Ieșirea, cap. 16, cf. LXX
1. Și au plecat de la Elim și au mers [a mers] toată adunarea fiilor lui Israil întru pustia Sin [Σιν], care este între Elim și între Sina. Și [în] a 15-a zi a lunii a 2-a au ieșit ei din pământul Egiptosului.
2. [Și] cârtea toată adunarea fiilor lui Israil împotriva lui Moisis și a lui Aaron.
3. Și au zis către ei fiii lui Israil: „Ar fi trebuit să murim loviți de Domnul în pământul Egiptosului, când am șezut [ședeam] la căldările [cu] cărnuri și mâncam pâini spre plăcere [ὅταν ἐκαθίσαμεν ἐπὶ τῶν λεβήτων τῶν κρεῶν καὶ ἠσθίομεν ἄρτους εἰς πλησμονήν]. Că[ci] ne-ați scos pe noi întru pustia aceasta, [pentru ca] să omorâți toată adunarea aceasta cu foamete”.
4. Și Domnul a zis către Moisis: „Iată, Eu voi ploua[1] vouă pâini din cer [Ἐγὼ ὕω ὑμῖν ἄρτους ἐκ τοῦ οὐρανοῦ]! Și va ieși poporul și vor strânge pe cea a zilei într-o zi, pentru ca să-i ispitesc pe ei, dacă vor merge [întru] legea Mea sau nu.
5. Și va fi [în] ziua a 6-a și o vor pregăti pe care or să o aducă și va fi îndoită pe care or să o strângă pe zi într-o zi”.
6. Și a[u] zis Moisis și Aaron către toată adunarea fiilor lui Israil: „Diseară veți cunoaște că Domnul v-a scos pe voi din pământul Egiptosului [ἑσπέρας γνώσεσθε ὅτι Κύριος ἐξήγαγεν ὑμᾶς ἐκ γῆς Αἰγύπτου]
7. și dimineață veți vedea slava Domnului [καὶ πρωὶ ὄψεσθε τὴν δόξαν Κυρίου]. [Și aceasta,] când [a fost] să audă cârtirea voastră împotriva lui Dumnezeu. Dar noi ce suntem, că cârtiți împotriva noastră?”.
8. Și a zis Moisis: „Când a da [o să vă dea] vouă Domnul seara cărnuri să mâncați și pâini dimineața spre plăcere, pentru ca să audă [pentru că a auzit] Domnul cârtirea voastră [cu] care voi cârtiți împotriva noastră. Iar noi ce suntem? Căci nu împotriva noastră este cârtirea voastră [οὐ γὰρ καθ᾽ ἡμῶν ὁ γογγυσμὸς ὑμῶν ἐστιν], ci mai degrabă împotriva lui Dumnezeu [ἀλλ᾽ ἢ κατὰ τοῦ Θεοῦ]”.
9. Și a zis Moisis către Aaron: „Zi [la] toată adunarea fiilor lui Israil: «Apropiați-vă înaintea lui Dumnezeu [προσέλθατε ἐναντίον τοῦ Θεοῦ], căci a auzit cârtirea voastră [εἰσακήκοεν γὰρ ὑμῶν τὸν γογγυσμόν]!»!”.
10. Și pe când Aaron grăia [la] toată adunarea fiilor lui Israil și [erau] întorși spre pustie și slava Domnului a fost văzută în[tru] nor [καὶ ἡ δόξα Κυρίου ὤφθη ἐν νεφέλῃ].
11. Și Domnul a grăit către Moisis, zicându-i:
12. „Am auzit cârtirea fiilor lui Israil! Grăiește către ei, zicându-le: «Către seară veți mânca cărnuri și de dimineață veți fi umpluți de pâini. Și vei cunoaște că Eu [sunt] Domnul, Dumnezeul vostru»!”.
13. Și a fost seară și s-a suit cârsteiul [ὀρτυγομήτρα][2] și a acoperit tabăra. [Iar] de dimineață a fost odihnindu-se roua împrejurul taberei.
14. Și, iată, pe fața pustiei, mică precum coriandrul[3], albă ca gheața, pe pământ!
15. Și au văzut aceasta fiii lui Israil [și] au zis unul altuia: „Ce este aceasta?”, căci nu cunoscuseră ce era. Iar Moisis a zis către ei: „Aceasta [este] pâinea, pe care Domnul v-a dat-o vouă să o mâncați!
16. [Și] acesta [este] cuvântul pe care l-a poruncit Domnul: «Adunați din ea fiecare întru cele care se cuvin: un gomor pentru [fiecare] cap, după numărul sufletelor voastre! Adunați fiecare împreună cu cei care locuiesc în cort [cu] voi!»”.
17. Și au făcut așa fiii lui Israil și au adunat unul [mai] mult și altul mai puțin.
