Predică la Nașterea Născătoarei de Dumnezeu [2023]
Iubiții mei[1],
Sfântul Cuvios Paisios Aghioritul a fost întrebat de cineva cum poate ajunge să o iubească pe Născătoarea de Dumnezeu. Și el i-a răspuns: „Să citești în fiecare zi Canoanele ei! Ele te vor ajuta foarte mult s-o iubești pe Maica Domnului. Să vezi după aceea ce va face Maica Domnului! Îți va da multă mângâiere”[2] în viața ta. Adică l-a sfătuit să se intimizeze cu Născătoarea de Dumnezeu prin cântările ei din cultul Bisericii. Dar tot la fel de bine ne putem intimiza cu Stăpâna noastră rugându-ne ei cu rugăciunile închinate ei, rugându-ne în fața Sfintelor ei Icoane, mergând în locurile unde a trăit ea și în Bisericile închinate ei, prăznuind praznicele ei cu bucurie multă, citind cele despre ea din Dumnezeiasca Tradiție a Bisericii, citind și crezând minunile ei cele multe din viața Bisericii și a întregii lumi. Pentru că toate la un loc ne umplu de iubire înfocată pentru Maica lui Dumnezeu.
Căci, făcând toate acestea, căutând înțelegerea ei peste tot în Biserică și în lume, învățăm de la Stăpâna noastră să ne curățim mereu, să ne smerim și să ne umilim continuu, să ascultăm voia lui Dumnezeu, să ne simplificăm continuu viața noastră. Fiindcă Născătoarea de Dumnezeu este întruparea cea mai vie a fecioriei și a smereniei dumnezeiești. Căci întru curăție desăvârșită a trăit, în viață dumnezeiască pe pământ, iar acum, în ceruri fiind, se roagă neîncetat pentru mântuirea noastră. Dar ca să simțim preasfintele ei rugăciuni, trebuie ca și noi să ne curățim continuu și să ne smerim neîncetat, învățând de la Stăpâna noastră adevărata viețuire și evlavie dumnezeiască. Pentru că ea binevoiește în cei care Îl slujesc cu adevărat pe Dumnezeul mântuirii noastre.
Și Născătoarea de Dumnezeu este „planta de Dumnezeu dată [φυτὸν θεόσδοτον]” întregii umanități prin Sfinții ei părinți Ioachim [Ἰωακεὶμ] și Anna [Ἄννα], prin care noi am primit mântuirea[3]. Și am primit mântuirea prin nașterea ei, pentru că Făcătorul tuturor S-a născut din ea mai presus de gând [ὑπὲρ ἔννοιαν][4], de înțelegerea noastră. Căci noi nu putem înțelege cum El S-a întrupat din Fecioară și S-a făcut om, dar mărturisim cu adevărat că nașterea Lui a fost mai presus de fire și că Fecioara Maria e Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară.
Dar minunată a fost și nașterea Născătoarei de Dumnezeu! Căci „din uter neroditor [ἐξ ἀκάρπου μήτρας]”, din uterul Sfintei Anna, al maicii sale, „rod sfânt ne-a fost dat [καρπὸν ἅγιον δοῦσα]”[5] nouă, adică pe Născătoarea de Dumnezeu. Căci maica ei, deși stearpă, în mod minunat, prin voia lui Dumnezeu, a născut-o pe Stăpâna noastră.
Și prin aceasta Dumnezeu ne arată că El poate face toate și că de la El este viața noastră. Că atunci când El voiește, se biruie rânduiala firii. Și când Dumnezeu lucrează în mod minunat la nașterea noastră și în toată viața noastră e pentru că are un scop aparte cu noi. Căci voiește să Își arate minunile Sale în viața noastră.
De aceea, astăzi, retrăind nașterea minunată a Născătoarei de Dumnezeu, ne umplem de bucuria cea sfântă a lui Dumnezeu. Căci nașterea ei „bucurie a vestit [la] toată lumea [χαρὰν ἐμήνυσε πάσῃ τῇ οἰκουμένῃ]”. Pentru că s-a născut Născătoarea de Dumnezeu, cea care L-a născut pe Cel ne binecuvântă pe noi și Care ne dăruie nouă viața cea veșnică[6].
De aceea, Maica lui Dumnezeu este tronul cel sfânt [θρόνον ἅγιον] al lui Dumnezeu, întru care El Se odihnește. Ea este cerul cel însuflețit [οὐρανὸν ἔμψυχον] al Lui, pentru că Îl cuprinde în pântecele ei pe Cel necuprins. Ea este cămara de nuntă a Luminii [τοῦ Φωτὸς ὁ νυμφών], pentru că e unită cel mai intim cu Lumina lumii, și este cartea Cuvântului vieții [ἡ βίβλος τοῦ Λόγου τῆς ζωῆς][7], pentru că întru ea S-a scris Cuvântul lui Dumnezeu.
Și noi învățăm mereu de la Stăpâna noastră cum să ne facem tronuri raționale ale lui Dumnezeu, cum să ne facem ceruri dumnezeiești ale Sale, cum să ne facem cămări de nuntă ale Sale, cum să ne facem cărți vii ale lui Dumnezeu. Pentru că ea ne învață toată virtutea și toată teologia dumnezeiască, adică pe acelea ce ne fac proprii lui Dumnezeu.
