Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [64]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
Cartea a patra a Exaimeronului
3. Toate cele care sunt legate de soare și de lună arată marea lor asemănare și analogie cu Adam și Eva. Adam înseamnă „pământ roșu ca focul”. Focul și pământul: aceștia sunt Dumnezeu și omul, care am tâlcuit puțin mai devreme că înseamnă Hristos. Iar soarele Îl întruchipează, de asemenea, de vreme ce are elementul fierbinte al focului și elementul uscat al pământului.
În mod asemănător, Eva înseamnă „viață”[1]. Biserica este viață pentru că dăruiește veșnica renaștere a Botezului și viața prin apă și Duh. Iar izvorul acestor lucruri este luna, care reprezintă astfel harul Botezului.
Dumnezeu Cuvântul dăruiește putere de crezământ cuvântului meu despre viață și naștere și renaștere prin apă și prin Duh. El zice: „dacă cineva nu are să se nască” de sus, „din apă și [din] Duh, nu poate să intre întru Împărăția lui Dumnezeu”[2].
O eclipsă se petrece, desigur, în timpul când este lună plină, pentru că atunci când întreg numărul neamurilor păgâne va fi intrat în Biserică, va lăsa în sfârșit pământul în urmă și se va înălța întru cer[3]. De aceea, materia și constituția lunii înseși au venit de la soare și ea a fost alcătuită astfel încât să simbolizeze trupul Evei și proveniența ei din Adam.
Așadar, luna a fost creată ca un luminător simplu și nu îndoit precum soarele, pentru că Eva a răsărit dintr-o singură coastă a unui singur om/ bărbat[4]. Dar Adam, ca preînchipuire a lui Hristos, era un soare care a fost un amestec îndoit din pământ și din suflarea lui Dumnezeu[5].
Dumnezeu nu a suflat asupra Evei, pentru că întreaga ființă a Bisericii nu a fost concepută din două firi (omenească și dumnezeiască, precum Hristos), ci numai din omenitate. Dumnezeiasca și cea după fire răsuflare a lui Dumnezeu a intrat în țărână[6]: aceasta a fost o adevărată preînchipuire a lui Dumnezeu Cuvântul venind de la Tatăl și făcându-Și sălășluirea, întru persoană și în mod nedespărțit, în omul născut din pământ[7].
4. După socoteala mea, faptul că Adam, Protopărintele nostru, a fost creat afară din Paradis și apoi așezat înăuntrul Grădinii[8], acest lucru este într-un acord desăvârșit cu soarele material. În mod asemănător, acesta a fost creat pe pământ, unde [și] Adam a fost creat, după cum spune Scriptura, și apoi așezat întru cer[9].
De aceea, cu privire la luminători, este scris că El „i-a pus pe ei”[10], așa după cum, în ceea ce-l privește pe om, zice: „Și l-a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care l-a zidit și l-a pus pe el în Paradis”[11]. Apoi El i-a rânduit pe Adam și Eva ca să fie stăpânitori peste toate ființele vii[12]. În același mod, El i-a însărcinat pe cei doi luminători să cârmuiască ziua și noaptea[13] și să stăpânească peste toate viețuitoarele datorită celor patru elemente din ele. Orice trup firesc – al animalelor și păsărilor – este alcătuit din și prin aceste elemente.
[1] Cf. Fac. 3, 20.
[2] In. 3, 5.
[3] Cf. Rom. 11, 25-26.
[4] Cf. Fac. 2, 21-22.
[5] Cf. Fac. 2, 7.
[6] Cf. Fac. 2, 7.
[7] Cf. In. 1, 14; 16, 28.
[8] Cf. Fac. 2: 8, 15.
[9] Cf. Fac. 1, 16-17.
[10] Fac. 1, 17.
[11] Fac. 2, 15.
[12] Cf. Fac. 1: 26, 28.
[13] Cf. Fac. 1: 16, 18.