18. Și au măsurat gomorul [și] nu a prisosit cel [mai] mult, iar cel mai puțin nu s-a împuținat, [ci] fiecare au adunat [a adunat], întru cele cuvenite, lângă el însuși.
19. Iar Moisis a zis către ei: „Nimeni să [nu] lase din ea spre dimineață!”.
20. Și nu l-au ascultat pe Moisis, ci unii au lăsat din ea spre dimineață și a scos viermi și s-a împuțit [καὶ ἐξέζεσεν σκώληκας καὶ ἐπώζεσεν]. Și Moisis a fost amărându-se pe ei.
21. Și o adunau pe ea de dimineață. De dimineață fiecare [lua pe cât] este [era] potrivit lui, iar când se încălzea soarele, se topea.
22. Și a fost [în] ziua a 6-a, [că] au adunat cele de trebuință duble: două gomere unuia. Și au intrat toți conducătorii adunării și i-au vestit lui Moisis.
23. Iar Moisis a zis către ei: „Acesta este cuvântul pe care l-a grăit Domnul: «Sabaturile [σάββατα], [ca ziua] de mâine, [sunt] Domnului odihna cea sfântă [ἀνάπαυσις ἁγία]! Câte aveți să coaceți, coaceți! Și câte aveți să fierbeți, fierbeți! Iar tot [lucrul] cel prisosind, lăsați-l pe el întru hambar [ἀποθήκην] spre dimineață!»”.
24. Și au lăsat din el spre dimineață, precum le-a poruncit lor Moisis și nu s-a împuțit și nici viermi [nu] a făcut în el.
25. Și Moisis a zis: „Mâncați astăzi! Căci este sabaturile Domnului [ἔστιν γὰρ σάββατα τῷ Κυρίῳ][și] astăzi nu va fi aflat [om] în câmp[4].
26. Șase zile veți aduna [pâinea], iar [în] ziua a 7-a, sabaturile [σάββατα], [vă veți odihni], că[ci] nu va fi în aceasta[5]”.
27. Și a fost în ziua a 7-a [și] au ieșit unii din popor să adune [pâine] și nu au aflat.
28. Și Domnul a zis către Moisis: „Până când nu voiți a asculta poruncile Mele și legea Mea?
29. Vedeți, căci Domnul v-a dat vouă ziua aceasta, sabaturile! Pentru aceasta El v-a dat vouă [în] ziua a 6-a pâini [pentru] două zile. Veți sta fiecare întru casele voastre. Nimeni să nu iasă din locul său [în] ziua a 7-a!”.
30. Și a sabatizat [ἐσαββάτισεν][6] poporul [în] ziua a 7-a.
31. Și au chemat fiii lui Israil numele ei man[ă][μαν]. Și era ca sămânța de coriandru, albă, iar gustul ei ca prăjitura cu miere [τὸ δὲ γεῦμα αὐτοῦ ὡς ἐγκρὶς ἐν μέλιτι].
32. Și Moisis le-a zis: „Acesta [este] cuvântul pe care l-a poruncit Domnul: «Umpleți un gomor de man[ă] întru hambar înspre [pentru] generațiile voastre! Ca să vadă pâinea pe care ați mâncat-o voi în pustie, când v-a scos pe voi Domnul din Egiptos»”.
33. Și Moisis a zis către Aaron: „Ia un vas de aur și toarnă întru el un gomor plin de man[ă]! Și îl vei pune pe el înaintea lui Dumnezeu, spre păstrare, înspre [pentru] generațiile voastre”,
34. [în] ce chip a poruncit Domnul lui Moisis. Și l-a pus Aaron înaintea mărturiei spre păstrare.
35. Iar fiii lui Israil au mâncat man[ă] 40 de ani, până au venit întru pământul locuit. Man[ă] au mâncat, până au venit întru partea Finichiei[7]/ Feniciei.
36. Iar gomorul era a 10-a [parte din] cele 3 măsuri [τὸ δὲ γομορ τὸ δέκατον τῶν τριῶν μέτρων ἦν].
[1] În limba greacă, ὕω e forma de prezent activ, persoana întâi singular, a verbului a ploua. Însă noi, în limba română, nu avem persoana întâi la forma de prezent a acestui verb. Fapt pentru care am tradus verbul cu persoana întâi singular a viitorului. Lucru pe care l-a făcut și Biblia de la 1688.
[2] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Corn_crake și https://ro.wikipedia.org/wiki/Cristel_de_câmp.
[3] Se referă la sămânța de coriandru: https://ro.wikipedia.org/wiki/Coriandru.
[4] Nu va munci nimeni la câmp.
[5] Nu veți primi pâine în ziua a 7-a. Pentru că în ziua a 6-a veți primi pâine și pentru a doua zi, pentru ziua sabatului.
[6] S-a odihnit în sabat.
[7] De la forma de N. sg. Φοινίκη. În text e forma de G. sg.