Predică la Tăierea capului Sfântului Ioannis Botezătorul [2023]
Iubiții mei[1],
pe 15 iunie 1991, Părintele Sofian Boghiu a vizitat[2] Marea Moschee din Damasc, în Siria[3], în care se află capul Sfântului Ioannis Botezătorul. Și acolo a văzut oameni suferinzi care se rugau lui pentru vindecare[4]. Pentru că și musulmanii îl consideră Profet, în limba arabă numele său fiind يحيى [Yahya][5].
În 634 musulmanii au cucerit Damascul, iar Califul al-Walid I a confiscat Sfânta Basilică în care se păstra capul Sfântului Ioannis Botezătorul, a dărâmat-o în mare parte și a construit în 9 ani noua moschee[6]. Însă capul Sfântului Ioannis Botezătorul, al Părintelui nostru, cel martirizat în mod nedrept, se află aici, în această încăpere din moschee[7]. Acesta fiind locul vizitat de Părintele Sofian de la Mănăstirea Sfântul Antim Ivireanul din București.
Dar, potrivit sursei de aici[8], partea din spate a capului Sfântului Ioannis este în moscheea din Damasc, pe când partea din față a capului său e în Franța, în catedrala romano-catolică din Amiens. Și cea din Franța are pe ea o zgârietură, pentru că Împărăteasa Irodias [Ἡρῳδιάς][Mc. 6, 19, BYZ], plină de mânie, a lovit cu cuțitul obrazul capului tăiat al Sfântului Ioannis Botezătorul[9]. Iar partea din față a capului său, păstrată în Franța, arată așa[10].
Însă Sfântul Ioannis Botezătorul a fost martirizat în Sevastia, în Palestina de azi, celula sa, care a fost păstrată până azi, fiind de 5 pe 4 metri[11]. Iar intrarea în celulă se face pe această ușă strâmtă[12].
Și când trăim sau intrăm în spații mici, strâmte, să ne aducem aminte întotdeauna de cuvintele Domnului: „Intrați prin poarta cea strâmtă [Εἰσέλθετε διὰ τῆς στενῆς πύλης]! […] Căci strâmtă [este] poarta [τί στενὴ ἡ πύλη] și îngustă [este] calea care duce întru viață [καὶ τεθλιμμένη ἡ ὁδὸς ἡ ἀπάγουσα εἰς τὴν ζωήν]” [Mt. 7, 13, 14, BYZ]. Întru viața cea veșnică. Pentru că noi suntem liberi să ne alegem viața pe care ne-o dorim. Putem să ne facem de cap toată viața sau, dimpotrivă, să ne umplem toată ziua de slava lui Dumnezeu. Numai că adevărata libertate, cea care ne mântuie, este libertatea în care ne nevoim mereu ca să ne sfințim viața noastră. Și, ca să ne sfințim continuu, trebuie să ne umplem de voia lui Dumnezeu cu noi. Pentru că voia lui Dumnezeu cu noi ne dă să trăim adevărata libertate interioară: libertatea care ne îndumnezeiește continuu.
Pentru că omul e om nu când abuzează de libertatea lui, ci când se zidește continuu, în mod liber, în relația sa de iubire cu Dumnezeul mântuirii sale. Omul e om când se sfințește continuu, când află în libertatea lui împlinirea sa interioară. Pentru că, așa cum alegem păcatul, așa alegem și libertatea slujirii lui Dumnezeu. Cum alegem păcatul, alegem și virtutea dumnezeiască. Și când alegem viața cu Dumnezeu, când o alegem ca împlinirea noastră cea mare, totală, atunci ne simțim foarte bine, foarte împliniți, pentru că am ales binele cu toată ființa noastră.
Sfântul Ioannis Botezătorul propovăduia adevărul lui Dumnezeu cu toată ființa sa, pentru că Îl alesese pe El din pântecele maicii sale. El moare pentru adevăr, moare martiric. Căci cine moare pentru adevăr, acela se sfințește prin adevărul lui Dumnezeu. Însă, cine moare pentru minciună, slujind minciunii, acela nu este un Mucenic, ci un impostor. Pentru că impostorul e cel care caută toată viața să te înșele, să te ducă departe de Dumnezeu și de Biserica Lui. Și impostorul are limbuție, vorbind mult și prost, dar „interesant” pentru omul neînrădăcinat în credința și în viața Bisericii.
