are să treacă poporul Tău acesta, pe care l-ai dobândit.
17. Pe care l-a dus [Ducându-i], sădește-l [sădește-i] pe ei întru muntele moștenirii Tale, întru locașul cel pregătit al Tău, pe care l-ai făcut, Doamne! Sfințirea, Doamne, pe care le-au pregătit [pe care au pregătit-o] mâinile Tale!
18. Domnul împărățind veacul și pe[ste] veac și încă.
19. Că[ci] a intrat calul lui Farao împreună cu care și [cu] călăreți întru mare și Domnul a adus peste ei apa mării, iar fiii lui Israil au fost mergând prin uscat în mijlocul mării”.
20. Și a luat Mariam [Μαριαμ], Profetesa, sora lui Aaron, timpanul [τὸ τύμπανον] în mâna sa și au ieșit toate femeile după ea cu timpane și jocuri.
21. Și le începea lor Mariam, zicându-le: „Să-I cântăm Domnului, căci cu slavă S-a slăvit! Cal și călăreț a aruncat întru mare”.
22. Și Moisis i-a ridicat pe fiii lui Israil de la Marea Roșie și i-a dus pe ei întru pustia Sur [Σουρ]. Și mergeau de trei zile în pustie și nu aflau apă, astfel încât să bea.
23. Și au venit spre Merra [Μερρα] și nu puteau să bea din Merra, căci era amară. Pentru aceea a fost numit numele locului aceluia Amărăciune.
24. Și poporul cârtea împotriva lui Moisis, zicându-i: „Ce vom bea?”.
25. Și a strigat Moisis către Domnul. Și Domnul i-a arătat lui lemnul și l-a aruncat pe el întru apă și a fost îndulcită apa [καὶ ἐγλυκάνθη τὸ ὕδωρ]. Acolo i-a pus lui dreptăți și judecăți și acolo l-a încercat pe el.
26. Și i-a zis: „Dacă ai să auzi [cu] auzire glasul Domnului, al Dumnezeului tău, și cele plăcute înaintea Sa ai să faci și ai să pleci urechea [în] poruncile Sale și ai să păzești toate dreptățile Sale, toată boala pe care am adus-o peste egipteni nu voi aduce-o peste tine. Căci Eu sunt Domnul, Cel care te vindecă pe tine [ὁ ἰώμενός σε]”.
27. Și au venit întru Elim [Αιλιμ]. Și erau acolo 12 izvoare de ape și 70 de trunchiuri de palmieri. Și au tăbărât acolo, lângă ape.
[1] De la N. pl. μωαβῖται. În text este G. pl.