Ieșirea, cap. 18, cf. LXX

1. Și a auzit Iotor [Ιοθορ], preotul lui Madiam [Μαδιάμ], socrul lui Moisis, toate câte a făcut Domnul lui Israil, poporului Său, căci Domnul l-a scos pe Israil din Egiptos.

2. Și a luat Iotor, socrul lui Moisis, pe Sepfora [Σεπφωρα], pe femeia lui Moisis, după lăsarea ei,

3. și pe cei doi fii ai ei. [Iar] numele unuia [dintre] ei [era] Ghirsam [Γηρσαμ], zicând: „Pribeag eram în pământul cel străin [πάροικος ἤμην ἐν γῇ ἀλλοτρίᾳ]”,

4. iar numele celui de-al doilea [era] Eliezer [Ἐλιέζερ], zicând: „căci Dumnezeul tatălui meu [a fost] ajutorul meu și m-a izbăvit pe mine din mâna lui Farao”.

5. Și a venit Iotor, socrul lui Moisis, și fiii și femeia [sa] către Moisis, întru pustie, unde [acela] a tăbărât, la muntele lui Dumnezeu [ἐπ᾽ ὄρους τοῦ Θεοῦ].

6. Și a fost vestindu-i-se lui Moisis [și] zicându-i-se: „Iată, socrul tău, Iotor, vine către tine și femeia și cei doi fii ai tăi împreună cu el!”.

7. Și Moisis a ieșit întru întâmpinarea socrului său și i s-a închinat lui și l-a sărutat pe el și s-au îmbrățișat unul pe altul și l-a dus pe el întru cort.

8. Și Moisis i-a povestit socrului [său] toate câte a făcut Domnul lui Farao și egiptenilor pentru Israil, și toată osteneala care li s-a făcut lor pe cale [καὶ πάντα τὸν μόχθον τὸν γενόμενον αὐτοῖς ἐν τῇ ὁδῷ] și că Domnul i-a izbăvit pe ei din mâna lui Farao și din mâna egiptenilor.

9. Și s-a uimit Iotor de toate cele bune pe care le-a făcut lor Domnul, că i-a izbăvit pe ei din mâna egiptenilor și din mâna lui Farao.

10. Și a zis Iotor: „Binecuvântat [este] Domnul, că l-a izbăvit pe poporul Său din mâna egiptenilor și din mâna lui Farao!

11. Acum am cunoscut că mare [este] Domnul [νῦν ἔγνων ὅτι μέγας Κύριος], mai presus de toți dumnezeii [παρὰ πάντας τοὺς θεούς], pentru aceasta că s-au pus asupra lor”.

12. Și a luat Iotor, socrul lui Moisis, arderi de tot și jertfe lui Dumnezeu. Și a venit Aaron și toți bătrânii lui Israil [ca] să mănânce pâine împreună cu socrul lui Moisis înaintea lui Dumnezeu.

13. Și a fost după [aceea], a doua zi, [și] a stat Moisis a judeca poporul. Și tot poporul stătuse [înaintea] lui Moisis de dimineață până seara.

14. Și a văzut Iotor toate câte făcea poporului [și] zice: „Ce [este] aceasta, pe care tu o faci poporului? Pentru ce tu stai singur, iar tot poporul a stat [înaintea] ta de dimineață până seara?”.

15. Și Moisis zice socrului [său]: „Că[ci] poporul vine către mine [pentru ca] să caute judecata de la Dumnezeu [ἐκζητῆσαι κρίσιν παρὰ τοῦ Θεοῦ].

16. Căci, când are să li se facă lor ceartă și are să vină către mine, îl judec pe fiecare și îi învăț pe ei poruncile lui Dumnezeu și legea Sa”.

17. Și a zis socrul lui Moisis către el: „Tu nu faci drept cuvântul acesta!

18. [Cu] stricăciune vei fi stricat[1] și tu și tot poporul acesta care este împreună cu tine. Greu îți [este] ție cuvântul acesta [și] nu vei putea a-l face singur.

19. Așadar, acum ascultă-mă pe mine și te voi sfătui ție [pe tine] și Dumnezeu va fi cu tine [καὶ ἔσται ὁ Θεὸς μετὰ σοῦ]! Fă tu poporului cele către Dumnezeu [γίνου σὺ τῷ λαῷ τὰ πρὸς τὸν Θεὸν] și vei ridica cuvintele lor către Dumnezeu [καὶ ἀνοίσεις τοὺς λόγους αὐτῶν πρὸς τὸν Θεὸν]!

20. Și le vei mărturisi lor poruncile lui Dumnezeu și legea Sa și le vei arăta lor căile în[tru] care vor merge pe ele și lucrurile pe care le vor face.

21. Iar tu socotește-ți ție, din tot poporul, oameni tari [și] temători de Dumnezeu [θεοσεβεῖς[2]], oameni drepți care urăsc mândria [ἄνδρας δικαίους μισοῦντας ὑπερηφανίαν] și îi vei pune pe ei peste miile lor și sutele [lor] și cincizecimile [lor] și zecimile [lor]!

22. Și vor judeca poporul [în] tot ceasul, iar cuvântul cel lăudăros îl vor aduce la tine, iar judecățile cele mici le vor judeca ei. Și vor ușura de la tine și împreună te vor ajuta ție [pe tine].

23. [Și] dacă cuvântul acesta ai să-l faci, Dumnezeu te va întări pe tine și vei putea să stai, iar tot poporul acesta va veni întru locul său cu pace”.

24. Și Moisis a ascultat de glasul socrului [său] și a făcut câte i-a zis lui.

25. Și Moisis a ales oameni tari din tot Israilul și i-a făcut pe ei peste miile lor și sutele [lor] și cincizecimile [lor] și zecimile [lor].

26. Și judecau poporul [în] tot ceasul și tot cuvântul cel lăudăros îl aduceau la Moisis, iar tot cuvântul cel ușor îl judecau ei.

27. Și Moisis l-a trimis pe socrul său și [acela] a plecat întru pământul său.


[1] Te vei îmbolnăvi ostenindu-te atât de mult.

[2] O formă unică în LXX.