Tocmai de aceea, mulți români pleacă urechea repede la discursurile eretice și păgâne care par „interesante”, pentru că nu îi interesează viața cu Dumnezeu, ci doar ideile despre Dumnezeu. Pentru că omul care dorește să trăiască cu Dumnezeu și să se sfințească continuu, acela caută să fie tot mai propriu Bisericii celei una, celei dintru început și care a ajuns până la noi, și nu e avid de experimente religioase. Dar cine caută idei despre Dumnezeu, dar nu și viața cu Dumnezeu, acela se îndrăgostește repede de impostorii religioși, de cei care îi promit marea cu sarea, dar nu îi dau nimic, pentru că nu are rădăcina cea vie a slavei lui Dumnezeu în toată ființa sa.
Pentru că a trăi dumnezeiește pe pământ sau adevărata ta libertate interioară înseamnă a trăi în slava lui Dumnezeu tot timpul, aici, în Biserica Sa. Și adevărata credință a Bisericii nu e ruptă de adevărata experiență a slavei lui Dumnezeu. Căci, în fiecare secol al Bisericii, cine a trăit credința lui Dumnezeu a trăit-o ca om dumnezeiesc, ca om plin de slava Lui și s-a sfințit prin ea.
Tocmai de aceea, creștinii adevărați nu sunt amatori de idei religioase și nici de practici eterodoxe sau păgâne, ci ei trăiesc și iubesc viața Bisericii, care e ascetică și liturgică și sacramentală. Căci noi trăim mereu prin rugăciune, prin priveghere, prin post, prin atenție încordată, spovedindu-ne mereu și împărtășindu-ne mereu cu Domnul și slujindu-I Lui neîncetat. Căci lupta noastră cu demonii e continuă, fapt pentru care nu ne putem considera niciodată „mântuiți” sau „feriți” de primejdie. Noi suntem mereu atenți la gândurile și la sentimentele noastre și mereu cerem ajutorul Preacuratei Stăpâne și pe cel al Sfinților și al Îngerilor Lui, închinându-ne cu semnul Sfintei și de viață făcătoarei Cruci a Domnului. Căci îi luăm pe ei toți, pe toți membrii Împărăției Sale, ca ajutători în ispitele, necazurile și bucuriile noastre. Pentru ca toți să se roage pentru noi lui Dumnezeu.
Și când îl pomenim azi pe Sfântul Ioannis Botezătorul, pe prietenul Stăpânului nostru, la sfânta sa martirizare, noi Îl slăvim pe Dumnezeu prin el. Căci toți Sfinții sunt expresia cea mai vie a libertății duhovnicești. Pentru că L-au ales pe El, de aceea au mers pe calea cea prea strâmtă a evlaviei, dar ea, calea nevoinței dumnezeiești, s-a arătat adevărata libertate a omului. Și-au făcut voia lor una cu voia lui Dumnezeu, dar, prin aceasta, au dobândit cea mai mare libertate umană: libertatea de ființe îndumnezeite. Pentru că, întru Împărăția Sa, mergem ca ființe îndumnezeite, ca personalități dumnezeiești remarcabile, fiecare Sfânt în parte fiind un unicat, o frumusețe personală inconfundabilă.
Căci e mai ușor să faci răul, răul care te omoară, pe când binele care te îndumnezeiește e plin de ispite, de greutăți de tot felul. Pentru că tot Iadul și toți cei păcătoși se luptă cu tine, cel unul, cel care vrei să te sfințești, pentru că tu ești adevărata biruință a umanității.
Sfântul Ioannis Botezătorul, cel unul, cel inconfundabil, L-a propovăduit pe Domnul după ce L-a cunoscut în mod extatic și L-a botezat pe El ca să se împlinească toată legea. Trăind ca unul fără de trup, ca un Înger pe pământ, Sfântul Ioannis a fost plin de asceza îndumnezeirii și, în același timp, el era glasul adevărului lui Dumnezeu. Glasul care îi mustra pe toți până la Împăratul zilei. Căci îi spunea lui Irodis [Ἡρῴδης][Mc. 6, 17, BYZ], Împăratului de atunci: „Nu îți este legiuit ție a avea pe femeia fratelui tău [Οὐκ ἔξεστίν σοι ἔχειν τὴν γυναῖκα τοῦ ἀδελφοῦ σου]!” [Mc. 6, 18, BYZ]. Adică pe cumnata sa, pe Irodias.
Căci Irodis Antipas [Ἡρῴδης Ἀντίπας][13] o luase pe Irodias de soție. Numai că aceasta nu a fost nevasta lui! Nevasta lui a fost fiica Regelui Aretas al IV-la Filopatris[14]. Într-o vizită la Roma, la fratele său vitreg, el se îndrăgostește de cumnata sa, de Irodias, și se căsătoresc, după ce și-a părăsit soția[15]. Numai că Irodias îi era nepoată soțului ei[16]…
Și Irodias, prin fiica ei, Salomi [Σαλώμη], care era fiica lui Irodis al II-lea[17], cere martirizarea Sfântului Ioannis. Și cere martirizarea lui pentru ca să nu îi mai audă mustrările. Și cine nu acceptă mustrarea dreaptă, nu suportă adevărul. Și cine nu suportă adevărul, nu are o viață bună, o viață cu Dumnezeu, ci una potrivnică Lui.
Iar Sfântului Ioannis Botezătorul i se taie capul pentru că o Împărăteasă era incestuoasă și nu suporta adevărul, pentru că un Împărat era beat și a făgăduit o făgăduință necugetată, rea, la beție, și pentru că o Prințesă a dansat lasciv și le-a făcut pe plac unor bărbați beți. Circumstanțe rele care au dus la moartea celui Sfânt. Căci Împărăteasa a profitat de ocazie și și-a dus răutatea ei până la capăt, manipulându-și soțul și fiica pentru a-și atinge scopul ei cel rău: moartea Sfântului Ioannis.
Dar când i s-a adus capul pe tipsie, capul său, cel plin de sânge, acela o mustra în continuare pe Împărăteasă. Iar ea îi înțepa limba ca să tacă[18]…Și de aceea, ca să nu învie, i-a ascuns capul adânc în pământ, într-un loc necinstit din curtea ei[19].
– Însă, ce înseamnă să tai capul cuiva?
– Înseamnă să strici personalitatea puternică a cuiva! Pentru că omul Sfânt vorbește la modul impunător prin fața lui, prin înfățișarea duhovnicească a feței sale. Dar când vrei să termini cu viața unui om, atunci nu îl „desființezi”, ci îl înnemurești. Pentru că omul ucis pentru credința lui devine Mucenicul Domnului. Și cine moare mucenicește, acela se botează în sângele său, curățindu-se în mod desăvârșit. Și, în același timp, cuvintele și viața lui vorbesc cu putere dumnezeiască tuturor. Pentru că vorbesc despre adevăratul om, despre adevărata alegere, despre adevărata libertate interioară.
Așadar, iubiții mei, a te lupta cu adevărul înseamnă a te lupta cu Dumnezeu. Pentru că, cine nu suportă adevărul, nu Îl suportă pe Dumnezeu, pe izvorul adevărului. Și cine se luptă cu oamenii care spun adevărul lui Dumnezeu, se luptă cu Dumnezeu. Și, în istorie, cine s-a luptat cu adevărul lui Dumnezeu, a murit rău. Pentru că a murit în păcatele sale.
Aceasta e ultima mea predică din anul bisericesc 2022-2023! Așteptăm noul an bisericesc, adică așteptăm ziua de 1 septembrie! Vă doresc multă pace, multă bucurie și împlinire! Iar Dumnezeul nostru, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh Dumnezeu, să ne dăruie tuturor cele de folos, pentru ca să ne mântuim cu pace și bucurie în Biserica slavei Sale! Amin!
[1] Începută la 13. 58, în zi de sâmbătă, pe 26 august 2023. Soare, 36 de grade, vânt de 6 km/ h.
[2] Arhimandrit[ul] Sofian Boghiu, Jurnal, Ed. Bizantină, București, 2019, p. 385.
[3] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Moschee_din_Damasc.
[4] Arhimandrit[ul] Sofian Boghiu, Jurnal, op. cit., p. 385.
[5] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Moschee_din_Damasc și https://en.wikipedia.org/wiki/Yahya_(name).
[6] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Umayyad_Mosque.
[7] A se vedea:
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/26/StJohnInUmmayad.jpg.
[8] A se vedea:
[9] Ibidem.
[10] A se vedea:
https://catalog.obitel-minsk.com/blog/wp-content/uploads/2017/06/IMG_1005.jpg.
Am preluat-o din Fr. Maxim Massalitin, The Untold Story of the Uncovering of the Head of St. John the Baptist, 7 iunie 2017, cf. https://catalog.obitel-minsk.com/blog/2017/06/the-untold-story-of-uncovering-of-head.
[11] Cf. https://doxologia.ro/inchisoarea-sfantului-ioan-botezatorul-din-sevastia-pelerinajul-parintelui-cleopa-la-locurile și https://ro.wikipedia.org/wiki/Sebastia.
[12] Preluată de aici: https://doxologia.ro/temnita-care-fost-tinut-sfantul-ioan-botezatorul-inainte-sa-i-se-taie-capul.
[13] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Herod_Antipas.
[14] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Herod_Antipas și https://en.wikipedia.org/wiki/Aretas_IV_Philopatris.
[15] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Herod_Antipas.
[16] Ibidem.
[17] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Salome.
[18] Cf.
https://paginiortodoxe.tripod.com/vsaug/08-29-taierea_capului_sf_ioan_botezatorul.html.
[19] Ibidem.