Sintagma „poartă neumblată [πύλην ἀδιόδευτον]” ne vorbește despre pururea fecioria Stăpânei noastre. E cu referire la Iez. 44, 2, LXX, unde se spune: „Poarta aceasta închisă va fi [ἡ πύλη αὕτη κεκλεισμένη ἔσται] [și ea] nu va fi deschisă [οὐκ ἀνοιχθήσεται] și nimeni nu are să treacă prin ea [καὶ οὐδεὶς μὴ διέλθῃ δι᾽αὐτῆς], că[ci] Domnul [ὅτι Κύριος], Dumnezeul lui Israil [ὁ Θεὸς τοῦ Ισραηλ], va intra prin ea și [aceasta] va fi închisă [εἰσελεύσεται δι᾽αὐτῆς καὶ ἔσται κεκλεισμένη]”. El va intra prin poartă, nestricând fecioria ei. Tocmai de aceea, poarta va rămâne închisă, pentru că Stăpâna noastră va fi Pururea Fecioară.
Părinții ei s-au rugat mult pentru nașterea sa. Și Maica lui Dumnezeu s-a născut ca urmare a rugăciunii lor pline de credință în Dumnezeu. De aceea, azi e o zi a credinței, a bucuriei care vine din credință, a veseliei celei mari care vine din rugăciune îndelungă. Pentru că trebuie să ne vărsăm toată inima înaintea lui Dumnezeu atunci când ne rugăm, ca El să ne întărească, să ne mântuie, să ne bucure, să ne elibereze de duhurile cele rele.
Uneori judec sau ironizez în mod păcătos sau mă întristez în mod păcătos în inima mea și atunci demonii se lipesc de mine și mă luptă cu tristețea, cu desfrânarea, cu lâncezeala. Și nu scap nicidecum de ei până când nu mă pocăiesc fierbinte, până când nu-mi smeresc mintea, până când nu mă rog pentru toți și nu îi iert pe toți. Și ei pleacă de la mine deodată când fac asta! Pleacă, făcându-mă să mă cutremur interior deodată. Și când pleacă demonii care mă neliniștesc, care îmi tulbură inima și rugăciunea, atunci mă inundă slava lui Dumnezeu, pentru că El dorește să locuiască numai unde e curăție, smerenie și iertare.
Însă în sufletul și în trupul Preacuratei Stăpâne nu a intrat niciodată păcatul! Tocmai de aceea, învățăm de la ea în mod continuu curăția dumnezeiască, ascultarea, cumințenia, smerenia, umilința, pacea, bucuria și veselia dumnezeiască. Pentru că toată viața ei a fost preasfântă, a fost cu totul vrednică de Dumnezeu și de locuirea Lui în ea. Iar scopul vieții noastre e tocmai de a ne curăți mereu pentru a fi proprii Lui.
Așadar, iubiții mei, pentru a ne ruga și a cânta Născătoarei de Dumnezeu „trebuie să avem inimă de mamă, blândețe și răbdare de mamă, iubire și milă de mamă către toți”[8]. Adică să avem înțelegere și iubire față de toți oamenii. Căci Preacurata Stăpână este „ocrotitoarea tuturor familiilor [și a] tuturor copiilor”[9]. Și toți ne întoarcem către ea cu cea mai mare încredere, cu încredere fiască, ca spre Maica Stăpânului nostru, ca ea să mijlocească continuu înaintea Sa pentru noi. Și noi simțim rugăciunile ei întotdeauna, le simțim ca pe o mare odihnire interioară, pentru că inima noastră e acoperită de bucuria și de pacea lui Dumnezeu.
Astăzi, Doamna mea Preoteasă, Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș, a împlinit 46 de ani de viață și sunt plin de bucurie pentru ea. Și îi doresc să fie împlinită în toate și cu totul bucuroasă! Deopotrivă, vă doresc multă sănătate și împlinire tuturor celor care o cinstiți cu evlavie pe Născătoarea de Dumnezeu, pe Stăpâna noastră, întru care s-a unit fecioria cu nașterea[10]! Pentru că atât fecioarele, cât și mamele sunt bucuroase astăzi, pentru că Preacurata Stăpână le călăuzește pe calea mântuirii. Amin!
[1] Începută la 10. 06, zi de vineri, pe 1 septembrie 2023. Soare, 22 de grade, vânt de 6 km/ h.
[2] Cf. https://doxologia.ro/gheronda-cum-sa-ajung-s-o-iubesc-pe-maica-domnului.
[3] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Sep/Sep08.html.
[4] Ibidem. [5] Ibidem. [6] Ibidem. [7] Ibidem.
[8] Cf. https://paginiortodoxe2.tripod.com/predici_cleopa_sfinti/predica_nasterea_maicii_domnului.html.
[9] Cf. https://basilica.ro/pf-daniel-nasterea-maicii-domnului-trebuie-sa-fie-o-incurajare-pentru-toti-parintii-care-au-copii-si-pentru-cei-care-nu-au-dar-doresc-sa-aiba/.