Ieșirea, cap. 17, cf. LXX

1. Și a plecat toată adunarea fiilor lui Israil din pustia Sin, după taberele lor, prin cuvântul Domnului, și au tăbărât în Rafidin [Ραφιδιν], dar nu era apa poporului [ὕδωρ τῷ λαῷ][ca] să bea.

2. Și ocăra poporul către Moisis, zicându-i: „Dă-ne nouă apă, pentru ca să bem!”. Iar Moisis le-a zis lor: „De ce mă ocărâți mie [pe mine]? Și de ce-L ispitiți pe Domnul [καὶ τί πειράζετε Κύριον]?”.

3. Și a însetat acolo poporul [cu][de] apă și murmura acolo poporul către Moisis, zicându-i: „Pentru ce aceasta? Ne-ai suit pe noi din Egiptos [ca] să ne omori pe noi și pe copiii noștri și pe dobitoace [cu] sete?”.

4. Și a strigat Moisis către Domnul, zicându-I: „Ce am să fac [cu] poporul acesta? Încă puțin și vor arunca în mine cu pietre”.

5. Și Domnul a zis către Moisis: „Mergi înaintea poporului acestuia și ia cu tine din bătrânii poporului și toiagul cu care ai lovit râul ia-l în mâna ta și vei merge!

6. Aici Eu am stat înainte [ca] tu [să mergi] acolo, pe piatră, în Horib [Χωρηβ]. Și vei lovi piatra și va ieși din ea apă și va bea poporul Meu [καὶ πίεται ὁ λαός Μου]”. Și Moisis a făcut așa înaintea fiilor lui Israil.

7. Și a chemat numele locului aceluia Ispita [Πειρασμὸς] și Ocara [Λοιδόρησις], pentru ocara fiilor lui Israil și pentru a ispiti [că-L ispiteau] pe Domnul, zicând: „De este Domnul în[tre] noi sau nu?”.

8. Și a venit Amalic [Αμαληκ] și se războia [cu] Israil în Rafidin.

9. Și Moisis i-a zis lui Iisus[1]: „Alege-ți ție oameni puternici și, ai ieșit [ieșind], stai mâine împotriva lui Amalic! Și, iată, eu am stat pe vârful dealului și toiagul lui Dumnezeu [este] în mâna mea!”.

10. Și a făcut Iisus precum i-a zis Moisis lui și a ieșit [și] a stat împotriva lui Amalic. Și Moisis și Aaron și Or [Ωρ][2] s-au suit pe vârful dealului.

11. Și era, când a ridicat [ridica] Moisis mâinile, [că] biruia Israil, iar când a coborât [cobora] mâinile, [că] biruia Amalic.

12. Și mâinile lui Moisis [s-au făcut] grele. Și au luat o piatră [și] au pus-o sub el și ședea pe ea. Iar Aaron și Or întăreau mâinile sale, pe de-o parte unul, iar pe de altă parte altul. Și au fost mâinile lui Moisis întărite [ἐστηριγμέναι] până la apusurile soarelui.

13. Și Iisus l-a întors pe Amalic și pe tot poporul său cu ucidere de sabie.

14. Și Domnul a zis către Moisis: „Scrie aceasta spre pomenire în[tru] carte [κατάγραψον τοῦτο εἰς μνημόσυνον ἐν βιβλίῳ]! Și dă întru urechile lui Iisus [καὶ δὸς εἰς τὰ ὦτα Ἰησοῖ], că [cu] ungere voi șterge pomenirea lui Amalic din cel de sub cer [ὅτι ἀλοιφῇ ἐξαλείψω τὸ μνημόσυνον Αμαληκ ἐκ τῆς ὑπὸ τὸν οὐρανόν][3]!”.

15. Și Moisis a zidit jertfelnic Domnului și a chemat numele său: Domnul [este] scăparea mea [Κύριός μου καταφυγή].

16. Că[ci] cu mână ascunsă îl războiește Domnul pe Amalic din generații întru generații [ὅτι ἐν χειρὶ κρυφαίᾳ πολεμεῖ Κύριος ἐπὶ Αμαληκ ἀπὸ γενεῶν εἰς γενεάς][4].


[1] Prima apariție textuală în LXX a numelui Iisus [Ἰησοῦς]. Aici e forma de D. sg. Ἰησοῦ.

[2] Prima apariție textuală a numelui în LXX.

[3] Voi șterge pomenirea lui de pe pământ.

[4] Pentru că aici se vorbește în mod tainic de lupta continuă împotriva lui Satanas, a potrivnicului nostru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *